45,675 matches
-
Terkov (Biserica Înălțării), ridicată în cinstea nașterii viitorului țar, Ivan al IV-lea (1532), în formă de cort ascuțit cu pridvor înalt, cu bogate ornamente renascentiste; Palatul Imperial (1666-1671), o reședință de vară a țarilor, cu o arhitectură eclectică, fantezistă, parcă desprinsă dintr-un basm rusesc. Moscova trebuie cunoscută pe îndelete pentru a-i putea desprinde frumusețile. Din cele câteva sute de săli de teatru, cinema, concerte, galerii de artă este greu să alegi un program și totuși, pentru orice vizitator
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
drapelul chiar în fața casei sau la balcoanele blocurilor, în mijloace de transport, în fața instituțiilor publice sau private. Îmi aminteam cu tristețe să noi românii Mileniului III uităm sau neglijăm acest lucru, de multe ori, chiar de Ziua Națională, 1 Decembrie. Parcă ne jenăm să cântăm imnul național sau să arborăm tricolorul românesc. Alte motive de reflecție... Ecologiști convinși, danezii se deplasează în număr mare pe biciclete la școală, serviciu în week-end. Piste pentru cicliști există pe toate drumurile. Pe când și la
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
intensități ale coloritului și simplificările de forme, inspirate de stările de vibrație cromatică și muzicală pe care i le trezea contactul cu natura și arhitectura. Peisajele sale au un aer solemn, monumental, datorat mai ales cerurilor uniforme, imperturbabile, care simbolizează parcă veșnicia. Ele poarta subtile corespondențe între poezie, sunet și culoare, între natură și cultură, între arta populară și cea cultă. Miron Radu Paraschivescu observa, de asemenea, că ecourile și răspunsurile ce străbat pictura lui Ion Mirea provin din arta populară
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
uimirea și neînțelegerea tuturor, căci pentru posteritate acest episod din viața prințesei avea să rămână o enigmă. Regina Maria își povestește dezamăgirea față de atitudinea fiicei sale, adăugând: „"Înaintea divorțului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereții! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din Ronsard, în franceză... I se părea că soția lui joacă teatru sau a devenit lunatică. Cine s-o mai înțeleagă
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
1923 a fost numit protopop, iar în 1928 arhidiacon și în 1938 canonic onorar. A fost un iscusit dirijor. Știa să fie stăpân pe ansamblu și se impunea cu mare autoritate în fața coriștilor săi. Profesorul Ioan Georgescu îl caracterizează astfel: „Parcă era un zeu al vânturilor, un alt Eol, care, cu magica lui baghetă, era în stare să dezlănțuiască adevărate vijelii de sunete”. Pentru această artă dirijorală atât de anevoioasă, dar plăcută, a avut și mari succese, concertând cu modestul său
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]
-
profund diferită de a celorlalți dirijori din generația să și în special a celor de după el. Între Sânți și Claudio Abbado sunt doar doi ani diferența iar între Sânți și Riccardo Muți sunt doar zece ani diferența însă Sânți aparține parcă unei cu totul alte generații. "Eu sunt cel mai tânăr dirijor dintre bătrâni, nu cel mai bătrân dintre tineri" îi plăcea să spună lui Sânți în 1987. Există voci" spunea Sânți "însă lipsesc maeștrii de canto și dirijorii de orchestră
Nello Santi () [Corola-website/Science/312658_a_313987]
-
și a nebunie”, surprinzând printr-o violență abil sugerată sensibilitatea spectatorilor. Călin Căliman considera că „principala performanță operatoricească sunt exterioarele din primele secvențe ale filmului, galopul acela lung, obsedant, bezmetic, al ofițerului neamț peste miriști, un «strigăt» avertizant, care prevestește, parcă, tragedia de mai târziu”. Imaginile filmate conțin o stare de suspans psihologic. Pe măsură ce evenimentele evoluează spre tragedia din final se constată că tensiunea evoluează în crescendo. Decorurile realizate de arhitectul scenograf Marcel Bogos contribuie la realizarea unei fantezii în imagini
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
ingrate peniță. Dar în acest joc de umbre și lumini, în aceste pete albe și negre care desenează pietre și forme ce se rostogolesc, căderi furioase de apă ce iau tot în drumul lor, o peșteră..., oameni ce se prăbușesc parcă.... apoi... sus, sus de tot unul singur care a ajuns... și din tot o întreagă filozofie!... nu mai mult decât atâta:o întreagă dramă sufletească, o întreagă dramă socială”. Eugenia de Reuss Ianculescu Ignat Bednarik a participat activ la viața
