46,314 matches
-
Băncii Naționale de la Craiova. Acesta a mai construit un conac, în stilul vechilor case boierești, o casă a slugilor și a mai făcut unele lucrări de modernizare a culei. În anul 1945, proprietarul a fugit în Franța de teama regimului comunist. Cula de la Curtișoara este una dintre cele mai reprezentative pentru județul Gorj și una dintre cele mai frumoase. Era o locuință permanentă, ridicată pe trei niveluri (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului, asigurând vizibilitate spre sud în direcția
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
la Premiile Sunete, secțiunea Best Alternative. Pe 8 noiembrie, Robin and the Backstabbers a cântat la Fabrica în cadrul unui eveniment organizat de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, eveniment ce marca cincizeci de ani de la eliberarea deținuților politic din România comunistă. În aceeași seară, formația a participat la evenimentul „Contează! Votează” de la Halele Carol, un proiect independent a cărui menire era să încurajeze și promoveze prezența tinerilor la vot. Pe 14 noiembrie a fost lansat videoclipul piesei „Minciună mai mare nu
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
Santiago José Carrillo Solares (n. 18 ianuarie 1915, Gijón, Asturias - d. 18 septembrie 2012, Madrid) a fost un om politic spaniol care a fost liderul Partidului Comunist Spaniol între 1960 și 1982. S-a născut la Gijón, în principatul Asturias, ca fiu al liderului socialist Wenceslao Carrillo și al soției sale María Rosalía Solares. Când avea 6 ani, familia s-a mutat la Madrid. După terminarea școlii
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
din 1934 (Carrillo a fost membru al Comitetului Național Revoluționar). După eliberarea din închisoare, în martie 1936, Carrillo și alți membri ai comitetului executiv al Tineretului Socialist s-au dus la Moscova pentru a se întâlni cu conducătorii Tinerei Internaționale Comuniste cu scopul de a pregăti unirea celor două uniuni. Rezultatul a fost crearea Tineretului Socialist Unit ("Juventudes Socialistas Unificadas" în limba spaniolă). După izbucnirea Războiului Civil Spaniol, s-a hotărât să intre în Partidul Comunist. Aderarea oficială a avut loc
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
întâlni cu conducătorii Tinerei Internaționale Comuniste cu scopul de a pregăti unirea celor două uniuni. Rezultatul a fost crearea Tineretului Socialist Unit ("Juventudes Socialistas Unificadas" în limba spaniolă). După izbucnirea Războiului Civil Spaniol, s-a hotărât să intre în Partidul Comunist. Aderarea oficială a avut loc în aceeași zi de noiembrie în care guvernul a părăsit Madridul. În timpul războiului, Carillo a avut o atitudine profund prosovietică. La 7 noiembrie 1936 Carrillo a fost ales consilier pentru ordinea publică a Consiliului de
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
de Apărare a Madridului, consiliu care avea puterea supremă în Madridul ocupat, după ce guvernul părăsise capitala. În timpul mandatului lui Carillo, mai multe mii de persoane închise, atât civili cât și militari, inclusiv femei și copii, au fost ucise de către grupuri comuniste în masacrul de la Paracuellos, la Paracuellos del Jarama și Torrejón de Ardoz (cel mai mare masacru care a fost comis în sectorul republican în timpul Războiului Civil Spaniol), morții fiind apoi îngropați în gropi comune. În memoriile sale, Carrillo a negat
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
în gropi comune. În memoriile sale, Carrillo a negat mereu că ar fi avut cunoștință de sau că ar fi fost implicat în masacre, dar surse de încredere arată că a fost totuși implicat în masacrele comise de către unele elemente comuniste. Unii istorici de dreapta, precum Cesar Vidal sau Pio Moa, susțin că Carillo ar fi fost implicat . Într-un interviu cu istoricul Ian Gibson Carrillo a explicat din nou versiunea sa a evenimentelor referitoare la masacre. În martie 1939 Madridul
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
un interviu cu istoricul Ian Gibson Carrillo a explicat din nou versiunea sa a evenimentelor referitoare la masacre. În martie 1939 Madridul s-a predat după un puci intern împotriva administrației lui Juan Negrín și a susținătorului ei fidel, Partidul Comunist, care dorea să continue rezistența până la previzibila izbucnire a celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl lui Carrillo, Wenceslao, membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), a fost unul dintre cei care au condus puciul, fiind unul dintre membrii juntei
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
guvernului republican, Carillo a fugit la Paris unde a încercat să reorganizeze partidul. Carrillo a petrecut 38 de ani în exil, majoritatea timpului în Franța, dar și în URSS și în alte țări. În 1944 Carrillo a condus retragerea gherilei comuniste din Valea Aran. Potrivit lui Ricardo de la Cierva, în 1945 Carrillo ar fi dat ordin ca membrul partidului comunist Gabriel León Trilla să fie executat și că ar fi ajutat forțele franchiste să-l aresteze pe Jesús Monzón. Potrivit lui Enrique Líster
