6,950 matches
-
pură necesitate fiziologică. Pentru mine nu mai era însă suficient să vorbesc în afară. Pentru asta era necesar mai întâi să învăț să învârt cuvintele între inimă și creier, căutând supape interioare care să-mi schimbe centrul de greutate către înăuntru și mai ales spre inimă. Nu mai puteam să vorbesc nici din cap, nici din haine extravagante, nici din pieptănături sofisticate cu scoici în cap, prin care ascultam marea : trebuia să învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot îngheța inima definitiv. Topește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa, date fiind circumstanțele, să ai de-a face cu un astfel de polițai. După plecarea lui, în salon s-a lăsat liniște - întreruptă din când în când de gemetele femeii din patul de alături, care avea privirea întoarsă spre înăuntru. Liniștea aceea nu avea nimic liniștitor în ea. Cu cât era mai liniște în jur, cu atât puteam auzi mai bine butonul de alarmă care-mi țiuia în urechi. Nu-mi venea să cred că mă găseam în acel loc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape în întregime alb și buzele palide și supte înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau jumătate din apartamentul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un aer familiar. — El e Anyu, adică „Cel care vânează pentru mâncare și înțelep ciune“, face prezentările Père Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sufletului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu în limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară în același timp. M-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, înșurubându-se înăuntru, în centrul ancestral al ființei mele, cel de dinainte de a mă naște, ducându-mă într-un timp imemorial, pe care l-am văzut și l-am uitat simultan. Dar dacă totuși ceea ce văzusem și simțisem era forma sufletului, trebuie că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
este primul veșmânt în care se învelea eul care vizita Terra, haină care de atunci se înfășoară mai rezistent (pentru că sunt nume care durează aproape treizeci de secole) decât însăși pielea. Și acum, dinafară, ce mistice influențe ne trimit spre înăuntru, chiar până în centru, în mod special în acele plastice prime timpuri, în care sufletul, mereu în totalitate infantil, blând, făcând să crească invizibila sămânță până la a se transforma într-un arbor frunzos! Numele? Dacă aș putea explica eu influența numelor
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să ajung să-i cunosc! <maya32>: dacă eu îi refuz, se duc la altele <victor37>: mda, s-a schimbat lumea <victor37>: și nu de azi de ieri <victor37>: părinții unui prieten au construit o casă <victor37>: era în roșu, dar înăuntru erau gata mai toate <victor37>: lui i-au dat podul - și acolo a făcut un disco/bar <victor37>: muzică, lumini, o buda, un bar cu băuturi... <victor37>: a vrut să facă un chef, de casă nouă <victor37>: noi nu aveam
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lui Dumnezeu decît de acela al oamenilor, care, mai tot timpul, erau ascunși la vorbă, dar și În propriul lor cuget, ferindu-se, acolo, Între oasele capului, ca Într-un ultim adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numeau savanții, ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul, Rusoaica nu se Îndoia. Nu o ținea mereu așa, doar cînd se strîngeau prea multe. Numai În jur dacă se uita; mai bine n-ar mai fi ieșit din casă, dar Înăuntru era blestematul de televizor, toată omenirea avea intrusul În casă, un fel de cutie a Pandorei, cum deschideai se revărsau peste tine, parfumate, ambalate, legate cu fundițe, toate relele lumii, veneau zoaiele cascadă, În rugăciune ori la biserică doar să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se pregătea pentru un altul, rece, cu adevărat Întăritor. O umbră, dincolo de glasvandul cabinei de duș, semitransparent, l-a făcut să rămînă cîteva clipe nemișcat. Nu distingea decît un contur, care a devenit trup cînd, trăgînd ușa glisantă, a pătruns Înăuntru; un val de abur, dislocat, s-a răsucit Într-un mic vîrtej, risipindu-se apoi, cînd ușa s-a Închis la loc. Ann, dezbrăcată, cu mîinile pe sîni, nu pentru a-i acoperi, ci parcă pentru a-i sălta puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de-a latul continentului și nu doar. Thomas știa că are un fiu sau o fiică și În America. Lumea devenea tot mai strîmtă și mai scurtă. Un zgîrci care se tot strîngea. Care avea să devină un mototol prinzînd Înăuntru aproape orice. Unde să te mai duci cînd aproape totul era discutat global, mai-marii lumii tot Încercînd să Întindă un elastic ce le venea mereu Înapoi peste degete? Nu se lăsau. Chiar dacă erau Împotriviri violente. Poliția era a lor. Armatele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apartamentului, iar dacă l-ar fi aflat totul ar fi dus, cel mult, la un schimb de cuvinte prin sistemul sonor al aparatului-paznic. I-ar fi spus fiului că a venit c-un pachet, un comision. Ar fi pus Înăuntru numai ciocolată, da, ar fi fost o posibilitate, dar nici cum arătau mama și tatăl băiatului - de ce tată? - nu știa, pentru a-i evita, dacă s-ar fi nimerit să se ivească, tocmai atunci, vreunul dintre ei. Nici să dea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nerecunoscut, cine fuseseră și ce ajunseseră! Nu se născuseră, se vede, În vremuri potrivite; nici unele, probabil, nu le-ar fi fost pe măsură, pentru că unii oameni, nici buni, nici răi, nu Încap În nici un timp. Rămîn pe dinafară, deși trăiesc Înăuntru. Nicăieri. Nu se poate spune sigur dacă aceștia consumă timp sau ei sînt consumați de timp; Thomas credea că mai sînt și unii, numărați pe degete, care emană timp, aceștia erau nemuritori, Isus ar fi fost unul. Nemulțumirile lui Jesper
