45,675 matches
-
statui, femei șlefuite de vântul anilor și al suspinelor de îndrăgostiți, este gata să-și ia zborul „Ciocârlia” lui. Picioarele abia ating pământul, feșele aurii se pierd în rotunjimea spatelui, duioșia umerilor care se prelungește înspre cer prin imaginea brațelor, parcă ar sfidă atât legea gravitației cât și limitele pseudomoralitatii ale celor ce cred numai într-o artă banală și școlareasca. Așa cum Ciocârlia zboară spre cer fără margini și celelalte statui gândesc, se dăruiesc, se eliberează în formele lor care în
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
limpede și vie, Creația divină o îngâna. Sfârșitul lumii iarăși ne încearcă, Trăim, gheboși, în niște paranteze, Ca într-un fel de resturi de la Arca, Dar mai exista conștiințe treze, Când marmură consimte să urmeze Aceste mâini, din alte veacuri, parcă. Până în urmă cu câteva zile, Sala Dalles a fost gazda unei expoziții de excepție: Retrospectivă Marcel Guguianu. Plasticianul Tandreții, așa cum a fost numit, a reunit la un loc, cu prilejul închiderii, multe personalități de calibru: Sabin Bălașa, Adrian Păunescu, Răzvan
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative și discuri în rozetă, iar ca niște paftale domnești, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Pe ele sunt așezați porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoțel. La adierea vântului, acești clopoței sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice. Deasupra, depășind bordurile scurte ale acoperișului așezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, construcția bisericii crește într-
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
adevărat mare român, acesta este . S-a născut în 16 aprilie 1961 într-o familie tradițional ardeleneasca în Borșa, județul Cluj, iar în prezent este unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică populară din România. Crescut într-un mediu parcă desprins din românele țărănești ale lui Rebreanu, Aurel Tamâș și-a dezvoltat dragostea de patrie. Mama sa, Ana, din zona Pogăcenilor și tatăl său din neamul Tămășeștilor, născut în Jucu, au întemeiat o familie frumoasă în Borșa, loc unde a
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia și Barnovschi, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase și laice, atrase - am putea spune - de centrul tradițional, de locul pe care istoria l-a înnobilat. Impresionantă, făcută parcă pentru 'a lăsa uimit' sufletul contemporanilor, construcția răspunde dorinței de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron și-a luat numele de Vasile și a pătruns în visul
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
copertele unei cărți: “O fată de șaisprezece ani”. Totodată, Otoko va rămâne pentru totdeauna marcată de pierderea primului și unicului ei copil, pe care-l redă în tabloul, de inspirație religioasă, “Suirea la cer a unui copil”. Toate aceste amintiri parcă ascunse undeva în colțurile lăturalnice ale minții, dar aflate întotdeauna în inimile celor doi, sunt din nou aduse la lumină. Dar iubirea naște gelozia. Gelozie atât din partea soției lui Oki, Fumiko, cât și din partea elevei lui Otoko, iubita ei, Keiko
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
mamei sale un vas de shino, o incomparabilă operă de artă, vas ce o evocă pe însăși doamna Ota, cu farmecul ei de neuitat. La acest vas, Fumiko adaugă un altul, mai mic, reprezentând o ceașcă de ceai, pe care parcă rămăsese imprimat rujul buzelor doamnei Ota, doar pentru a sublinia faptul că fiica este hotărâtă să trăiască cu modestie în umbra mamei sale. Perechea de cești pentru ceremonia ceaiului, întrebuințate odinioară de tatăl lui Kikuji și de doamna Ota, îi
Stol de păsări albe () [Corola-website/Science/302472_a_303801]
-
pe temelii vechi în anul 1793 de către contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe întreg parcursul secolului XIX și până în primii ani ai sec. XX. După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, prefigurând parcă jaful la scară mai mare ce va urma în anii 1948-1989. Grevat de datorii, ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde, în anul 1935, ceea ce a rămas din domeniu, inclusiv castelul și parcul, Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
