46,598 matches
-
Sultanatului Mameluc din Egipt. Statul sirian modern a fost înființat după Primul Război Mondial ca mandat francez și reprezenta cel mai mare stat arab ce s-a ivit din fostul Levant arab stăpânit de otomani. A devenit independent ca republică parlamentară pe 24 octombrie 1945, când Siria a devenit membru fondator al Națiunilor Unite, act ce a încheiat juridic Mandatul Francez - cu toate că trupele franceze n-au părăsit țara până în aprilie 1946. Perioada de după obținerea independenței a fost tumultoasă și un număr
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a colonelului Sami al-Hinnawi, care a fost singur destituit rapid de colonelul Adib Shishakli, totul în cadrul aceluiași an. În cele din urmă, Shishakli a abolit întru totul multipartidismul, dar a fost răsturnat prin lovitura de stat din 1954, iar sistemul parlamentar a fost restabilit. În orice caz, din această perioadă, puterea a fost din ce în ce mai concentrată pe statornicirea militară și buna securitate. Slăbiciunea instituțiilor parlamentare și proasta gestionare a economiei a condus la tulburări și la influența și a altor ideologii. A
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a abolit întru totul multipartidismul, dar a fost răsturnat prin lovitura de stat din 1954, iar sistemul parlamentar a fost restabilit. În orice caz, din această perioadă, puterea a fost din ce în ce mai concentrată pe statornicirea militară și buna securitate. Slăbiciunea instituțiilor parlamentare și proasta gestionare a economiei a condus la tulburări și la influența și a altor ideologii. A fost un teren fertil pentru mișcările ce susțineau naționalismul arab, naționalismul sirian și socialismul, ce reprezentau elemente nemulțumite ale societății. Printre nemulțumiți se
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. În vreme ce menșevicii și alți socialiști moderați erau de părere că Rusia trebuia să meargă pe calea democrației parlamentare, bolșevicii doreau un partid unic, o dictatură a proletariatului și credeau că în Rusia ar putea apare scânteia care ar conduce Europa la o transformarea socialistă și nu aveau nici o intenție să-și modereze programul. Lenin și alți bolșevici exilați
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
1904. Și-a arătat repede simpatiile politice atunci când a apărat revoluționarii antițariști. A fost ales membru al celei de-a patra Dume (parlament) în 1912 ca membru al Trudovicilor (un partid moderat liberal). Kerenski, un orator strălucit și un lider parlamentar priceput, a devenit membru al "Comitetului Provizoriu al Dumei" ca membru al Partidului Socialist Revoluționar și lider al opozanților socialiști ai țarului Nicolae al II-lea. Când a izbucnit Revoluția din Februarie în 1917, Kerenski a fost unul dintre cei
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
reușit să fugă și să plece în exil. Din acest punct de vedere, revoluția din 1917 este doar punctul culminant al unei lungi succesiuni de mici revolte. Reformele necesare, pe care nici răscoalele țărănești, nici atentatele politice și nici activitatea parlamentară a Dumei de Stat nu au reușit să le impună au condus în cele din urmă la o revoluție condusă de proletariat. În 1905, a izbucnit prima revoluție după înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez. Reprimarea sângeroasă a unei demonstrații din
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
ca organe de clasă, au fost ținute departe de viața politică”. În mod similar, liberalii constituțional-democrați s-au supus, în general, soluțiilor dictatoriale acolo unde subzistau — cu unele excepții, și în Crimeea, unde s-a menținut un regim constituțional și parlamentar care a păstrat libertățile personale și chiar a prezentat o timidă reformă agrară. În plus, nici una dintre armate nu ținea să lase în urma sa elemente suspecte sau periculoase. De asemenea, luptătorii anarhiști din armata lui Mahno au respectat cel mai
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
politica față de Frontul Salvării Naționale, formațiunea foștilor comuniști. Sergiu Cunescu a fost președintele Partidului Social Democrat Român în perioada 1990-2000, reales la Congresele din 1992 și 1996. A fost deputat în Parlamentul României în perioada 1990-2000 fiind lider de grup parlamentar. În 2000 Congresul partidului, care între timp fuzionase cu Partidul Socialist condus de Tudor Mohora l-a ales drept președinte executiv pe Alexandru Athanasiu, acordându-i titulatura de președinte de onoare lui Sergiu Cunescu. Acesta se retrage din funcție și
Sergiu Cunescu () [Corola-website/Science/298295_a_299624]
-