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
răspuns, probabil, Thomas. Era limpede, Antonia nu putea să aprindă pămîntul! Doar doi bărbați ar fi fost În stare, erau capii lumii; avea fiecare cîte o valijoară cu butoane. Antonia, cu poșetuța ei, nu era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
medici și apoi comunicat viitorilor părinți; o știre din presă. Pentru că femeia Însărcinată putea să meargă la clinici anume, unde Înghițea o bulină sau niște prafuri și dacă făcea pipi verde Însemna că În burta ei se afla băiat. Dacă Înăuntru era o fată, pipi era pipi. Cine nu vroia fată - și erau destule cazuri - făcea avort. Nu se spunea În ziar ce culoare ar fi avut urina dacă ar fi fost vorba de gemeni de sex diferit. Albastră, probabil. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
veleități de stînga cînd au văzut că Albert Camus a primit premiul Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram cu el la primul etaj al unui restaurant în Montparnasse cînd brusc a dat buzna înăuntru un tînăr librar, un ins osos și uscățiv, îmbrăcat în mod bizar, parcă era un vînător. Omul s-a îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai sună o dată deși presimte că nici de data aceasta nu va obține nimic. Dacă doamna Bordaz ar fi înăuntru, canișul ei, Pexy, și-ar fi arătat coada de mult și i-ar fi sărit și în brațe. să intru, să nu intru ? se întreabă X. să i se fi făcut rău doamnei Bordaz ? „Cum așa, și ei și cîinelui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de iaurt pe jumătate consumat și o pilă de unghii. toate cele patru lifturi oprite la parter. Dosare și foi răspîndite peste tot. X nu ia liftul, preferă să urce pe trepte. („De ce ? Ți-e frică să nu rămîi blocat înăuntru ?”) Biroul său se află le etajul șase, la capătul unui coridor lung cît o stradă. De o parte și de alta a coridorului, o mulțime de uși deschise. ecranele abandonate ale computerelor tremură încet, parcă ar clipi în același ritm
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
foi de indigou a căror apariție are ceva miraculos. X descoperă cîteva pagini imprimate făcînd parte din dosare clasate VerY ImPortant. ajuns în dreptul biroului său, X are o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
articole electrice, se echipează cu o cască și cu mai multe lanterne puternice. Coboară în prima stație de metrou și străbate cîteva dintre galeriile orașului. Cînd urcă din nou la suprafață tocmai răsare soarele. X se întoarce acasă, se baricadează înăuntru. trage din nou storurile la ferestre și închide ermetic obloanele de metal. aprinde toate luminile. se așază pe un scaun în fața ușii. — Porcilor ! Vocea încearcă să-l calmeze. „Ce-ar fi să mănînci și tu ceva ?” — Porci ! Porci ! Porci ! X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de clasa a II-a. Și dorm, dorm... Și visez că trenul este în mișcare, visez că străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul de mașini găsesc întotdeauna cîte o carcasă mai bine conservată. mă strecor înăuntru, mă așez la volan, claxonez, adorm cu capul pe volan, mi se pare că aud cum plouă și cum ștergătoarele de pe parbriz fac vlang-vlang, vlang-vlang. Cînd mi-e frig îmi improvizez cîte un culcuș din cutii de carton, mă învelesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
strigînd : — a trecut poștașul ! mă auzi ? Victor, a trecut poștașul și noi nu am auzit nimic ! Fata nebună deschisese cu febrilitate toate cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare, ziare. — a trecut poștașul și noi n-am simțit nimic, repeta fata destul de supărată, chiar cu un aer indignat, gata să izbucnească în plîns. observînd-o în tăcere Victor simți doar nevoia de a-i spune : — ai grijă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am fi negociat serios vreo astfel de opțiune probabil că s-ar fi putut aranja. — Domnul vine din Franța și este scriitor, am mai spus, mai mult ca să-l măgulesc pe paznicul Casei monteoru. Iar eu mi-am petrecut acolo înăuntru, unde era restaurantul, și dincolo, pe terasa din spate, sute și sute de ore din viața mea. Individul păru să aprecieze această confesiune. în definitiv îl tratam ca pe o ființă umană într-o lume în care mulți îl luau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]