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
ani în exil, majoritatea timpului în Franța, dar și în URSS și în alte țări. În 1944 Carrillo a condus retragerea gherilei comuniste din Valea Aran. Potrivit lui Ricardo de la Cierva, în 1945 Carrillo ar fi dat ordin ca membrul partidului comunist Gabriel León Trilla să fie executat și că ar fi ajutat forțele franchiste să-l aresteze pe Jesús Monzón. Potrivit lui Enrique Líster și lui la Cierva, Carrillo ar fi ordonat în 1949 și execuția tovarășului său comunist Joan Comorera, care
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
ca membrul partidului comunist Gabriel León Trilla să fie executat și că ar fi ajutat forțele franchiste să-l aresteze pe Jesús Monzón. Potrivit lui Enrique Líster și lui la Cierva, Carrillo ar fi ordonat în 1949 și execuția tovarășului său comunist Joan Comorera, care s-a salvat datorită precauției sale. În 2005 Carrillo a spus""yo he tenido que eliminar a alguna persona"" („A trebuit să elimin pe cineva”) În august 1948 Carrillo l-a întâlnit pe liderul sovietic Josif Stalin
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
precauției sale. În 2005 Carrillo a spus""yo he tenido que eliminar a alguna persona"" („A trebuit să elimin pe cineva”) În august 1948 Carrillo l-a întâlnit pe liderul sovietic Josif Stalin. Carrillo a devenit secretarul general al Partidului Comunist Spaniol în 1960, înlocuind-o pe Dolores Ibárruri ("La Pasionaria"), care a devenit președinte a partidului. În 1968, când trupele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia pentru a suprima Primăvara de la Praga, Carrillo a început să se distanțeze de Moscova
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
Carrillo a început să se distanțeze de Moscova. Carrillo s-a întors clandestin în Spania în 1976 după moartea dictatorului fascist Francisco Franco. Arestat de poliție, a fost lăsat liber după câteva zile. Împreună cu tovarășii săi Georges Marchais, liderul Partidului Comunist din Franța și Enrico Berlinguer, liderul Partidului Comunist din Italia, Carillo a lansat ideea așa-numitului eurocomunism într-o ședință ținută la Madrid la data de 2 martie 1977. Cu ocazia primelor alegeri democratice din Spania din 1977, și la
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
Carrillo s-a întors clandestin în Spania în 1976 după moartea dictatorului fascist Francisco Franco. Arestat de poliție, a fost lăsat liber după câteva zile. Împreună cu tovarășii săi Georges Marchais, liderul Partidului Comunist din Franța și Enrico Berlinguer, liderul Partidului Comunist din Italia, Carillo a lansat ideea așa-numitului eurocomunism într-o ședință ținută la Madrid la data de 2 martie 1977. Cu ocazia primelor alegeri democratice din Spania din 1977, și la puțin timp după legalizarea Partidului Comunist Spaniol în
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
liderul Partidului Comunist din Italia, Carillo a lansat ideea așa-numitului eurocomunism într-o ședință ținută la Madrid la data de 2 martie 1977. Cu ocazia primelor alegeri democratice din Spania din 1977, și la puțin timp după legalizarea Partidului Comunist Spaniol în aprilie 1977 de către guvernul lui Adolfo Suárez, Carrillo a fost ales în Congresul Deputaților din Spania ("Congreso de los Diputados" în limba spaniolă), Camera Reprezentanților a Parlamentului Spaniol, ("Cortes Generales" în limba spaniolă), ca deputat din partea districtului Madrid
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
dar a fost nevoit să-și dea demisia din postul de lider al partidului la data de 6 noiembrie 1982, ca urmare a slabelor rezultate de la urne. Încercarea de lovitură de stat din 23 februarie 1981 a influențat negativ Partidul Comunist al lui Carillo, societatea spaniolă nefiind încă total refăcută după trauma Războiului Civil, a represiunii și a dictaturii ce au urmat. Frica unei noi rebeliuni militare a ajutat partidul de stânga cel mai moderat la următoarele alegeri. Dar politica de
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
așa-zisei aripi „renovatoare”, nu s-a înțeles cu el de la bun început. La data de 15 aprilie 1985 Carrillo și susținătorii săi au fost excluși din partid, iar în 1986 au format un nou partid, numit Partidul Muncitoresc Spaniol-Unitatea Comunistă (acronimul în limba spaniolă fiind PTE-UC). Nefiind în stare să atragă prea mulți alegători, partidul s-a autodizolvat la data de 27 octombrie 1991. Ulterior, mulți membrii PTE-UC s-au alăturat partidului socialist (PSOE), dar Carillo a refuzat să devină
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
membru. La data de 20 octombrie 2005 lui Carrillo i-a fost acordat titlul doctor honoris causa din partea Universității Autonome din Madrid. Acest lucru a fost aspru criticat de către comentatorii de dreapta. Dar la acea dată Carrillo nu mai era comunist, el „mutându-se spre dreapta, trecând prin eurocomunism la democrația socială” La data decesului în locuința sa din Madrid la vârsta de 97 de ani, Carrillo se retrăsese din viața publică.