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Bloom. Aceasta a fost în trecut o planetă diafană (cum ni se arata filmul „Secretul Regatului Pierdut”), dar acum este o planeta plina de zăpadă (sezonul 1 ep. 21) sau foarte aridă (sezonul 1 ep. 10). În Secretul Regatului Pierdut, parcă ar fi un glob de gheață. Este planeta natală a Musei. Pe aceasta planeta domnește prințesa Galatea, salvată în ep. 10 din sezonul 3 de Musa dintr-un incendiu. De atunci, Galatea îi este recunoscătoare Musei și una dintre prietenele
Winx Club () [Corola-website/Science/312189_a_313518]
-
de dimensiuni diferite sunt ușor de găsit pe cap (cele mai mici dintre ele), gât și pe picioare (mult mai mari, mai jos devenind mai mici), petele în formă de inel sunt absente. În partea din spate a spinării petele parcă se unesc una cu alta, formând dungi scurte. Între petele inelate sunt puține pete care se intersectează. Petele mari care sunt multe pe partea din urmă a cozii deseori cuprind coada în direcție transversală formând un inel incomplet. Sfârșitul cozii
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
sale părând anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual (...). Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era atât luxurianța erudiției, înspăimântătoare și inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cât împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă îi fusese reglat pentru o activitate în platou de durată neprecizată, semănând în anduranță cu densitatea acelor oțeluri care nu se rup și nu ruginesc (...). Știa o carte nebunească...“" (Sorin Lavric, "Picături savante", în "România literară", XLII, 5, p. 9
C.D. Zeletin () [Corola-website/Science/311683_a_313012]
-
de decădere care s-a prelungit până în secolul al XVI-lea. Călătorul evreu Moshe Bassola care a vizitat-o în anul 1522 scria: „Tiberias a fost un oraș mare...iar acum zace în ruină și pustietate...valuri de piatră neagră, parcă a ars-o focul... și nimeni nu poate să meargă acolo de primejdia arabilor decât în vremea caravanelor. La jumatatea secolului al XVI-lea Doña Gracia Nací, femeie de afaceri dintr-o familie de evrei conversos din Portugalia, care a
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
contrare, una apusă și alta în devenire cu tot zbuciumul și angoasa nașterii acestor vremuri. Atmosfera din picturile lui Al. Țipoia este redusă numai la culoare, umbra și lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit parcă cu trudă, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternică, mai completă. Această mozaicare expresivă a culorilor, concepută pe plan mare, dă un ritm de mari dimensiuni sensibile. Desenele lui Al. Țipoia sunt elocvente pentru definirea caracterului tehnic al posibilităților
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
Totuși, chiar în partea din roman care se petrece în Germania, există foarte puține discuții referitoare la autori germani contemporani, în afară de Thomas Mann , așa cum s-a arătat. Referirile la Christian Morgenstern constituie doar o menționare a lecturii lui John, făcută parcă ar vrea să arate că omiterea scriitorilor germani este voită și nu datorită necunoașterii. Cu atât mai inexplicabil este faptul că unul din puținele citate în limba germană din roman este o frază preluată din volumul "Orthodoxy" al lui Gilbert
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
dintr-o carte populară veche. Criticul literar Ion Rotaru constata că „artistul nu scrie, ci povestește. Nu neapărat oral, cât mai ales solemn și festiv, stilul este al rapsodului popular. Povestitorul își apleacă urechea pe melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
nu sunt egale. ""Pătratul roșu"", denumit de artist cu ironie "Realism vizual al unei țărance în două dimensiuni", nu este mai regulat decât cel negru, apare alungit în sus și la dreapta. Grație acestor deformări, pătratul roșu prinde viață, este parcă în mișcare. Înțelegerea paradoxală a "odihnei dinamice" cu care artistul operează aeseori în prelegerile sale, redă de minune senzația receptorului la vederea "Pătratului roșu". Compoziția ""Suprematism"" - cunoscută totodată și sub numele de ""Cruce roșie pe cerc negru"" (1915) - este organizată
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
fosforescenta a suprafețelor, pictorul se face ecou, tainic, cutremurului din enunțul grandios al lui Ioan Evanghelistul: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul..." Orice întrezărire descriptiva ar fi neavenita, sub incidența unor asemenea postulate. Parcă spre a le pipai întinderea, ce desfide măsurile pusilamine, penelul pictorului se exersează uneori rotunjind variabil scriitura, amplificând necanonic semnele de 'o micron, trecute în omega. Subjacent, acționează că o incitație semnul de infinit, nodul lui aruncat între extremele totalizate
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
