47,696 matches
-
cunoscută. Unul dintre rivalii săi este steaua Pistol. Stelele de dimensiunile acesteia sunt destul de rare într-o galaxie cum este Calea Lactee. Ele se apropie de limita lui Eddinghton. Presiunea radiației de la exterior este atât de puternică încât aproape contracarează gravitatea. Stelele care au o masă mai mare de 120 de ori decât masa soarelui depășesc limita lui Eddinghton și probabil gravitația lor este destul de puternică astfel încât să-și susțină radiația și gazul. Pentru astrofizicieni, cea mai importantă este erupția Etei Carinae
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
importantă este erupția Etei Carinae sau falsa supernovă, astfel lumina călătorește pe o distanță de 8.000 de ani lumină. Eta Carinae produce într-un an aproximativ tot atâta lumină ca și o explozie de supernovă. Un aspect interesant al stelei este schimbarea luminozității. Pentru un moment este clasificată ca fiind o variabilă albastră stea dublă. Când Eta Carinae a fost introdusă pentru prima dată într-un catalog în anul 1677 de către Edmond Halley, i s-a dat magnitudinea 4, dar
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
de 7.000-8.000 ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când steaua putea fi văzută cu ochiul liber deoarece
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când steaua putea fi văzută cu ochiul liber deoarece avea o magnitudine aparentă de 5. Un „minim de spectroscopie” sau „o eclipsă de raze X” a avut loc în 2003. Astronomii au organizat o campanie care a inclus toate marile observatoare, cum
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
înțeleagă relația (dacă există) cu marea explozie din secolul 19. Monitorizările spectroscopice a Etei Carinae au arătat că o emisie de linii se repetă precis la fiecare 5.52 ani, iar acest lucru se intamplă de decenii. Emisiile radio ale stelei și intensitatea radiațiilor-x, se repetă de asemenea în timpul acestor evenimente. Aceste variații împreună cu observațiile ultraviolete arată ca există o foarte mare probabilitate ca Eta Carinae să fie un sistem binar, steaua mai mică având o perioadă de rotație în jurul Etei
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
acest lucru se intamplă de decenii. Emisiile radio ale stelei și intensitatea radiațiilor-x, se repetă de asemenea în timpul acestor evenimente. Aceste variații împreună cu observațiile ultraviolete arată ca există o foarte mare probabilitate ca Eta Carinae să fie un sistem binar, steaua mai mică având o perioadă de rotație în jurul Etei Carinae de 5.52 ani. Radiațiile de ionizare trimise de a doua stea fiind sursa majoră de radiație a sistemului. O mare parte din aceste radiații sunt absorbite de vânturile solare
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
împreună cu observațiile ultraviolete arată ca există o foarte mare probabilitate ca Eta Carinae să fie un sistem binar, steaua mai mică având o perioadă de rotație în jurul Etei Carinae de 5.52 ani. Radiațiile de ionizare trimise de a doua stea fiind sursa majoră de radiație a sistemului. O mare parte din aceste radiații sunt absorbite de vânturile solare, iar poate după aceea întâlnesc un al doilea vânt și trec prin unda de șoc. Cantitatea absorbită depinde de dimensiunile undei de
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
diametrul ar fi de 80 - 90 ori mai mare decât al Soarelui. În aceste condiții pentru a avea o luminozitate mai mare se consideră că masa ar fi de cca 100 mase solare. Acesta ar fi fost motivul pentru care steaua se prezenta luminoasă cu ochiul liber prin anii '70 ai secolului al XVIII-lea. Atunci steaua fiind foarte fierbinte, maximul de energie radiată se găsea în domeniul ultraviolet, invizibil pentru epoca respectivă. Apoi prin anii '30 ai sec. al XIX
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a avea o luminozitate mai mare se consideră că masa ar fi de cca 100 mase solare. Acesta ar fi fost motivul pentru care steaua se prezenta luminoasă cu ochiul liber prin anii '70 ai secolului al XVIII-lea. Atunci steaua fiind foarte fierbinte, maximul de energie radiată se găsea în domeniul ultraviolet, invizibil pentru epoca respectivă. Apoi prin anii '30 ai sec. al XIX-lea o anumită instabilitate a făcut ca straturile de la periferie să fie aruncate spre exterior, posibil
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
respectivă. Apoi prin anii '30 ai sec. al XIX-lea o anumită instabilitate a făcut ca straturile de la periferie să fie aruncate spre exterior, posibil ca presiunea de radiație să fi fost mai mare decât atracția gravitațională. În acel moment steaua putea să ejecteze cca o masă solară. Pe măsură ce acest material se extindea și se răcea, provoca o deplasare spre roșu a radiației care-l traversa, făcând ca steaua să devină mai ușor de observat în domeniul optic. Din cauza expansiunii, densitatea
