45,675 matches
-
și ca ochii care privesc spre interior (cod LMI GJ-III-m-A-09465.02). "Coloana fără sfârșit", sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat "axis mundi", menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 16 module (potrivit specialiștilor, sunt 15 întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus) romboidale din fontă (cod LMI GJ-III-m-A-09465.01). Ansamblul a fost
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu () [Corola-website/Science/297721_a_299050]
-
la o mătușă din Florești, am străbătut pădurea de la câțiva kilometri ca să-l găsesc așezat în strana bisericii din sat, la o liturghie cum n-am mai auzit niciodată: o oficia, în odăjdii aurii, un foarte bătrân preot, Cosma, coborât parcă dintre apostolii și dascălii lui Goga; în casa parohială a acestuia am petrecut noaptea, întorși la Topa, între sfeșnice și stele mari. Au fost însă și minunatele seri de cenaclu de la Facultate, șezătorile literare ale acelor ani, [...], atâtea și atâtea
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
secole Sân Marino este aparat de Urbino.Unii consideră chiar aparținând acestui ducat. Dar la sfârșitul secolului al XVII-lea ducatul este pe sfârșit. Ducele este bătrân și fără moștenitor, se pare ca averea lui va ajunge în proprietatea bisericii. Parcă nici Sân Marino nu mai are viitor. Pictorul Mingucci di Pesaro este de aceeași părere și prezintă papei țară pe o acvarelă, cu detalierea aspectelor esențiale. El consideră ca aparținând averii ducelui. Dar nu are dreptate. Sân Marino trebuie să
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
înfățișării figurilor; pentru el tema este defilarea, mișcarea, acțiunea neobișnuită, și nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină și culoare, jocul fin al mișcării trupurilor, umbrelor și rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. ""Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi."" "(Eugène Fromentin)". Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfățișează o acțiune care se
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
cât săți dea pentru această ostenicioasă treabă spunei că nu primești bani ci numai atâta grâu cu paie cu tot cât îi putea duce dumneata în spate și cu un băiat al dumitale ba încă mare nevoie am om bun parcă dumnezeu tea adus șapoi ce mii cere așa cu hurta ce să cer cucoane ia când țioi da grâul în girezi să am voie a lua numai atâta grâu cu paie cu tot cât oi putea duce în spate eu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
mâinile subsuori uitânduse la dânsul cum se ducea și când ajunge acasă chirică treierase vânturase măcinase în sfârșit pusese toate trebile la cale nu vezi că cei mai mulți de teapa dumitale se țin cu nasul pe sus numai din pricina asta ca și cum parcă dumneata nai fi vrednic să ții o femeie iar ipate de cuvânt se prinde în joc lângă o fată care chitește că iar cam veni la socoteală începe el a o măsura cu ochii de sus până jos și de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
lui Israel. Încă din fragedă pruncie, cei doi fii ai lui Isaac și ai Rebecăi sunt portretizați în antiteză. Rivalitatea dintre frați este prezentată simbolic chiar în episodul nașterii, când Iacob se agață de călcâiul fratelui său mai mare, prefigurând, parcă, fapta sa mai târzie de a-i fura dreptul de întâi născut. Totodată, Iacob este prezentat ca fiul preferat al Rebecăi: ”Isaac iubea pe Isav (...), iar Rebeca iubea pe Iacob ” (Geneza 25: 28). Capitoul 27 ”Isaac binecuvântează pe Iacob” ilustrează
Iacob (personaj biblic) () [Corola-website/Science/297910_a_299239]
-
font-size: medium;"> și apoi pentru că acesta trece destul de abrupt de la un motiv la altul.</spân></spân></p> Key Markets are totuși consecventă, si poate fi rezumat prin celebrul ”No Future„ pe care-l urlă Johnny Rotten la sfârșitul anilor 70, parcă prevăzând venirea lui Thatcher. De data asta, pesimismul celor de la Sleford Mods e legat de efectele crizei, de austeritate și de decăderea clasei mucitoare în Marea Britanie. ”It is it right to analyze în a general sense the capital machine/ Its
No one’s bOthered () [Corola-website/Science/296153_a_297482]
-
