6,395 matches
-
vorbit despre educația legionară. Ni s-a vorbit despre martirii legionari și s-a încheiat cu cântecul de durere pentru cei uciși în lupta legionară. Subunitatea f.d.c. în care participam, în care eram încadrat, purta numele srudentului Virgil Teodorescu, împușcat de un polițist, la Constanța, în timpul capaniei electorale din 1933, pe când lipea un afiș electoral. După această ședință și după altele la fel cu aceasta, la care am participat în fiecare săptămână, am început să gândesc altfel. Simțeam că viața
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
se mai vadă frumusețea morală pe care o admiră toți iubitorii adevărului și toți apărătorii dreptății. Dar, și după atâția ani, după ce a fost acoperit cu munți de defăimări, după se a fost ștrangulat cu mâinile și picioarele legate, apoi împușcat în ceafă, după ce s-a aruncat vitriol asupra trupului lui neînsuflețit, după ce s-a turnat placă grea de beton peste trupul lui, după ce a fost profanat și mormmîntul lui dela casa verde, strălucirea lui tot mai ră sbate până la suprafața
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
care el își punea toată încrederea, toată convingerea, și pe care îl numea nu„ act final”, ci trecerea spre înviere. Trebuie să fie clar, că pentru Codreanu moartea nu este actul final, ci învierea. Dacă Corneliu Zelea Codreanu l-a împușcat pe prefectul de poliție Manciu, apoi și proorocul Moise a omorât un egiptean care-i bătea pe evrei, și totuși a fost chemat de Dumnezeu, pentru ca prin el să fie izbăvit poporul din robia Egiptului. Sunt atât de multe adevăruri
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
închisoare pronunțate împotriva legionarilor se trece de 100.000 de ani de condamnări. Legionarii n-au condus țara, n-au aplicat o dictatură teroristă și totuși sunt atât de greu condamnați. Față de acest caz, întreb: câți comuniști români au fost împușcați sau au putrezit în închisori după evenimentele din decembrie 1989? Face cineva o comparație a nivelului de trai din închisorile comuniste aplicat legionarilor, cu nivelul de trai în închisori ale comuniștilor condamnați după decembrie 1989 ?. Astfel stând lucrurile iarăși mă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a sărit din mersul mașinii, s-a împotrivt celor care sau luptat cu el pentru a-l ridica din nou în mașină, și pentru că, cei ce-l aduceau la București, la Jilava, n-au mai avut altă soluție, l-au împușcat și au dispărut, pentru că ceea ce au voit ei să facă a fost o inițiativă personală care a eșuat, care nu s-a realizat așa cum și-au dorit ei, ci printr-o oribilă crimă. O, dacă am avea astăzi o carte
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
praștie - de către judecătorul Brusan în prezența lui Titu Maiorescu și a celorlalți curatori ai poetului: „Sunt Matei Basarab - stă scris în acel interogatoriu , am fost lovit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare (...) / Este/ un om bogat care are 48 de moșii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate și care are 48 de milioane.” - și la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
face parte din același dosar al instituirii curatelei. Judecătorul Ghiță Brusan întreabă: „Cum te chiamă?” iar pacientul Mihail Eminescu răspunde: „Sunt Matei Basarab; am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare...” Poetul răspunde cu achizițiile bolii sale descrise de doctorul Vineș. Vom urmări ceva mai jos poziția lui George Potra, a lui G. Călinescu și, desigur, a Universului. Până acum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sigur, avem de-a face acum, la 1890, cu strategii ale grupului care vrea să liniștească opinia publică în privința bolii și morții lui Eminescu, lansând asemenea informații pentru a face „digerabilă” ideea demenței totale a poetului (încât vrea să-și împuște cei mai apropiați prieteni; de ce nu și pe Titu Maiorescu, la care a intrat în casă înainte de a merge la baie?), necesitatea stringentă a