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
radiație să fi fost mai mare decât atracția gravitațională. În acel moment steaua putea să ejecteze cca o masă solară. Pe măsură ce acest material se extindea și se răcea, provoca o deplasare spre roșu a radiației care-l traversa, făcând ca steaua să devină mai ușor de observat în domeniul optic. Din cauza expansiunii, densitatea în straturile respective scădea, iar transparența creștea, efectul asupra radiației se micșora și aparent, steaua devine mai puțin strălucitoare. În jurul anilor 1858, straturile periferice de gaz ejectat, transparente
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
răcea, provoca o deplasare spre roșu a radiației care-l traversa, făcând ca steaua să devină mai ușor de observat în domeniul optic. Din cauza expansiunii, densitatea în straturile respective scădea, iar transparența creștea, efectul asupra radiației se micșora și aparent, steaua devine mai puțin strălucitoare. În jurul anilor 1858, straturile periferice de gaz ejectat, transparente până în acel moment, au început iar să se răcească, astfel încât praful s-a condensat în jurul gazului. Praful va absorbi mare parte a luminii, steaua devine invizibilă ochiului
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
micșora și aparent, steaua devine mai puțin strălucitoare. În jurul anilor 1858, straturile periferice de gaz ejectat, transparente până în acel moment, au început iar să se răcească, astfel încât praful s-a condensat în jurul gazului. Praful va absorbi mare parte a luminii, steaua devine invizibilă ochiului. În acest timp granulele de timp sunt încălzire de lumina pe care o absorb și vor emite deci radiație în infraroșu. Granulele respective de asemenea dispersează o anumită fracțiune din lumina vizibilă, făcând steaua să fie văzută
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
parte a luminii, steaua devine invizibilă ochiului. În acest timp granulele de timp sunt încălzire de lumina pe care o absorb și vor emite deci radiație în infraroșu. Granulele respective de asemenea dispersează o anumită fracțiune din lumina vizibilă, făcând steaua să fie văzută în expansiune. Azi Eta Carinae poate reveni iar la condiția sa dinainte de 1830, iar în câteva decade praful să ajungă destul de departe pentru a avea o densitate mai mică, să devină mai transparent deci steaua să ajungă
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
vizibilă, făcând steaua să fie văzută în expansiune. Azi Eta Carinae poate reveni iar la condiția sa dinainte de 1830, iar în câteva decade praful să ajungă destul de departe pentru a avea o densitate mai mică, să devină mai transparent deci steaua să ajungă iarăși strălucitoare așa cum a fost cu 270 de ani în urmă. Apoi peste câteva sute de ani în viitor se poate produce o nouă explozie, o nouă degajare de material și așa mai departe. Eta Carinae se află
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
se poate produce o nouă explozie, o nouă degajare de material și așa mai departe. Eta Carinae se află deci scufundată în materialul ejectat cu ocazia erupției din 1843 și al erupției din 1730, erupție înregistrată și de John Herschel. Stele de dimensiuni asemănătoare cu Eta Carinae își consumă combustibilul destul de repede din cauza luminozității. Este așteptat ca Eta Carinae să explodeze într-o supernovă sau intro hipernovă în următorul milion de ani. Dar având în vedere că nu se poate preciza
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
asemănătoare cu Eta Carinae își consumă combustibilul destul de repede din cauza luminozității. Este așteptat ca Eta Carinae să explodeze într-o supernovă sau intro hipernovă în următorul milion de ani. Dar având în vedere că nu se poate preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
ca Eta Carinae să explodeze într-o supernovă sau intro hipernovă în următorul milion de ani. Dar având în vedere că nu se poate preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
în vedere că nu se poate preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet. Recent, o stea asemănătoare cu Eta Carinae a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet. Recent, o stea asemănătoare cu Eta Carinae a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet. Recent, o stea asemănătoare cu Eta Carinae a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet. Recent, o stea asemănătoare cu Eta Carinae a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe 20 octombrie 2004 și s-a
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe 20 octombrie 2004 și s-a spus ce era o supernovă, dar steaua a supraviețuit și a explodat pe 9 octombrie 2006 într-o supernovă. Primul eveniment a fost o supernovă impostoare ceea ce inseamnă că a degajat o masă imensă în spațiu, aproximativ 0.01 mase solare. Luând în considerare similitudinea dintre Eta
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]