continuat să ofere legislație și dezbaterile încă răsunau prin Curia română. Din păcate, Octavian influență totul și avea ultimul cuvânt de spus, dispunând de legiunile sale oricând, dacă era necesar. Senatul român și cetățenii români, obosiți de războaiele civile care parcă nu se terminau niciodată și neliniștiți, erau dispuși să arunce incompetență și instabilitatea conducere a Senatului și a adunărilor populare în schimbul voinței de fier a unui singur om care ar fi putut aduce Romă înapoi la normal. Până în 27 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pe front, îl rade și îl tunde „muscălește“, apoi, „după ce s-a sărutat de multe ori cu neica Stavrache, a pornit cu vesela bandă, fără să se mai uite înapoi“. Despre preotul Iancu nu se mai știa nimic în Podeni, „parcă intrase în pământ“ și oamenii au adus alt preot în sat, pentru că nu puteau să rămână „fără liturghie“. Tocmai când se-ntorcea de la parastasul de nouă zile al mamei sale, Stavrache primește o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediată
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Stavrache, în afară de aparițiile de coșmar ale lui popa Iancu, „care venea din când în când, de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său“. Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transformă treptat în coșmaruri care îl terorizează, el trăind parcă aievea momentele tulburătoare ale „vizitei înstrăinatului“, dar de fiecare dată își liniștește sufletul cu o sfeștanie făcută casei. O primă imagine în coșmarurile hangiului este întruchipată de apariția frateului său în haine de ocnaș, „stins de oboseală, bolnav, cu fața
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
a se denumi fantastice toate textele care alcătuiesc genul Fantasy, cum ar fi cele ale lui J.R.R. Tolkien, care potrivit definiției clasice a lui Tzvetan Todorov aparțin totuși zonei miraculosului. Povestirile fantastice au abundat în literatura mondială și au fost, parcă, scrise din totdeauna, a se vedea de exemplu povestea Graalului sau basmele din ciclul "O mie și una de nopți". Printre precursorii literaturii fantastice s-ar putea număra și Voltaire sau Jonathan Swift care își camuflează satira în aceste lumi
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
comedie a lui Henry Fielding. Ciclul are forma unei povestiri impregnată de ironie și glumă, care surprinde prin adevărul ei vital. Decăderea morală a tânărului desfrânat este accentuată de schimbarea gradată a tehnicii. Trăsăturile de penel se accelerează și sunt parcă mai puțin îngrijite, iar atmosfera tablourilor este din ce în ce mai sumbră. Comicul unei alegeri "" Comicul unei alegeri"" ("The Humours of an Election", 1754-1755). În anul 1754, la Oxford, campania electorală se desfășoară într-o atmosferă de tensiune, situație care constituie pentru Hogarth
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să prezinte evenimente demne de semnalat. Cum pe cronicar îl despărțeau peste 100 de ani de evenimentele pe care le descrie, el privește perioada respectivă cu o oarecare nostalgie, parcă ar vrea să se refere la vremurile bune de odinioară. Cronicarul idealizează în mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
pe mentorul său și l-a pupat pe chelie. Este o nebunie de-a lui înaintea meciurilor importante. Când îi eram antrenor tot la fel făcea, dar mă mai ascundeam de el. Până nu mă găsea nu ieșea din cabină. Parcă nu poate să joace dacă nu mă vede înainte de meci și nu-mi sărută chelia, care e talismanul lui. Voi fi prezent în tribună la meciul cu Sevilla ca să-l urmăresc", a spus Sdrobiș. Ioan Sdrobiș a ținut neapărat să
Valentin Badea () [Corola-website/Science/303711_a_305040]
-
impresionant prin măiestria cu care, printr-o linie extrem de plastică, reușește să creeze volumul, artistul este atras de această temă și realizează lucrări care imaginează actul sexual, chiar dacă normele vremii nu-i permiteau să fie foarte explicit. Aceste momente surprinse parcă de o cameră foto sunt lucrate cu o hașură care pare să nu se integreze total formei și atrag în mod special prin prospețimea imaginii. Picasso, cu un desen de neconfundat, cu o linie sigură și aproape egală va adopta
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