măsurilor ce s-au luat pentru protecția lui, inexorabila evoluție spre moarte a bolii,etc. Că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prin împușcare de sine însuși.” De ce mută autorul gestul sinuciderii cu două zile? Simplu: pentru că la 730 dimineața e greu să demonstrezi că Nicu ar fi scris mai întâi, în numele surorii sale, lui Titu Maiorescu iar apoi s-ar fi împușcat. Și apoi, în actul de deces nu este trecută Harietta ca martoră, ci doi vecini, Costache Cărăușu și Ioan Lăzăreanu. Reiese că Hanrieta nu era în Ipotești? (Scrisoarea „pare a fi concepută în Ipotești”, ne asigură Călin L. Cernăianu într-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
data aceasta, despre o amintire a lui D.Teleor din 1903. Un fost redator la ziarul Timpul, notat cu majuscula „R.”, îi povestește acestuia cum Eminescu a îndreptat pistolul spre el pentru că i-a schimbat un text în tipografie: — Te-mpușc! Și zicând vorbele acestea, Eminescu scoase un revorver nou și-l îndreptă spre mine. — Te-ai speriat? Mai e vorbă, dragă Teleor?! — Ce-ai făcut? — M-am ascuns după un scaun. Pe urmă am fugit pe-o ușă ce era
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
deschisă în apropiere. — Dar poetul? — Nu știu ce-a mai făcut. — A tras? — Nu. Când l-am întâlnit în redacție peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis: “ Cum credeai, bre, c-o să te împușc? Uite revorverul, e gol!” „-M-ai speriat, domnule Eminescu!” „-Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!”. A râs apoi o grămadă. — își uitase de articol? — își uitase. A doua zi, însă, a fost internat la Caritatea, căci d. Chibici, la care ședea, nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
convingerea unei judecăți drepte și dincolo de mormânt, pentru uciderea tineretului legionar, suflete neprihănite. A stat doi ani în captivitatea Moscovei, dușmanul Crucii, împotriva căruia a luptat, adus apoi în țară și judecat de trădătorii de țară, condamnat la moarte și împușcat la Jilava. A murit, totuși, pe pământul său natal și, probabil, osemintele lui au fost arse și aruncate în necunoscut. Ura lui împotriva Mișcării Legionare a întunecat orice rațiune, a consternat și a însângerat multe inimi românești, iar această nefericită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
un ferăstrău obișnuit pentru că refuza să recunoască fapte pe care nu le comisese. Dar culmea terorismului și a crimelor a fost atinsă în noaptea de 21-22 septembrie 1939 când, după doborârea lui Armand Călinescu, din ordinul lui Carol, au fost împușcați 250 de legionari. În fiecare capitală de județ au fost uciși câte trei sau cinci legionari și expuși în piețe publice timp de trei zile. Oameni nevinovați care nu au comis nici o faptă antistatală, au fost smulși din sânul familiei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și expuși în piețe publice timp de trei zile. Oameni nevinovați care nu au comis nici o faptă antistatală, au fost smulși din sânul familiei și executați tâlhărește, cu un glote în ceafă după metoda kaghebistă. La Huși, unde a fost împușcat și fratele Căpitanului, Ioan, jidovimea s-a urinat pe cadavrele lor. În lagărul de la Vaslui au fost asasinați 32 de legionari. În temnița de la Râmnicu Sărat, 13 legionari, în care au fost incluși și supraviețuitorii care au luptat în Spania
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
activității. Jocul 13. Trei ghicitori Într-o pauză de activitate, puneți grupului creativ întrebările: 1. Calculați cât fac 15 plus 5 de trei ori. 2. Un grădinar s-a înfuriat când a văzut cinci iepuri care îi mâncau varza. A împușcat unul dintre ei. Câți au mai rămas? 3. Se poate arunca pe o podea de ciment, de la o înălțime de un metru, un ou nefiert, fără să se spargă? Răspunsurile corecte le puteți afla la pagina 358. Concluzii: creativitatea se
