48,227 matches
-
folosește o concentrație mare de microorganisme aerobe (1 - 4 g/l solide în suspensie) iar perioada de păstrare efectivă este de 36 ore. Materialul carbonic din efluentul uzat este, în mod normal, oxidat puternic după 8 ore după începerea fiecărui ciclu de aerare. Apoi, nămolul respiră endogen în perioada rămasă de aerare, timp în care singurul substrat disponibil este substanța de testare, dacă aceasta nu se metabolizează ușor. Aceste caracteristici, combinate cu reinocularea zilnică a soluției testate, dacă se folosește apă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
adaugă nici o substanță testată, iar vasele se alimentează zilnic cu apă uzată menajeră până când la decantare se obține un supernatant limpede. De obicei, aceasta poate să dureze 2 săptămâni, timp în care carbonul organic dizolvat în supernatant, la sfârșitul fiecărui ciclu de aerare, se apropie de o valoare constantă. La sfârșitul acestei perioade, nămolurile decantate individual se amestecă și se adaugă la fiecare vas câte 50 ml din nămolul compozit rezultat. În vasele martor se adaugă 95 ml apă uzată decantată
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
I. Aceste prelegeri au constituit baza cursului de economie politică pe care Gheorghe Tașcă l-a publicat în 1945 Ultima manifestare din domeniul economic a fost o conferință pe care a ținut-o la Ateneul Român în 1946, în cadrul unui ciclu intitulat " Idei călăuzitoare în istoria poporului român". Conferința avea tema " Ideea legăturii cu pământul" iar în cadrul ei Gheorghe Tașcă arăta că conceptele comuniste ale colhozurilor sunt contrare spiritului țăranului român. Dar în 1946 timpurile începuseră să se schimbe. Conferința a
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
Perspective și dezvoltări noi Reforma sistemului de învățământ, cunoscută ca procesul Bologna este un proces paneuropean care va genera până în anul 2010 „Spațiul European al Învățământului Superior”. Începând cu anul universitar 2005-2006 s-a trecut la organizarea învățământului pe două cicluri: licență și master. În acest sens studiile de licență sunt organizate pe domenii largi de specialitate cu o durată de 3 sau 4 ani, și necesită obținerea a 180 sau 240 de credite, în funcție de specializare. Programele de licență și master
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
STUDII Anca Visdei a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr și Institutului de teatru și cinematografie din București. Exilata în Elveția, ea a și-a luat licență și apoi doctoratul în drept în 1979. A mai urmat și un al treilea ciclu de studiu: cursuri de criminalistică. După terminarea studiilor, a lucrat ca învățătoare, apoi asistență la catedră de drept internațional public la Universitatea de la Lausanne{1980}. La Paris, a urmat cursurile de teatru ale lui Véra Gregh. ACTIVITATE JURNALISTICĂ Anca Visdei
Anca Visdei () [Corola-website/Science/304020_a_305349]
-
anti-proletară. În anii următori a compus muzică în trei genuri: muzică de film pentru a-și plăti chiria, lucrări oficiale pentru a-și asigura reabilitarea oficială și lucrări serioase. Din ultima categorie fac parte Concertul pentru vioară nr. 1 și ciclul de cântece "Din poezia folclorică evreiască". Ciclul a fost compus când campania antisemită postbelică a început deja. Restricțiile asupra muzicii lui Șostakovici au fost eliminate în 1949 când Stalin a decis că sovieticii erau nevoiți să trimită reprezentanți artistici la
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
în trei genuri: muzică de film pentru a-și plăti chiria, lucrări oficiale pentru a-și asigura reabilitarea oficială și lucrări serioase. Din ultima categorie fac parte Concertul pentru vioară nr. 1 și ciclul de cântece "Din poezia folclorică evreiască". Ciclul a fost compus când campania antisemită postbelică a început deja. Restricțiile asupra muzicii lui Șostakovici au fost eliminate în 1949 când Stalin a decis că sovieticii erau nevoiți să trimită reprezentanți artistici la Congresul Cultural și Științific pentru Pace Mondială
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
suferit un atac de cord și încă unul în 1971 iar câteva căzături i-au afectat ambele picioare. Preocuparea față de propria moarte este prezentă în ultimele sale lucrări, printre ele fiind ultimele cvartete de coarde și Simfonia nr. 14 (un ciclu de cântece inspirate după poezii care au ca temă moartea). Această lucrare îl găsește pe Șostakovici la extrema sa în privința limbajului muzical. Șostakovici a dedicat lucrarea prietenului său Benjamin Britten care a dirijat premiera europeană a lucrării la Festivalul de la
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