și ia decizii mai bune decât ceilalți (de exemplu, e de părere că Toni, unchiul turbulent, nu trebuie primit în apartament), are grijă de sănătatea și bunăstarea mamei. Nu participă la gâlceavă în momentele tensionate, stă deoparte și privește ironic, parcă așteptând ca privirea lui să-i facă pe ceilalți conștienți de ridicolul sau reprobabilul a ceea ce fac. Spre final, într-o scenă în afara apartamentului (înghesuit și claustrofob, despre care s-a vorbit mult în alte locuri), departe de clanul extins
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
p> Cu totul și cu totul altfel stau lucrurile când vine vorba de o altă gașcă de intelectuali care se apropie de grupurile vulnerabile. Artiștii, căci despre ei este vorba în spectacolul* Geaninei Cărbunariu. Ei, în cazul lor, lucrurile stau parcă și mai grotesc. Te-ai aștepta, nu-i așa, la empatie, sensibilitate, dorința sinceră de-a schimba soarta nefericiților pe care alegi să-i transformi în subiect de documentar. Că doar stai cu ei - teoretic - zile în șir, îi intervievezi
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
putere invizibilă imaginată pe baza poveștilor acceptate public se numește religie, pe când aceeași teamă dacă se datorește unor povești despre puteri invizibile imaginate dar care nu sunt acceptate public, se numește superstiție.". Constantin François de Chassebœuf, conte de Volney spunea, parcă repetând cuvintele lui Lucrețiu: "Frica și speranța fac principiul oricărei idei religioase." (De Volney, Ruines). Pentru Kant declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
pe pământ"" al noii arte, cea de "a șaptea artă". Va deveni "„fabrica de vise”", vise totdeauna neapărat frumoase pentru milioane de "visători" ai sălii întunecate. "Zeul Film" se întrupează și se încoronează pe acest mirific loc, cu un nume parcă predestinat „hollywood” (lemn sfânt), loc de unde-și va începe domnia. A fascinat și continuă să ne fascineze, să ne facem să râdem sau uneori să și plângem, de ce nu?, dar totdeauna "Zeul Film" ne-a scos câtuși de puțin din
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
a aluziei.» (SSra, I, 256 sq.). Pentru primul aspect, Eugen Simion consideră a fi mai revelator, între multe altele, ciclul ce are ca protagonist personalitatea revoluționar-democratică a lui Nicolae Bălcescu, eroul român-pașoptist fiind imaginat ca profet-aburariu („suflet”, „spirit”, „duh blând”), parcă „teleghidat” de zeița Clio, de spiritul justițiar al istoriei românești, peste pământurile țării, peste apele țării, spre a nu se altera pe undeva puritatea și demnitatea națiunii noastre: "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară, / primarii de județe să știe
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
peste apele țării, spre a nu se altera pe undeva puritatea și demnitatea națiunii noastre: "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară, / primarii de județe să știe că e ea. / Ne dă ocol de-atâta și de atâta vreme, / și parcă s-ar întoarce, și parcă ar pleca;" ori se întreabă asupra celor ce sunt de făcut, bineînțeles, creștinește, ritualistic-autohton, pentru liniștirea sufletului / icoanei lui Nicolae Bălcescu, dacă nu i se știe încă unde se află cu exactitate mormântul marelui erou
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
nu se altera pe undeva puritatea și demnitatea națiunii noastre: "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară, / primarii de județe să știe că e ea. / Ne dă ocol de-atâta și de atâta vreme, / și parcă s-ar întoarce, și parcă ar pleca;" ori se întreabă asupra celor ce sunt de făcut, bineînțeles, creștinește, ritualistic-autohton, pentru liniștirea sufletului / icoanei lui Nicolae Bălcescu, dacă nu i se știe încă unde se află cu exactitate mormântul marelui erou, de pe când era exilat la
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
prin culmile munților Veriei mai întâi și apoi prin acele faimoase și semețe ale Olimpului, lăcașul mirific al zeilor anticei Elade. Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat să le cunoască încă din copilărie. Genial traducător al lui Homer, apoi și al altor mari scriitori elini vechi precum Pindar, Sofocle, Euripide, Murnu a studiat la Veria, la Bitolia, Budapesta, București, München. George Murnu a fost frate mai
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
