4,977 matches
-
înțeleagă această realitate comercială și recurg la procese și trec prin multe conflicte amare și legal nejustificate. Ridicarea prețului lotului este determinată de costul controlului. De pildă la un lot de piulițe M3 respins, când într-un pumn de piulițe încap 10.000 de piese, recontrolarea și sortarea cu tamponul filetat dublu T /NT, dureză multe ore și controlul e mai scump decât executarea pe mașini automate a unui nou lot de piulițe M3. Este deci mai rentabil ca acest lot
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
liniștii dinaintea furtunii. Sigur că astea sunt niște metafore depășite, dar asta era situația. Și, mă rog, cum am ajuns, evenimentele s-au precipitat. Ar trebui rezumate. O densitate destul de mare de fapte. Cum ar trebui povestite, îngrămădite, așa încât să încapă. Vom vedea. Maică-mea știa că popa fusese la Farmacistu cu botezul și aflase că tot satul e foarte nemulțumit de cartea mea. Iar capul nemulțumiților a devenit cel numit în carte Farmacistu. Acesta, ca să respectăm adevărul istoric, nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de care această pană de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea, poate, Într-un volum deosebit, dar apărând concomitent cu cel de față și intitulat: Oameni văzuți de aproape. Asta nu de alta, dar fiindcă interesul memoria listic, anecdotic sau didactic pentru persoana, viața, aventura și pitorescul unora dintre aceștia a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scriitorilor simboliști, cum și o protestare de independență și un avertisment al afir mării sale viitoare proprii, În afara curentelor literare pe urma cărora „toți băieții din centre au ajuns poeți ai neamului și toți nebunii ratați ai Capitalei, poeți simboliști“. Încăput [mai târziu] pe linia tradiționalistă, nu numai ca poet, dar și ca teoretician politic de extremă dreaptă, N. Davi descu a urmat tradiția obștească și deprimantă a scriitorului român ajuns prea curând la acea limită de unde nu mai are cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
profesorului C. Rădules cu-Motru, pe care Însă acesta nu și l Însușește (poate din repulsia lui firească de a se ști crescând ciraci În jurul lui) și despre care Îmi vorbea deunăzi consternat de câtă meta fizică, prea multă metafizică!, poate Încăpea În prea micul de stat și prea modestul de felul său, doctorul În filozofie și, ceea ce con tează și mai mult: omul cu marotă filozofică I. Brucăr. Târziu de tot, după patruzeci de ani de când Îl cunosc ca prie ten
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii șoldani sărutân du-se, la păsările
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clasa cavaler, în 6 octombrie 1944, cea mai înaltă distincție primită de el până la sfârșitul războiului. În 1943 fusese avansat căpitan. Activitatea sa de zbor în misiuni de luptă încetează în iunie 1944. După 23 august 1944, Flotila de Hidroaviație încape pe mâna sovieticilor, care îi ocupă sediul pe 8 septembrie, îi trimite aproape întreaga arhivă în URSS și ia cu japca toate bunurile acesteia (de la hărți militare până la cămăși și izmene). Hidroavioanele (care reprezentau o amenințare în optica rusească) sunt
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
așa apreciau ei după manifestările tovarășului Cameniță. Trecuseră cu brio de momentele grele, până pe la orele cinci ale după-amiezei, când deja serbarea pionierească era în toi (tovarășul asista la spectacol tolănit pe un fotoliu uriaș adus special în lojă, ca să încapă trupul lui mătăhălos), marele oaspete de la regiune nu urlase la ei doi decât o dată și nu-i înjurase decât de două ori - și atunci cam fără chef, parcă în glumă, cu simpatie... - ceea ce constituia un semn extrem de încurajator pentru Gârmoci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe obraz chiar i s-a înfiripat un zâmbet. Acu, dacă vrei să-ți dăm drumul, mai ai un pas, atât, un pas, unul singur, dar obligatoriu și gata, ești liber ca păsărelele, liber... Vrei să fii liber, nu? Mai încape vorbă, sigur, sigur că voia să fie liber și să scrie, să ajungă celebru, să șteargă din mintea sa episodul acesta străin, absurd, inacceptabil... Tovarășul Cameniță a lăsat o pauză cam de un minut, un minut interminabil, până să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așteptase ca rugăciunile sale să se îndeplinească atât de repede. În gând, ceruse din tot sufletul ei un anume schimb, să i se ia viața ei în locul vieții lui Vlad. În pragul ușii s-a ivit băiatul ei, nu mai încăpea nici o îndoială, rugăciunea ei a fost ascultată! Fratele meu Vlad avea o față mai senină decât ar fi fost firesc, după ce trecuse prin ce trecuse. Dar mama n-a observat amănuntul ăsta. A șoptit: -Vlad!... Și Vlad a răspuns: -Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am apucat să-mi iau la revedere de la Lazarus și de la Truman. Am să-i revăd vreodată? Și, oare, acolo, sus, am să-i revăd măcar pe o parte dintre ai mei? Dau să-l întreb pe înger, el, nu încape nici o îndoială, cunoaște răspunsul la orice, dar e prea târziu: cei doi prieteni ai mei au rămas departe, jos, cât un punct, cât inima unei furnici. Oricum, curând, am să aflu singur răspunsul. 