46,598 matches
-
același an Verheugen a aderat la Partidul Social Democrat, împreună cu doi alți membri proeminenți care părăsiseră Partidul Liberal. Din 1983 până în 1999 a fost deputat în Bundestag-ul german, iar în această calitate a făcut parte din mai multe comisii parlamentare, între care: comisia pentru afaceri externe (1983-1988 și a doua oară 1994-1997); președinte al comisiei speciale pentru Uniunea Europeană (1992). În calitate de om politic social democrat, Verheugen a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al biroului național "SPD" (1986-1987); manager federal al
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
externe (1983-1988 și a doua oară 1994-1997); președinte al comisiei speciale pentru Uniunea Europeană (1992). În calitate de om politic social democrat, Verheugen a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al biroului național "SPD" (1986-1987); manager federal al partidului (1993-1995); șef-adjunct al grupului parlamentar "SPD" în Bundestag. De asemenea funcții în comisiile parlamentare pentru afaceri externe, de securitate și dezvoltare (1994-1997); și în biroul național al Partidului Social Democrat (1997). Verheugen a activat în paralel și în presă, ca recactor-șef al organului Partidului Social
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
comisiei speciale pentru Uniunea Europeană (1992). În calitate de om politic social democrat, Verheugen a îndeplinit funcția de purtător de cuvânt al biroului național "SPD" (1986-1987); manager federal al partidului (1993-1995); șef-adjunct al grupului parlamentar "SPD" în Bundestag. De asemenea funcții în comisiile parlamentare pentru afaceri externe, de securitate și dezvoltare (1994-1997); și în biroul național al Partidului Social Democrat (1997). Verheugen a activat în paralel și în presă, ca recactor-șef al organului Partidului Social Democrat ""Vorwärts"" ("Înainte") (1987-1989) și, ulterior, ca președinte al
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
administrațiilor regionale sunt numiți de președinte. În Ucraina activează un număr mare de partide politice, dintre care multe au foarte puțini membri și nu sunt de notorietate. Partidele mici se reunesc adesea în coaliții largi pentru a participa la alegerile parlamentare. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit o forță militară de pe teritoriul său, echipată cu al treilea arsenal nuclear ca dimensiune din lume. În mai 1992, Ucraina a semnat Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice (START) prin care a acceptat să
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Statele Unite ale Austriei Mari a lui Aurel Popovici), care însă nu a ajuns să se realizeze. La Jocurile Olimpice din perioada 1900-1912, pe lângă echipele din Austria și din Ungaria, a mai participat și o echipă proprie Boemiei. În 1905, în urma Alegerilor parlamentare din Ungaria, s-a ajuns la Criza maghiară în care Partidul Independenței, căruia i s-a interzis guvernarea deși avea majoritate parlamentară, susținea separarea Armatei Comune austro-ungare, ceea ce ar fi însemnat sfârșitul de facto al Dublei Monarhii. Împăratul și regele
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
echipele din Austria și din Ungaria, a mai participat și o echipă proprie Boemiei. În 1905, în urma Alegerilor parlamentare din Ungaria, s-a ajuns la Criza maghiară în care Partidul Independenței, căruia i s-a interzis guvernarea deși avea majoritate parlamentară, susținea separarea Armatei Comune austro-ungare, ceea ce ar fi însemnat sfârșitul de facto al Dublei Monarhii. Împăratul și regele Francisc Iosif I a declanșat noi alegeri în 1906, care au dus la sfâșitul crizei. În 1908 a izbucnit revoluția junilor turci
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
(scris și pronunțat la fel și în limba italiană: ), oficial Republica italiană (în ), este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de sud. Ea acoperă o arie de și are o climă temperată; datorită formei părții sale continentale, este denumită pe plan intern "lo Stivale" („Cizma”). Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
care au murit 85 de oameni. În anii 1980, pentru prima oară după 1945, au fost două guverne conduse de premieri care nu erau creștin-democrați: unul liberal (Giovanni Spadolini) și unul socialist (Bettino Craxi); creștin-democrații au rămas, însă, principalul partid parlamentar. În timpul guvernului lui Craxi, economia și-a revenit și Italia a devenit a cincea cea mai mare economie industrializată din lume, fiind primită în grupul G7. Ca urmare a cheltuielilor publice făcute atunci, datoria publică a Italiei a depășit 100
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Regiunile de coastă au ierni blânde și veri în general uscate, deși în văi și în câmpii, vara tinde să fie călduroasă. Temperaturile medii pe timp de iarnă variază de la în Alpi până la Din 2 iunie 1946, Italia este republică parlamentară unitară; la acea dată, monarhia a fost abolită în urma unui . Președintele Italiei ("Presidente della Repubblica"), actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei. El este ales în funcție pentru un mandat unic, de șapte ani, de către camerele