fără somație, atât în casa acestuia, cât și în 16 imobile proprietate personală a unor practicanți yoga și membri M.I.S.A. și au operat confiscări de bunuri. Din aceste motive apropiații săi, dar și autorități din Uniunea Europeană cum ar fi: Comisia Parlamentară pentru drepturile omului din Parlamentul Finlandez; parlamentarul european Ulla Sandbaeck sau organizații specializate în apărarea drepturilor omului Amnesty International, Apador-CH) acuză statul român de persecuții, de încălcarea drepturilor omului și de probleme grave în justiție. Gregorian Bivolaru este dat în
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
supraviețuit unei tentative de asasinat cu bombă plasată în tren). Radicalizarea grupurilor politice era consecința refuzului țarului Alexandru al II-lea de a accepta cererea secțiunii liberale a nobilimii de adoptare a unei forme de guvernare reprezentativă (nu un regim parlamentar și cu atât mai puțin un sistem bazat pe sufragiu universal, era vorba doar de un sistem tipic epocii, care să fie bazat pe o adunare consultativă în care să poată avea loc o dezbatere de idei între membrii claselor
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Witte și dizolvarea Dumei. După ce și în a doua Dumă au apărut probleme similare, noul prim-ministru Piotr Stolîpin a dizolvat-o în mod unilateral și a schimbat legile electorale pentru a permite alegerea mai multor conservatori în viitorele adunări parlamentare. Astfel s-a ajuns la dominația liberal-conservatorilor din Partidul Octombrist al lui Alexandr Grucicov. Stolîpin, un politician abil, avea planuri ambițioase de reformă. Acestea cuprindeau facilitarea împrumuturilor pentru populația săracă de la sate, pentru a le permite să cumpere pământ, cu
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
al II-lea a executat 15 000 de oameni, a împușcat sau rănit cel puțin alți 20 000, iar poliția politică țaristă a deportat sau exilat alți 45 000, fapt care reprezintă cu greu un debut promițător pentru un regim parlamentar. În lupta lor contra revoluției și născândului regim liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească antisemitismul drept armă de predilecție, încurajând numeroase pogromuri. De asemenea, ca și în perioada autocrației dinaintea revoluției din 1905
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
condus guvernul britanic în primele opt luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a activat în afaceri și în administrația locală, și după o scurtă perioadă ca director al Serviciului Național între anii 1916 și 1917, a devenit parlamentar, ca și tatăl său și fratele mai mare, în urma alegerilor generale din 1918, când avea 49 de ani. A refuzat un post ministerial minor, rămânând "backbencher" până în 1922. În 1923 a fost numit ministru al sănătății și apoi ministru de
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a candidat și a fost ales din partea Partidului Liberal Unionist în Consiliul Local Birmingham în colegiul All Saints' Ward, aflat în colegiul parlamentar al tatălui său. A devenit președinte al Comisiei de Planificare Urbană. Sub conducerea sa, Birmingham a adoptat unul din primele planuri urbanistice din țară. Începutul războiului în 1914 a împiedicat însă implementarea acestuia. În 1915 a devenit primar ("Lord Mayor
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
colegiul Birmingham Ladywood. După sfârșitul războiului, s-au ținut alegeri generale aproape imediat. A fost ales cu aproape 70% din voturi și o majoritate de 6.833. La 49 de ani, el rămâne și astăzi cel mai în vârstă debutant parlamentar care a devenit apoi prim-ministru. Chamberlain s-a angajat cu toate forțele în munca de parlamentar, neplăcându-i dezbaterile și munca în comisii. În martie 1920, i s-a oferit de către Bonar Law în numele primului ministru un post în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dus la alte alegeri generale. Chamberlain l-a învins la limită pe laburistul Oswald Mosley, care mai târziu avea să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor. Crezând că va pierde dacă mai rămâne în colegiul Ladywood, s-a mutat în colegiul parlamentar Birmingham Edgbaston, colegiu mai sigur în care avea să candideze și să fie ales tot restul vieții sale. Unioniștii au câștigat alegerile, dar Chamberlain a refuzat să mai fie ministru de finanțe, preferând postul deținut anterior, de ministru al sănătății
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