27 TC "27" \l 1 Undeva, în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adus de la Iași, pus pe perete, lângă pătucul ei în acel ungher de casă). Așa vreau, harta României, a Basarabiei, toată, de la Nistru până la Tisa (arată pe perete). Eu știu , că am văzut la Nina, este, și așa mie îmi încape aici pe perete. Eu când oi ridica capul m-oi uita și m-oi bucura.” ...câți dintre guvernanți, parlamentari, oameni politici sau noi, noi mulțimea de români, avem sau ne dorim să avem în casele noastre harta României Mari? Iată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică „în felul ei“ deoarece, dacă ar fi fost în felul meu, mi s-ar fi părut cu siguranță idioată. În nici un caz haioasă. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de frică să nu-și mute altul patul în locul lui, iar el să se culce pe acoperiș. Al dracului, domnul Mușuroi! Și aici are noroc. Casa lui Piscălescu e plină de lucruri mari, pe când în apartamentul lui Mușuroi ar mai încăpea vreo șapte limuzine. Câștigă și el, ca toată țara, n-are cum să nu câștige, însă numai aspiratoare și mixere. Precis c-a aranjat cu loteria. „Îți dau două frigidere - spune domnul Piscălescu -, dă-mi o oală de supă.“ „Ie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce pricepea tot poporul era că morarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unul mai mult sau mai puțin nu contează. Lustrația poeților n-o cere și n-o s-o ceară niciodată nimeni. N-o să știm nici dacă în toleranța pe care cititorii o arată față de autorii oportuniști cu stil și metodă nu încape și o porție bună din admirația aceea profund românească pentru descurcăreții cu un luciu de paranoia în priviri. Bietul poet, se ascunde ca japonezul căruia vreme de treizeci de ani nu i s-a spus că războiul s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de exemplu, a înghițit, de la piață până acasă, aproape pe nemestecate, un parizer întreg, de două kilograme și jumătate, deși la cei paisprezece ani ai săi și la cât era de sfrijit, în stomacul său n-ar fi trebuit să încapă decât cel mult un kilogram. Dar și acesta în mod excepțional. Sau experimental, cu doctorii alături. Există, așadar, și indivizi născuți cu darul de a recupera ceva îndelung dorit într-un mod neverosimil. Un amic mi s-a lăudat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noii săi tovarăși de muncă, se simțeau bine și când le mergea rău. Patronul nu-i plătea cu lunile, firma mergea și nu prea mergea, însă pentru ei cheful de sâmbătă seara era sfânt. Mă rog, câtă sfințenie poate să încapă într-o beție cu curve și hoți de mașini, care-și plasau piesele recuperate de pe Mercedes-uri și BMW-uri prin serviciul Aprovizionare. „E de încredere?“, au întrebat hoții de mașini în prima sâmbătă, când Andrei C. și-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clar de ce. Simțea el că nu se închidea un cerc, dacă n-o vedea și n-o întreba: „Ce mai faci, Rodicuțo, ce s-a ales din tine? Ai citit cele trei volume de Șolohov, mai păstrezi coronița, îți mai încape pe capul ăla mare și bleg?“. Rășcanu nu se întrebase niciodată dacă fata mai trăia, dacă mai locuia în oraș și dacă își mai amintea de el și de incidentul de la sfârșitul clasei a IV-a. La câtă importanță avusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În Iquitos, așa că ne-am concentrat asupra acestei chestiuni. Prima persoană la care am apelat a fost primarul, pe nume Cohen; auziserăm multe despre el, cum că În privința banilor era evreu, dar de soi bun. Era strîns la pungă, nu Încăpea nici o Îndoială; se punea problema dacă era de soi bun. Ne-a trimis la agenții care se ocupau cu Îmbarcările pe vase, care la rîndul lor ne-au trimis să vorbim cu căpitanul, care a fost destul de amabil, promițînd că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oferirea unor bomboane copiilor dintr-un sat - era taxat drept „uneltire contra ordinii de stat”. Acest articol (209) din Codul Penal a furat libertatea, după statisticile noastre, unei treimi din numărul deținuților politici ai României. Era atât de elastic, încât încăpea în el orice gest, orice atitudine, orice faptă care nu convenea stăpânirii. Articolul 209, care era aplicat diferit de la o perioadă la alta (în 1959 el ajungea până la pedeapsa cu moartea, pentru o faptă condamnată în 1949 „doar” cu șapte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la alta. Într-o baracă încăpeau circa 200 de persoane cu paturi suprapuse (un rând de paturi suprapuse). Noaptea barăcile se închideau. Concelebrarea Sfintei Liturghii era în ritul oriental sau latin. Când celebram în ritul oriental, Pr. Ieronim Șușman era celebrant principal. Iar când celebram în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și ordonat ajutoarelor sale să-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt loc decât să stau șezând pe un scaun. Timp de 3 zile am fost ținut fără nici un fel de mâncare și nici nu întrebau... După alte 2-3 zile am fost luat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă a sclavilor din arenă, în marele amfiteatru al vieții el nu mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prilej pentru a mă dezvălui într-o lumină nouă. Nestăvilită, viața curge înainte. și dacă ieri eram liber, senin și fără teamă, astăzi nu mai sunt nimic din toate acestea... Pentru că astăzi sunt îndrăgostit! Preaplin Dragostea mă frânge, Nu mai încape în mine, Mă strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]