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună. Italia are o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste care au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian. Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere, (cu sediul în ) și (cu sediul în ), au aceleași puteri. Primul ministru, denumit "Presidente del Consiglio dei Ministri", este șeful guvernului. Primul ministru și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
puteri. Primul ministru, denumit "Presidente del Consiglio dei Ministri", este șeful guvernului. Primul ministru și cabinetul său sunt numiți de către președinte, dar trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului. Deși organizarea guvernării este similară cu cea a majorității sistemelor parlamentare, primul ministru italian are mai puțină autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare. Primul ministru nu poate cere dizolvarea Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind prerogative exclusive ale președintelui) și are nevoie de un vot de aprobare
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și cabinetul său sunt numiți de către președinte, dar trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului. Deși organizarea guvernării este similară cu cea a majorității sistemelor parlamentare, primul ministru italian are mai puțină autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare. Primul ministru nu poate cere dizolvarea Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind prerogative exclusive ale președintelui) și are nevoie de un vot de aprobare din partea Consiliului de Miniștri—deținătorul puterii executive efective—pentru majoritatea activităților politice. O particularitate
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
deputaților și senatorilor." "(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului său propunerii de revizuire." Procedura de revizuire depinde într-o primă etapă de decizia celor două camere parlamentare. În urma dezbaterilor (acestea au loc în fiecare cameră separat) acestea pot ajunge la un acord pozitiv. Acest lucru înseamnă că ambele camere au adoptat revizurea în aceeași formă. Numărul senatorilor și al deputaților care trebuie să se pronunțe pentru revizuirea
Constituția României () [Corola-website/Science/296689_a_298018]
-
textul Constituției. Franța posedă un regim politic original prin puterile largi de care dispun simultan parlamentul și președintele, ceea ce a făcut ca specialiștii în drept constituțional să vorbească despre un „regim parlamentar-prezidențial”, un „regim semiprezidențial”, sau chiar de un „regim parlamentar bireprezentativ”. Puterea legislativă îi aparține parlamentului, format din două camere, și . Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului era, în 2011, formată din 577 de deputați, aleși pe cinci ani prin vot universal, direct, uninominal, în două tururi de scrutin pe
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de scrutin. Președintele este șeful statului și conducătorul suprem al armatei, el promulgă legi și poate . El numește și, la propunerea acestuia, pe membrii . Guvernul poate fi demis prin moțiune de cenzură adoptată de Adunarea Națională. Atunci când președintele și majoritatea parlamentară nu aparțin aceluiași partid politic, se vorbește despre o situație de . Puterea judecătorească, la rândul ei, este separată în două ramuri, iar președintele dispune de dreptul de grațiere. Ea este subdivizată între un ordin administrativ, a cărui instanță supremă este
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
pentru un nou mandat, din partea PDSR. În turul 1 s-a clasat pe primul loc, cu 47,34% din opțiunile de vot, fiind depășit în turul 2 de Emil Constantinescu, candidatul CDR, cu 8,82% de voturi diferență. La alegerile parlamentare din 1996, Iliescu a obținut un mandat de senator în circumscripția electorală București și a condus grupul parlamentar al PDSR din Senat în perioada 1996-2000. Ales președinte al PDSR în urma Conferinței Naționale din 1997, a adoptă modelul european al social-democrației
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
din opțiunile de vot, fiind depășit în turul 2 de Emil Constantinescu, candidatul CDR, cu 8,82% de voturi diferență. La alegerile parlamentare din 1996, Iliescu a obținut un mandat de senator în circumscripția electorală București și a condus grupul parlamentar al PDSR din Senat în perioada 1996-2000. Ales președinte al PDSR în urma Conferinței Naționale din 1997, a adoptă modelul european al social-democrației și a cerut aderarea formațiunii sale la Internaționala Socialistă. În 1999, PDSR a semnat o alianță cu Partidul
