45,800 matches
-
schimb, patru crucișătoare franceze, sprijinite de trei distrugătoare, au efectuat o misiune de patrulare în Marea Egee în primele zile ale războiului, în vreme ce cele mai multe submarine franceze au rămas nefolosite. În locul marșului planificat spre Malta, Royal Navy și-a păstrat vasele în porturile africane. Pe 12 iunie, elemente ale flotei franceze au plecat în misiune pentru interceptarea unor vase de război germane, despre care aveau informații că ar fi intrat în Mediterana. Până în cele din urmă, aceste informații s-au dovedit incorecte. Navele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
submarinul italiana "Alpino Attilio Bagnolini" a reușit să scufunde crucișătorul britanic HMS "Calypso" în apele din sudul Cretei. Pe 13 iunie, "Marine Nationale " a lansat "Operațiunea Vado". Escadra nr. 3 compusă din patru crucișătoare grele și unsprezece distrugătoare au părăsit portul Toulon și au pornit spre Italia. La ora 4:26, pe 14 iunie, crucișătoarele grele franceze au deschis focul împotriva țintelor terestre din Italia. Crucișătorul "Algérie" a deschis focul de la 14,5 km și a lovit rezervoarele de petrol din
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Focul distrugătoarelor franceze a avariat coca torpilorului, dar italienii au reușit să lanseze patru torpile, care însă și-au ratat țintele. Un nou atac al torpilorului italian împotriva crucișătoarelor "Colbert" și "Dupleix" a eșuat, iar "Calatafimi" s-a retras în portul Genova. După ce cuirasatele s-au retras în afara zonei de acțiune a tunurile italiene, distrugătoarele de escortă au continuat atacul și au distrus bateria de coastă de la Cape Vardo. La sud de Savona, Escadara a 13-a de vedete rapide torpiloare
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cuirasatelor franceze, și în aceste cazuri fără succes . Vedeta "MAS535" a suferit avarii ușoare și pierdut trei membri ai echipajului datorită focurilor de răspuns ale francezilor. Întreaga forță franceză de atac s-a retras conform planurilor și a intrat în port la prânz pe 14 iunie. Vasele de război franceze au lansat 1.500 de proiectile, iar bateriile de coastă italiene aproximativ 300. Francezii au raportat „că au supus țintele lor unui bombardament susținut și eficient”, deși comandanții au admis mai
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de pe 18 și 19 iunie nu s-au încheiat cu nicio acțiune de luptă. Pe 21 iunie, cuirasatul francez "Lorraine", sprijinit de crucișătoarele britanice HMS "Orion" și HMS "Neptune", crucișătorul australian HMAS "Sydney" și alte patru distrugătoare britanice au atacat portul Bardia din Libia italiană. Avioanele îmbarcate franceze au lansat de asemenea raiduri asupra orașului Livorno într-unele dintre ultimele acțiuni de luptă ale francezilor împotriva italienilor. Pe 18 iunie, statul major al "Regia Marina" a efectuat o evaluare a unei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
până la valea Ronului dar nu a ocupat această zonă decât după invadarea de către aliați a Africii de nord franceze în noiembrie 1942. În plus, a fost stabilite zone demilitarizate în coloniile franceze din Africa. Italia a primit dreptul să folosească portul Djibouti și toate echipamentele sale portuare din Somaliland, precum și porțiunea franceză a căii ferate Addis Ababa-Djibouti. Mai important chiar, bazele navale Toulon, Bizerte, Ajaccio și Oran trebuiau să fie demilitarizate. Infanteria franceză pierdut 37 de morți, între 40 și 60
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de trai ale acestor oameni. În același timp, el a observat și că limbile acestor insule relativ depărtate erau similare. Despre locuitorii insulelor Nomuka (din grupul de insule Ha'apai ale Tongăi actuale), scria că limbile, vehiculele, armele, hainele, tatuajele, portul bărbii, pe scurt, tot ce le definea cultura se potriveau perfect cu ceea ce văzuse deja studiind triburile de pe Tongatapu. El scria, însă că „nu putem observa nicio subordonare între ei, deși aceasta îi caracteriza puternic pe băștinașii din Tonga-Tabboo, care
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Vicina (cunoscută și sub alte nume precum "Bitzina" - forma grecizată, "Disina", "Fenikah" - în arabă) a fost un oraș - port dunărean cu perioada maximă de dezvoltare situată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în primele 2-3 decenii ale secolului al XIV-lea (epocă în care teritoriul acestuia a fost controlat de Imperiul Bizantin), în acele vremuri