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazată și o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti. Tipătescu: (turbat) Îl împușc! Îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede în fund.) Ghiță! Ghiță! Să vie polițaiul! Trahanache: (după el până în fund) Ai puțintică. (întorcânduse singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
meu vitreg au fost ridicați din comuna Vața și duși la București. Mama n-a fost confruntată cu Nelu, dar tatăl meu vitreg a fost confruntat și cred că el a avut v’o 28 de ani când l-au Împușcat... deci vă puteți Închipui: arăta ca o epavă, fără dinți În gură... Câte persoane erau În lot? Exact n-aș putea să vă spun, dar cred că vreo 152. Erau toate persoane care Îl găzduiseră? Erau persoane care l-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înalt tot așa, fost boxer. „Hai, mă, Brezene, hai și tu!” „Nu pot să-l las pe taică-miu, dar uite, vă ajut pe voi să mergeți”... Și i-am ajutat, au sărit gardul, și la marginea orașului i-a Împușcat. Și chestia asta am văzut-o și la televizor, că o declarație despre asta dădea și altul, la „Memorialul Durerii”. Revenind la Pitești și la relațiile cu Țurcanu. Cu chestia cu spionajul s-a lămurit, că n-am fost trimes
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
De fapt, trebuie să recunosc că aproape nu știam aproape nimic despre Mișcarea Legionară sau despre ideologia ei, dacă se poate vorbi de o ideologie... Treceam pe lângă o cruce și așa, Întâmplător, tatăl meu mi-a zis: „Aici a fost Împușcat Popa Șapcă pentru că a fost legionar”... Dar trecuse pe lângă mine informația... Iar ceea ce Învățaserăm noi În liceu era foarte puțin..., că era tratată fugitiv, ca o mișcare fascistă. Care era denumirea organizației? Nu aveam o denumire. Și ce intenționați să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și, Într-adevăr, m-au scos din incinta Închisorii, m-au urcat Într-un GAS, am ieșit pe poartă... și-atuncea eram sigur că mă Împușcă. Absolut sigur. Dar eram liniștit... Nu fac pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că Îi mai scoteau pe deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și, Într-adevăr, m-au scos din incinta Închisorii, m-au urcat Într-un GAS, am ieșit pe poartă... și-atuncea eram sigur că mă Împușcă. Absolut sigur. Dar eram liniștit... Nu fac pe eroul, dar atât Îmi spuneam: „Poate că e prea devreme”. Dar asta este... Și sigur te gândești imediat acasă, ce suferințe le-ai produs, ce vor face, cum vor reacționa, cum vor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu arăta ca astăzi... În centru’ Mamaiei era cazinoul de astăzi, În rest erau puține chioșcuri din astea și câteva hoteluri, castelul. Dar după un timp a făcut iar dreapta. Și pe urmă stânga și s-a oprit. „Unde mă Împușcă? Unde?” Au coborât, m-au luat de mână, am intrat undeva și m-a izbit un aer cald și de loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam În ce perioadă se Întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Au coborât, m-au luat de mână, am intrat undeva și m-a izbit un aer cald și de loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam În ce perioadă se Întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În noi. N-au reușit să intre În cameră la frontieriști, dar au adus tunuri cu apă și, cum n-au reușit să-i scoată nici așa, le-au aruncat gaze lacrimogene. Au tras și pe vizetă, au rănit, au Împușcat, deci s-a adeverit Întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simpli gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu știam că venise la Gherla chiar și Drăghici, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era al doilea, unu’ mic, la care i-am zis „Lindicul principesei”, pentru că era foarte mic, cârn, o piticanie de om... Restul erau soldați În termen. Acolo a fost prima dată când am aflat că un soldat În termen poate Împușca un deținut politic și pentru asta primește o tresă și 15 zile permisie acasă. Și-au fost tentative să ne Împuște. Ne chemau spre ei ca să zică că ai vrut să ieși din cordon... De obicei, erau doi-trei soldați cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]