chiar cea mai frumoasă. Statura nobilă a Antigonei impune, alcătuind o replică vie a satuilor lui Fidias și ale elevilor săi. Pare o statuie vie a datoriei. Prin gândirea sa morală, ca și prin apriga ei stăruință în virtute, domină, parcă, nu numai umanitatea dimprejur, ci toată umanitatea. Dintr-un subiect simplu, poetul a știut să scoată peripeții dramatice, fiecare din acestea unind un conținut psihologic cu unul filozofic. Succesiunea scenelor trezește în sufletul spectatorului o gamă de sentimente bogată și
Antigona (Sofocle) () [Corola-website/Science/311344_a_312673]
-
presupunând că lucrarea a rămas neterminată, probabil datorită decesului celui care a creat-o, fără ca altcineva să se încumete a continua ideea predecesorului. Rămâne importantă înscrierea de pe ancadramentul superior al ușii, care indică expres anul realizării bisericii: „ANO 1809”. Vrând parcă să compenseze dimensiunile bisericii, interiorul acesteia a fost conceput ca o frescă murală în care, „...bogăția temelor iconografice, compunerea acestora, dezvăluie fără greutate, mâna unui harnic artist țăran, înzestrat cu fantezie, cu darul povestirii, cu dragoste pentru flori, pe care
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Mănăstirea Buciumeni este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Buciumeni, județul Galați. Este atestată documentar de la 1602. Situată într-o mirifică vatră pustnicească, bogată în vechi mărturii de viață creștină românească, pierdută parcă în mijlocul codrilor seculari stăpâniți, altă dată, de cei care-și vesteau prin bucium (de aici și denumirea codrilor înconjurători și a mănăstirii) bucuria și durerea Mănăstirea Buciumeni își trage seva istoriei din negura vremii. Se pare că pe la 1420 - 1430
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
putut stinge existența acelei vetre monahale care, ca orice alt sfințit așezămînt, este o binecuvîntare pentru folosul celor din împrejurimile lui. În toponimia acestor plaiuri chiar s-a păstrat un luminiș, la buza pădurii, cunoscut sub numele „La mănăstire”, nume parcă predestinat să brăzdeze veacurile tulburi spre zorii unei renașteri. Cei care poposeau fie și pentru cîteva clipe în acest loc, (ciobani, pădurari, localnici), simțeau un fior duhovnicesc aducător de pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
orașul Oravița, izolată de zgomotele lumii cotidiene, îm inima unor codri seculari, se află Mănăstirea Călugăra, adăpostită la picioarele unei stânci de aproape o mie de metri, numită „Stânca Rolului”, care se înalță deasupra ei ca un prete abrupt, sprijinind, parcă, tăriile cerului. Tăcerile gânditoare ale codrului și liniștea monahală care o înconjoară nu sunt tulburate decât de murmurul izvoarelor care coboară în jurul mănăstirii de pe povârnișurile dealurilor, strecurându-se limpezi și răcoroase printre stâncile de calcar. Greutatea urcușului ne duce cu
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sprijină interesele regelui Francisc I la coroana imperială. Tot în această direcție, se înscrie și proiectul de alianță dintre Polonia și Franța, elaborat de către Laski în 1524 și reînnoit în 1527. Anul 1527 și misiunea ce îi este acordată anunță, parcă, viitorul lui ca diplomat, căci până la finalul vieții, a fost implicat în conflictele dintre Habsburgi și otomani privind succesiunea asupra Transilvaniei. Deși în prima parte a ostilităților, se găsește în serviciul lui Ioan Zapolya, datorită comportamentului duplicitar al domnitorului, care
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
poftă și a dat indicații ca Nicolaescu să se ocupe doar cu regia, iar rolul principal să fie dat unui actor. Responsabilul CC i-a comunicat regizorului decizia șefului statului, iar Nicolaescu „a plecat opac, înstrăinat, iradiind o răceală îngândurată, parcă venind dinspre viitor”. Filmul "Mihai Viteazul" a fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Ministerul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România. În realizarea filmului au fost folosiți mai mulți consilieri și anume: consilieri istorici - acad. prof. Andrei Oțetea
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
grea pentru regele Franței. Luptele erau reluate zi de zi și, de fiecare dată, se înregistrau pierderi în armata franceză imposibil de recuperat, în timp ce sultanul părea că dispune de un rezervor nesecat de oameni și de mașini de război. Cum parcă situația pentru cruciați nu era destul de grea, în rândurile lor a izbucnit o epidemie provocată, probabil, de alimentația excesivă cu carne de porc conservată numai prin sărare, sau poate de consumul exagerat de pește, o specie cu care europenii nu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]