simboluri, în loc de a ne face un fetiș din ele. Tina Pippin exprimă o părere opusă: și anume că Ioan scrie „literatură de groază” și că „misoginia care stă la baza povestirii este împinsă la extrem”. Prof. Schuessler Fiorenza ar vrea parcă să spună că a lui Ioan carte seamănă mai mult cu science fiction; ea nu prezice viitorul ci folosește conceptele timpului său pentru a arăta cum realitatea de zi cu zi ar putea fi foarte diferită. D. H. Lawrence avea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
mai multe însemnări și desene interesante, zgâriate sau scrise cu cărbune. Printre ele apare, pe peretele vestic în tinda femeilor, numele „Lupu” având deasupra sa un semn de identitate format din cercuri concentrice. Nu departe apar, ușor zgâriați, șerpi-balauri, scoși, parcă, din mitologia dacilor. Biserica a fost reparată în urmă cu aproximativ 60 de ani, când au fost înlocuiți tălponii construcției. Dranița de pe turn și biserică a fost renovată acum circa 30 de ani. este construită într-o tehnică aparent asemănătore
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
plecându-l/Și surâsul fermecător ți-admiră"." Emoția care o încearcă pe Sappho o face să i se usuce limba în gură, capul să-i vâjâie, iar chipul îi este ""mai galben decât firul uscat de iarbă"." Concluzia vine firesc: ""Parcă ași fi moartă"." În acest poem nu este vorba despre o contemplare a ființei iubite și pierdute, nici despre un sentiment de meschină gelozie, ci de o stare psihologică complexă, determinată de izolarea celor doi față de tumultul pasional al poetei
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
moarte, navetiștii, grupul de la fermă, pleacă în crucea nopții, cu o mașina de ocazie (frigorifică) spre sat. Șoferul, glumeț mai întâi, apoi topit de oboseală, uită butonul frigorific deschis, iar țăranii noștri se congelează treptat, treptat. Mor? N-am zice. Parcă i-ar trece, scriitorul, prin această alchimie ciudată, într-o lume a viitorului, nemailăsându-i să piardă nimic. Treptat, treptat, sfătoșenia lor se stinge, gerul îi astupă și ei, în fantomatica lor ambarcațiune, călătoresc spre sat. Spre satul lor, spre
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
bucură împreună cu cei doi îndrăgostiți. Bancherul Hoffmann vine să-și recupereze copiii. Disprețuitor, îi aruncă lui Coppélius un teanc de bancnote: prețul Coppéliei. Înainte de a pleca cu ceilalți, Swanilda se apropie de Coppélius, martor trist la fericirea generală. Nu îndrăznește parcă să-i ceară iertare acestui om. Abia acum știe că tot ce își dorea Coppélius era doar un suflet care să-l iubească și să-i fie mereu alături. Și mai știe că el nu va renunța decât atunci când va
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
slujea Sfânta Liturghie împreună cu preoții slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toți când începea să rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă și pe înțelesul tuturor, încât maicile și cei prezenți parcă retrăiau epoca Sf. Ioan Gură de Aur. (...) După Sf. Liturghie se retrăgea, din nou, în apartamentul său și reîncepea să scrie. Din când în când, lăsa deoparte scrisul și mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Gură de Aur. (...) După Sf. Liturghie se retrăgea, din nou, în apartamentul său și reîncepea să scrie. Din când în când, lăsa deoparte scrisul și mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al împrejurimilor Mănăstirii Văratic. Parcă sorbea din ozonul de brad acea putere și inspirație pentru a scrie mai departe operele sale"". Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Bușulenga afirma: "" Când am intrat pe drumul de la Piatra Neamț într-acoace, (...) am intrat într-o stare foarte ciudată. Mi
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
l-a introdus lui Eliade. Între prof. Poghirc, pe care Culianu îl numea afectuos "iubitul meu maestru", și studentul său s-a legat apoi o prietenie ce a durat până la moartea tragică a acestuia din urmă în 1991, prietenie pecetluită parcă prin colaborarea la "The Encyclopedia of Religion" a lui Mircea Eliade, în care cei doi semnează împreună șapte articole. Cunoscută este deasemenea și prietenia sa cu Cioran și cu alte mari figuri ale exilului românesc. Se știe mai puțin însă
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei, pe care le împărtășea și autorul. În urma indicațiilor Smarandei, Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]