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de negaționismul Holocaustului practicat de figuri importante din conducerea țării. Comisia, condusă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel a întocmit un raport privind Holocaustul în România, raport asumat și declarat „document de stat” de către Ion Iliescu. La alegerile parlamentare din 2004, obține un nou mandat de senator în circumscripția electorală București și revine în fruntea grupului parlamentar al PSD. La alegerile interne din PSD din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut în fața lui Mircea Geoană, dar a fost ales
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
Elie Wiesel a întocmit un raport privind Holocaustul în România, raport asumat și declarat „document de stat” de către Ion Iliescu. La alegerile parlamentare din 2004, obține un nou mandat de senator în circumscripția electorală București și revine în fruntea grupului parlamentar al PSD. La alegerile interne din PSD din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut în fața lui Mircea Geoană, dar a fost ales președinte de onoare al partidului în 2006, o poziție fără autoritate executivă în cadrul formațiunii, creată special pentru el
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de cauză. Acuzațiile cărora trebuie să le facă față sunt în legătură cu fapte petrecute înainte de a se integra în politică. Casa delle Libertà a pierdut alegerile locale din 2003. În iunie 2003, având de a face cu alte probleme legale, majoritatea parlamentară a adoptat o lege, prin care se garantează imunitatea de juridică a unei personalități politice, cât timp ocupă o funcție de conducere în stat. Pe 1 iulie 2003 Italia a preluat, conform rotației, Președinția Uniunii Europene, reprezentată fiind de Berlusconi. Mulți
Silvio Berlusconi () [Corola-website/Science/296697_a_298026]
-
deziderat maximal al său este obținerea autonomiei administrative a teritoriilor din România în care maghiarii sunt majoritari. Actualul președinte al partidului este Hunor Kelemen. Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) - Partid politic parlamentar înființat în 2010, prin unirea majorității grupului parlamentar al independenților într-o singură formațiune. Conține foști membrii PSD, PNL, PC, iar în 2015 a absorbit ultimele rămășițe ale fostului Partid al Poporului-Dan Diaconescu, o formațiune fără identitate doctrinară evidentă, care s-a bucurat de un succes efemer la
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
a fost aprobată prin referendum, de atunci această opțiune nefiind contestată decât marginal. Aceste noi puteri ale președintelui, precum și importanța faptului că acesta este ales în mod direct, lucruri cuplate cu reorganizarea forțelor politice care au permis formarea de majorități parlamentare stabile, au dus la introducerea a două noțiuni: "prezidențiabilitatea puterii" (faptul că președintele este un actor foarte important pe scena politică) și "coabitare" (situația în care majoritatea parlamentară care susține guvernul este din cealaltă parte a spectrului politic decât președintele
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
lucruri cuplate cu reorganizarea forțelor politice care au permis formarea de majorități parlamentare stabile, au dus la introducerea a două noțiuni: "prezidențiabilitatea puterii" (faptul că președintele este un actor foarte important pe scena politică) și "coabitare" (situația în care majoritatea parlamentară care susține guvernul este din cealaltă parte a spectrului politic decât președintele). Mișcarea populară din mai 1968 paralizează regimul pentru câteva săptămâni, datorită unor insurecții fără precedent. Această mișcare se încadrează într-o mișcare revoluționară mondială și este influențată de
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
protest: ale liceenilor (1994, 1995, 1999, 2005), ale studenților (1994, 1995, 2006), ale funcționarilor(1995), ale șomerilor (1997-1998), ale persoanelor aflate pe teritoriul Franței fără documente (din 1996), ale profesorilor (1995, 2003)... Cea de a cincea republică este un regim parlamentar în care puterea executivă colaborează cu puterea legislativă în cadrul unui sistem de separare a puterilor. Spre deosebire de regimurile prezidențiale (în genul celor din Statele Unite, Brazilia) unde cele două puteri sunt strict separate, fiecare putere dispune de un mijloc de presiune asupra
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
genul celor din Statele Unite, Brazilia) unde cele două puteri sunt strict separate, fiecare putere dispune de un mijloc de presiune asupra celeilalte:: - Adunarea Națională poate răsturna guvernul printr-o moțiune de cenzură; - Președintele poate dizolva Adunarea Națională. Spre deosebire de celelalte regimuri parlamentare (în genul celor din Regatul Unit, Germania), a cincea republică funcționează optimal dacă majoritatea parlamentară și președintele sunt de aceeași parte a spectrului politic, situație în care premierul este responsabil de asemenea, în mod practic dar nu i mod legal
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]