nu era bine cunoscută publicului, deși alcătuise și comunicase public bugetul în fiecare an de șase ani și, după cum relatează Robert Self, părea relaxat și modern, fiind capabil să se adreseze direct camerei de filmat. Avea puțini prieteni printre colegii parlamentari și o tentativă a secretarului său parlamentar, Lord Dunglass (devenit apoi și el prim-ministru sub numele de Alec Douglas-Home) de a-l aduce în sala de fumat de la Camera Comunelor pentru a se socializa cu colegii săi s-a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și comunicase public bugetul în fiecare an de șase ani și, după cum relatează Robert Self, părea relaxat și modern, fiind capabil să se adreseze direct camerei de filmat. Avea puțini prieteni printre colegii parlamentari și o tentativă a secretarului său parlamentar, Lord Dunglass (devenit apoi și el prim-ministru sub numele de Alec Douglas-Home) de a-l aduce în sala de fumat de la Camera Comunelor pentru a se socializa cu colegii săi s-a încheiat cu o tăcere jenantă. A compensat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pe care britanicii s-au implicat semnificativ în primele luni ale războiului, dorința evidentă a Primului Lord de a duce un război rapid și victorios a făcut din el un lider în așteptare în conștiința publică și în opinia colegilor parlamentari. Neconstând în prea multe operațiuni terestre, primele luni ale războiului au fost denumite la acea vreme „Războiul Plictiselii” (în , cu referire la Războiul Burilor), iar mai târziu presa le-a denumit „Războiul ciudat”. Chamberlain, ca și majoritatea oficialilor și generalilor
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Norvegiei, țară care a fost rapid ocupată. Britanicii au trimis trupe în Norvegia, armată care nu au avut succes și, la 26 aprilie, Cabinetul de Război a ordonat retragerea. Adversarii primului ministru au hotărât să transforme dezbaterea finală dinaintea vacanței parlamentare într-o contestare a lui Chamberlain, care a aflat și el în curând de acest plan. După ce la început s-a enervat, Chamberlain s-a hotărât să lupte. Așa-numita „dezbatere norvegiană” a început la 7 mai și a durat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ca acesta să își dea cuvântul că pune rivalitatea deoparte. Lloyd George a refuzat, însă, să lucreze în guvernul lui Churchill. S-a străduit să aducă Partidul Conservator în acord cu Churchill, lucrând cu cel ce îndeplinea funcția de secretar parlamentar, David Margesson, pentru a îndepărta suspiciunile și antipatiile unor membri ai partidului față de primul ministru. La 4 iulie, Churchill a intrat în Camera Comunelor în ovațiile conservatorilor, orchestrate de cei doi, iar primul ministru a fost emoționat de prima ovație
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
diasporei aromâne este profesorul Vasile Barba din Freiburg. Născut în Grecia, în Megali Livadhia, s-a stabilit în perioada interbelică împreună cu familia în România, de unde a emigrat în Germania. Vasile Barba a contribuit la adoptarea Recomandării 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind limba și cultura aromânilor, document care în Grecia a fost criticat ca "o nouă iradea (decret) a Sultanului din 1905" și care a recunoscut la timpul respectiv vlahii ca etnie separată de greci în cadrul Imperiului Otoman
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
în confruntarea electotală de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Vasili Panciuc a obținut în alegerile din anul 2001, un procent de 74,2% din sufragii. Din anul 2003 este membru al Consiliului economic de pe lângă primul ministru al Republicii Moldova. La alegerile parlamentare din 6 martie 2005, primarul municipiului Bălți, Vasile Panciuc, este ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (ocupând poziția a zecea pe lista electorală a PCRM), dar, ulterior, renunță la mandatul de deputat în favoarea funcției de primar al municipiului Bălți. La alegerile
Vasili Panciuc () [Corola-website/Science/298395_a_299724]
-
alegeri, 69,2% dintre votanți și-au dat sufragiile pentru Vasile Panciuc, sprijinit de PCRM. În decembrie 2007 Vasili Panciuc, este ales noul conducător al Asociației primarilor și colectivităților locale din Moldova, în cadrul Adunării generale extraordinare a Asociației. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, Vasili Panciuc a fost ales depudat pe listele Partidului Comuniștilor, iar la 12 ianurie 2011 fusese numit membru al Comisiei parlameatare pentru administrație publică și dezvoltare regională. La 24 ianuarie 2011, Vasile Panciuc a renunțat la
Vasili Panciuc () [Corola-website/Science/298395_a_299724]
-
moderne, dar și al istoriei Angliei s-a desfășurat în perioada 1640-1688. Debutul său a fost marcat de convocarea parlamentului de către regele Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de un război civil sângeros între susținătorii regelui (cavalerii) și tabăra parlamentară („capetele rotunde”). În cele din urmă, tabăra parlamentară a ieșit victorioasă, monarhia a fost înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, apoi „protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin timp după moartea acestuia, se va produce restaurația
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]