și elevii săi de la Conservatorul din Leningrad au fost puternic influențați de muzica sa, inclusiv German Okunev, Boris Tișcenko (a căruit Simfonie nr. 5 din 1978 este dedicată lui Șostakovici), Serghei Slonimski și alții. Opera lui Șostakovici este dominată de ciclul de simfonii și cvartete de coarde, câte 15 din fiecare. Simfoniile sunt distribuite destul de egal de-a lungul carierei sale, în vreme ce cvartetele de coarde au fost compuse în a doua parte a vieții sale. Printre cele mai cunoscute lucrări se
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
A fost și mai mult inspirat să compună cu teme evreiești după ce a citit teza lui Moisei Beregovski despre muzica folclorică evreiască din 1946. În 1948 Șostakovici a cumpărat o carte cu cântece folclorice evreiești și din aceasta a compus ciclul de cântece "Din poezia evreiască". Inițial a compus opt cântece care aveau menirea de a prezenta dificultatea de a fi evreu în Uniunea Sovietică. Totuși, pentru a masca acest lucru, Șostakovici a mai adăugat încă trei cântece pentru a demonstra
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
(denumit uneori și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
(denumit uneori și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
a fost enunțată de filozoful grec Xenofan din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că într-un trecut îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism. Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în cursul căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism. Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în cursul căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era la originea întregului proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
oceane. Din moment ce apa era la originea întregului proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele ar fi fost generate tot de acești nori. În sfârșit, după el, curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl au oceanele a fost corect intuit. Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
stelele ar fi fost generate tot de acești nori. În sfârșit, după el, curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl au oceanele a fost corect intuit. Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei meteorogene și susținea că pământul plutește pe oceanul planetar. Conform acestei teorii, apa mării subterane
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
planetar. Conform acestei teorii, apa mării subterane, pe care plutește pământul, se ridică prin pământ, printr-un fel de infiltrație inversă. De la suprafața pământului, apa se evaporă în atmosferă și se reîntoarce în mare prin precipitații. Teoria menține ideea unui ciclu, însă sensul de mișcare este invers. Teoria a fost susținută ulterior de Thales din Milet și de Platon. Teoria a fost întâi susținută de Anaximene din Milet și postula că aerul este materia inițială care, prin concentrare, se transformă în
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
apă și pietre, iar prin diluare se transformă în foc. Diogene din Apollonia a dus mai departe teoria, considerând că prin procesul de concentrare a aerului se produce și nămolul din care se naște viața. El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și alimentează
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
a emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare era spălat în mare și
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei. Teoria lui Aristotel a fost considerată
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei. Teoria lui Aristotel a fost considerată valabilă de oamenii de știință până în secolul XVII. Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
nu ar mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei. Teoria lui Aristotel a fost considerată valabilă de oamenii de știință până în secolul XVII. Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese: În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
XVII. Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese: În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi urmat o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale ciclului. Cantitatea sau masa totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură rămâne constantă. De asemenea, ca medie în timp, se menține constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se numește "legea conservării
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
care înmagazinează peste 97% din rezervele de apă ale planetei. Următorul rezervor ca mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele de încălzire climatică au început să topească calotele glaciare ceea ce în timp va putea duce la micșorarea relativă a acestui rezervor. Aceste procese
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]