pare să nu se integreze total formei și atrag în mod special prin prospețimea imaginii. Picasso, cu un desen de neconfundat, cu o linie sigură și aproape egală va adopta aceeași temă, sub titlul ,Nimfa și Satirul’’. O siluetă feminină, parcă întru-n dans erotic își dezvăluie sexul unui personaj mitologic, care o privește cu satisfacție. Grafismul imaginii, libertatea formei, lipsa clară de constrângeri artistice, o libertate specifică autorului în a deforma, a mării sau a micșora după dorința sa. Toate
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru
Ștefan Mihăilescu-Brăila () [Corola-website/Science/303862_a_305191]
-
de șiță. Unelte lucrate meșteșugit în lemn sau fier, folosite de țăranii musceleni în decursul vremi, indică principalele lor îndeletniciri: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului și a pietrii de Albești, olăria, fierăria etc. O bucătărie țărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și, alături, casa mare sau casa de oaspeți, amândouă având pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
am născut a doua oară". Cu "Dom’ Badea" invitat, copilul sfios, dar cu toate simțurile deschise, umblă prin casele mai marilor. Ia seama arhitecturii caselor, "tâmplăriei fine de mobilă", fotoliilor "a la Voltaire", "a la Giulio II" , din interior, ce parcă nu se potriveau cu stăpânii, cu oamenii de pe stradă și nici cu lacrele și lavițele lui de-acasă. Era stilul "tăițeilor fierți". Din aceste case se oprește pe lângă zidurile școlii de arte și meserii, încântat de uniforma impozantă a vreunui
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
sau devine conducător, "căpitan". Vasile Lovinescu, urmărind câteva cimilituri la Creangă, citează o "frământare de limbă" din propria-i copilărie, mai amintind de acel logos-spermatikos: "Uni, / Doni, / Trini, / Pani, / Rusca, / Busca, / Godi, / Mani, / Pisirichi, / Pichi!" Cu ultima șfichiuire de cuvânt, parcă dintr-o limbă păsărească, a îngerilor, copil numit iese din cerc, din ciclul devenirii. Copiii spun cimilituri din gura cărora Scriptura zice că se rostește înțelepciunea. Puerilitatea întinde un subțire văl peste Abis" (V. Lovinescu, Mitul sfâșiat, Institutul European, 1999
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
a vizitat pe Hammond la spital, May a spus: "Am fost bucuros să îl văd chiar dacă bombănește, pare să fi rămas același rahat mic și iritant pe care îl cunosc și îl iubesc. Chiar dacă nu poate să spună mare lucru, parcă nu e mai puțin rațional ca atunci când poate vorbi normal... Acum că l-am văzut cred ca Richard își va reveni și, atunci când va fi din nou pe picioare abia aștept să merg cu el la un pub.". Starea lui
Richard Hammond () [Corola-website/Science/304245_a_305574]
-
de la Trafalgar" la British Institution. Simultan cu această orientare gravă spre istoria imediată, poate chiar și mai dinainte, pictorul părăsește pentru un timp "marinele" sale și se reculege într-o serie de experiențe calme, în picturi de gen, de rezonanță parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparențe și simetrii manieriste : " Răsărit de soare în ceață, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineață de îngheț". John Leicester îl invită să-i picteze reședință din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul "Echipaj ridicând o ancoră" (1809) și
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
delegații de tineret. Emoțiile erau foarte mari deoarece era și prima ieșire în străinătate, cu avionul. De la aeroport un autocar ne-a preluat până la hotelul unde am fost cazați, în Cartierul Latin. Totul în jur ni se părea fantastic... Priveam parcă vrăjiți beția de lumini pe bulevardul Champs-Elysées, monumentalitatea palatelor și catedralelor, agitația străzii cu tineri hippy, fete cu ținute provocatoare în fuste minijup, artiști boemi în Montmartre, vampe sexy în La Place Pigalle, bătrâni dormind în ganguri întunecoase, amorezi solitari
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dorind să vadă fastuosul echipaj călare în uniformele strălucitoare, cu căciulile mițoase trase pe frunte, deși afară temperatura este foarte ridicată. Se aplaudă furtunos, se fac fotografii cu garda călare... După o jumătate de oră piața s-a eliberat... Mulțimea parcă s-a topit în căutarea umbrii pe sub platanii din St. James’s Park. Se așterne o liniște binevenită pentru câteva momente, apoi se aud zgomotele tradiționale ale străzii... Inima metropolei continuă să pulseze... În fiecare an, pe 2 iunie, în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]