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
mutat spre nord. Administrația a fost genoveză. În economia sa negoțul maritim a fost un factor determinant. Orașul a deservit atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Într-o fază târzie, portul a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
prezenți la Vicina. Administrația - exercitată de un consul, după modelul celei din orașele italiene, era genoveză. Un mare număr de corăbii venețiene ancorau însă aici anual alături de cele genoveze, astfel că dimensiunea tranzacțiilor portuare ajunsese egală cu cea a tuturor porturilor Crimeii luate la un loc. Circulația monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi). Asemeni Perei, Caffei sau Trebizondei, Vicina avea propria variantă de hyperper și propriile sale unități de măsură. Orașul a ajuns să deservească atât teritoriile Moldovei și Munteniei
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
erau schimbate pe altele manufacturate aduse din orașele - mai ales italiene, ale Mediteranei (postavuri, țesături sau mirodenii, uleiuri sau chiar aur). Printre produsele solicitate de comercianții genovezi s-au aflat mierea, ceara și în special grâul. Într-o fază târzie, portul a deservit și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Comunitatea genovezilor a fost una închisă, deosebită de cea a autohtonilor prin particularitatea activităților economice, care au fost legate preponderent de comerț, activități bancare și navigație. Populația a fost astfel grupată
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
alături de existența negustorilor genovezi și venețieni și cea a celor din Raguza. Printre străini s-au aflat și originari din Ancona sau Mantua. Este de menționat că pe fondul cuceririi Armeniei de către mongoli în 1243, Vicina a fost unul dintre porturile pe unde acești alogeni - negustori prin vocație, odată emigrați în bazinul Mării Negre au penetrat în interiorul spațiului viitoarelor state românești. De asemenea feudali bulgari și tătari cu influență, sunt menționați de izvoare la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
anii 1913-1913 Hirémy -Hirschl a fost președinte al Asociației Artiștilor plastici germani din Romă (Deutscher Künstlerverein). În anii primului război mondial Hirémy-Hirschl a fost nevoit să părăsească Romă. O parte din timp el a lucrat ca pictor de război în porturile Imperiului Austro-Ungar Triest și Cattaro Hiremy-Hirschl s-a specializat mai ales in picturi inspirate de istorie și mitologie. Multe din creațiile sale poartă o aroma de sublim și decadenta. S-a împrietenit cu Gustav Klimt în timpul activității lor în cadrul Colectivului
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
pentru pietoni și cicliști), Waaslandtunnel (pentru autovehicule) și Kennedytunnel (alcătuit din patru tuburi: două pentru autovehicule, unul pentru pietoni și cicliști și unul feroviar. În zona industrială a orașului mai sunt în exploatare tunelurile Liefkenshoektunnel (rutier) și Antigoontunnel (feroviar), adiacent portului de nord.
Tunelul Brabotunnel () [Corola-website/Science/335428_a_336757]
-
În anii 1870, trenurile către Țările de Jos deja nu mai puteau circula printr-un oraș deja aglomerat și aflat în continuă dezvoltare. Printr-un decret regal din 30 decembrie 1870 a fost desființată linia care lega Gara Borgerhout de portul Antwerpen, iar un alt decret din 17 august 1871 hotăra desființarea porțiunii din calea ferată Antwerpen-Rotterdam cuprinsă între Gara Borgerhout și podul peste Schyn. Astfel, în 1873 gara a devenit din nou un punct terminus. De aceea, pentru conexiunea cu
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
a retragerii Israelului din peninsulă Sinai conform clauzelor tratatului de pace dintre Israel și Egipt, cănd aviația militară israeliană necesită aerodromuri alternative celor din bazele sale din Sinai. În zilele noastre aeroportul deservește ca destinație a multor zboruri comerciale spre portul Eilat, mai ales pentru avioane mari care nu pot utiliza piștele scurte al aeroportului Eilat. Este vorba mai ales de zboruri charter dinspre Europa și fosta URSS și zboruri regulate care îl leagă de Țel Aviv și Haifa. După cum este
Aeroportul Ovda () [Corola-website/Science/335491_a_336820]
-
cursul Meusăi și Venlo au fost amânate. Amânarea a fost determinată de pierderile grele suportate de aliați pe de-o parte, iar pe de altă parte de nevoia cuceririi unor obiective mai importante: estuarul râului Escaut, care asigura accesul la portul de maximă importanță Antwerp și restul provinciei Brabantul de Nord. Ofensiva a fost reluată și la capul de pod german de la vest de Meuse a fost distrus în cele din urmă la începutul lunii decembrie. Bătălia de la Overloon a devenit