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
la data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureș aproape 100 000 de etnici maghiari au participat la un marș al tăcerii, ținând în mână o carte și o lumânare, semn de protest față de neredobândirea drepturilor colective pierdute în regimul comunist. Participanții cereau reînființarea Universității Bolyai din Cluj, reorganizarea rețelei de școli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară, un minister al naționalităților. În 20 martie 1990 reprezentanții ambelor comunități au ieșit în stradă în centrul
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
regizorului, prima întâlnire a avut loc în anul 1945 într-un tren special care mergea pe ruta Timișoara-București, prin intermediul Gelei Cambrea, secretara lui Ion Gheorghe Maurer, unul dintre principalii colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Copilul a purtat o discuție cu liderul comunist despre Revoluția Franceză și despre bătăliile navale din cel de-al doilea război mondial. „Deși eram copil, viitorul dictator, împotriva faptului că era neinstruit, mi-a făcut o impresie foarte bună. Pe el l-au mirat cunoștințele și manierele mele
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
vânătoare, iar eu l-am învățat să le mânuiască. Acest lucru l-a mirat și l-a încântat”, a povestit ulterior Nicolaescu. El l-a întâlnit apoi în 1964, cu prilejul unor vizite făcute la „Studioul Alexandru Sahia” de către liderul comunist împreună cu primul ministru Ion Gheorghe Maurer, ambii fiind mari amatori de filme străine. Filmele erau aduse direct de la Româniafilm, iar viitorul regizor era invitat de multe ori în sala de proiecție pentru a traduce filmele franțuzești și germane. Nicolaescu și-
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
mari amatori de filme străine. Filmele erau aduse direct de la Româniafilm, iar viitorul regizor era invitat de multe ori în sala de proiecție pentru a traduce filmele franțuzești și germane. Nicolaescu și-a format astfel o imagine complexă a liderului comunist, care a fost completată cu amintirile istorisite lui de unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea. El a realizat ulterior un portret cinematografic al lui Gheorghiu-Dej în filmul "Începutul adevărului". Execuția celor patru condamnați la moarte a avut loc la
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
a aplaudat „cu mâinile deasupra capului”. Producția lui Nicolaescu a primit evaluări negative din partea mai multor critici de film. Ca parte a comentariului său față de întreaga filmografie a lui Nicolaescu, începând cu filmele pe care le-a realizat în timpul regimului comunist, Valerian Sava l-a descris pe Nicolaescu ca un regizor netalentat căzut într-o „transă megalomanică” și a considerat "Oglinda" drept „o reconstituire istorică rudimentară”. O opinie similară a fost oferită de Angelo Mitchievici, care l-a descris „o onoare
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
Arte frumoase" din Paris cu Alexandre Falguière. La inaugurare, monumentul a fost instalat în fosta Piață a Icoanei, devenită cu acel prilej Piața Gheorghe Cantacuzino, dar în 1930 monumentul a fost relocat la intrarea în Grădina Publică. Supraviețuirea în perioada comunistă a acestui bust, care omagia un fruntaș liberal, se explică prin numele pașoptiștilor înscrise pe monument. În ziarul "Tribuna", din Arad, nr. 223 de joi 25 noiembrie (8 decembrie) 1904, apărea un articol preluat din ziarul "Voința Națională", cu știrea
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
și de conducătorii Bisericii Romano-Catolice. Orice încălcare a regulilor impuse de aceștia aducea cu sine arestarea persoanei vinovate și chiar și torturarea acesteia. Unii autori au identificat câteva similitudini între situația intelectualilor în regimul medieval francez și cea din regimul comunist românesc în care poeziile compuse de deținuți erau memorate pe de rost de aceștia, în spăeranța că vor așternute pe hârtie după eliberarea lor. Astfel, poeziile lui François Villon sunt memorate de temnicerul Mathieu (interpretat de Valentin Teodosiu) și transmise
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]