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
apă”. Centrul ținutului era la Galați, „un târg care nu bate la ochi printr-o arhitectură frumoasă sau prin mărime, dar este târgul cel mai vestit al întregii Dunări. De două-trei ori pe an sosesc aici nu numai corăbii din porturile Mării Negre, din Crimeia, din Trapezunt, Sinope, Țarigrad, ci și din Egipet și chiar corăbii din Barbaria, care pleacă de aici încărcate cu lemn din Moldova, cu stejar, corn, brad, precum și cu miere, ceară, sare, unt, silitra și grâu, din care
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
(în ) sunt o serie de străzi din centrul orașului belgian Antwerpen. Ele pornesc de la sud (accesul dinspre Bruxelles) spre nord (până la începutul portului). Străzile din sud se numesc "Zuiderleien" (Aleile de Sud), iar cele din nord "Noorderleien" (Aleile de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
Mustafa Kemal Atatürk a implementat un nou cod vestimentar în 1934 prin care a introdus portul hainelor moderne și a modei din vest, în locul valurilor și al turbanelor, considerând vesmintele tradiționale că pe niște simboluri ale unei societăți degenerate și învechite. Încurajarea adoptării modei vestimentare occidentale este unul dintre semnele laicității republicii kemaliste. În Turcia laicitatea
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
începe în 1923 cu un decret legat de vestimentație și semnat de părintele Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk. Acesta va înlocui vechiul cod vestimentar emis de Mahmud al II-lea în timpul Imperiului Otoman. În 1925 apare Legea Fesului care introduce portul pălăriei vestice în locul fesului. În perioada noului conducător, apar în 1921 o serie de articole care descriu viziunea pe care Atatürk o avea asupra viitorului. Aceste articole, reunite sub titlul de „"Pek Uyanık bir Uyku"” (Un somn iepuresc) , conțin multe
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
plan social :„Văd pe cineva în spate purtând un fes care este total opusul unui aspect modern. Lumea civilizată va râde de noi, dacă vom continua să purtăm aceste haine necivilizate”. Legea privind Hainele Interzise apare în 1934 și introduce portul hainelor moderne, a costumelor modei din vest, în locul anticelor valuri sau turbane. Atatürk consideră aceste vesminte tradiționale că pe niște simboluri ale unei societăți degenerate și învechite, de aceea a încurajat adoptarea modei vestimentare occidentale. Atatürk însuși, după cum îi era
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
pentru femei, Atatürk nu a promovat obligativitatea schimbării practicilor vestimentare ale femeilor turce. Desigur, el a încurajat adoptarea modei occidentale și de către femeile turce, nu numai în cazul bărbaților. Nu a promovat așadar nicio lege în această privință lăsând alegerea portului în sarcina femeilor. În opoziție cu cei din zilele noastre, Atatürk adopta o poziție relaxată față de problema eșarfei .El a scris :„Acoperirea religioasă a femeii nu va crea dificultăți...acest simplu stil [acoperirea capului] nu intră în conflict cu etică
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
acoperirea capului] nu intră în conflict cu etică și manierele societății noastre”. Acesta apare în poze cu soția sa Lâtife Ușaklıgil care poartă hijab-ul, fapt ce ne îndreptățește să credem că Mustafa Kemal Atatürk nu consideră o obligație interzicerea acestui port , lăsând la libera alegere a femeilor dacă aleg sau nu să poarte hijab-ul. Reformele lui Atatürk au eliberat femeia musulmană de constrângerile sociale și prejudecățile cutumelor, însă aceasta se pare că a ales să își mențină portul voalului, ca pe
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
obligație interzicerea acestui port , lăsând la libera alegere a femeilor dacă aleg sau nu să poarte hijab-ul. Reformele lui Atatürk au eliberat femeia musulmană de constrângerile sociale și prejudecățile cutumelor, însă aceasta se pare că a ales să își mențină portul voalului, ca pe un semn de identitate religioasă. Amintim aici, rezultatele unei anchete conduse de ziarul Milliyet în 2003 : cel putin o femeie purta o formă de acoperământ în 77.2 % din casele din Turcia. În consecință, reformele kemaliste au
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]