7,946 matches
-
în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși cei care aveau să prindă maimuțele, în drum spre livadă, exact ca el! — Dă-te din drum, țipau la el. Dă-te din drum. Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
către Fiona cu o expresie îngrozită pe față. —I-ai dat o palmă? Spune-mi că n-ai făcut așa ceva! Fiind un om blând, David era complet împotriva pălmuirii copiilor. Nu era de acord nici măcar cu ideea ca părinții să țipe la copii. Acesta fusese un subiect delicat, pe care ce-i doi îl dezbătuseră până la ore târzii, discutând cum s-o controleze pe Jessica pe măsură ce fetița se apropia de vârsta infamă a celor „doi ani de groază“. În vreme ce Fiona era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deși cam fără sens, de vreme ce el era deja lângă ușă, iar Fiona nu se mișcase de pe canapea. Femeia a auzit ușa deschizându-se și vocile lui David și Jake care discutau pe un ton scăzut. Apoi Jessica a început să țipe încântată. —Mami! Vocea fetiței a trezit-o pe Fiona din reveria care o subjugase. —Draga mea! Femeia s-a ridicat, cu brațele deschise. Fetița a dat buzna în cameră și s-a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Chiar așa, i-a răspuns Nick cu blândețe. Și dacă vii încoace, o să te pup și pe tine rău de tot. Apoi bărbatul s-a repezit către ea și-a înșfăcat-o de-o mânuță, în vreme ce copila a început să țipe încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la PC World, să văd cum arată noul Apple Mac, s-a pronunțat și David. Fiona și Jake au gemut. — Și tu, micuțo... David a sărutat obrăjorul îmbujorat al Jessicăi. —... tu poți să hotărăști ce mâncăm la prânz. —Pia! a țipat fetița, acesta fiind cuvântul pe care-l folosea în loc de pizza. Toți ceilalți au gemut. Tati prostovanultc "Tati prostovanul" În timp ce frunzărea revista OK!, Julia s-a oprit brusc să se holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a lăsat capul pe spătarul scaunului, dar n-a scos nici un cuvânt. Julia a tăcut preț de câteva secunde, încercând să-și tempereze nervii. Voia să-și păstreze avantajul moral și era conștientă că dacă începea să urle și să țipe n-avea decât de pierdut. —De cât timp știi că e copilul tău? Bărbatul s-a frecat la ochi. — Am aflat tot atunci când au aflat și ea, și Paul. Imediat după naștere. Până atunci îmi spusese tot timpul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
veni răspunsul. Mulți oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iar eu, În speranța că o voi speria pe Naomi, i-am oferit un zâmbet marca Josie, care voia să spună sunt-o-ucigașă-sadică, dar era prea proastă ca să se prindă de grozăvia ce se ascundea În spatele lui. — Ne vedem joi, Sam! țipă Josie În timp ce se Îndepărta. „Nu-mi spune pe nume, asta mă sperie“, am vrut eu să-i răspund. Naomi ieși bufnind din sală, prividu-mă cu ostilitate pentru că o făcusem să sufere. Până și coapsele ei părea a se văluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un colac de salvare. — Nu mă așteptam să veniți, zise el, dar În voce i se citea dragoste, nu dojană. Janice Îi zâmbi. Ne-am gândit să-ți facem o surpriză, nu, Devon? Să te ducem acasă, la cină. Da! țipă Devon. Surpriză, tati! Lou ieșise din biroul ei și rămăsese În prag, urmărind aprobator scena. Janice Îi aruncă o scurtă privire și, pentru o secundă, ochii li se Întâlniră, ca și când ceva se confirmase sau fusese dus la Îndeplinire cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
felul acela, forțându-l, fără pic de rușine, să ia o decizie. Ar fi trebuit să-și dorească destul de mult asta, ca s-o facă de bună voie. Cum putea fi Linda fericită, știind că el cedase doar pentru că ea țipase cel mai tare? Cuvintele ei erau un straniu ecou al celor auzite de la Janice. Dar Janice se Învățase minte a doua oară: Își dăduse seama că, În cazul În care Îl voia pe Derek, și așa era, acesta era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Șirin jubila: „Vinerea trecută, scria ea mai departe, câțiva tineri mullahi au Încercat să creeze o Îmbulzeală În bazar, prezentând Constituția drept o născocire eretică și vrând să ațâțe mulțimea să mărșăluiască asupra Baharistan-ului, sediul Parlamentului. Fără succes. Zadarnic au țipat cât Îi ținea gura, cetățenii au rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un om, asculta o parte din discursul lor, apoi se Îndepărta dând din umeri. La sfârșit, au venit trei ulema, dintre cei mai venerați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plecăm la munte pentru o lună. Nu i-a spus nimic despre faptul că ne părăseam apartamentul definitiv. Ca de obicei, la sfârșitul discuției și-a adus aminte de împrejurările nașterii mele. „Și atunci, băiatul meu s-a pornit să țipe. Micuțul voia neapărat să fie în centrul atenției. Da, și încă cum! Chiar din clipa aceea, puteai să-ți dai seama că-i e sortit să rămână unicul nostru copil”, vorbea mama în receptor. Eu stăteam nemișcat în spatele ușii, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să alerge după femei. Când mama se întindea așa la vorbă, vocea începea să-i tremure de mânie. Asta uitase să mi-o explice. La nașterea mea, tata mâncase o grămadă de înghețată, în vreme ce, la spital, mama și cu mine țipam amândoi cât ne ținea gura. Eu eram plin de forță, mama era stoarsă de puteri. Tata zice că, de emoție, a mâncat atâta înghețată, încât l-au apucat crampele și a trebuit să meargă la toaletă. Pesemne că există așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
băgat de seamă Dorin. „Ce ciudat. El e ofițer de carieră, locotenent”, am răspuns eu. „L-ai auzit vreodată răcnind? Eu da.” „Pui pariu că el are să-i tragă ei o palmă?” „Pui pariu că nu?” Locotenentul și nevastă-sa țipau unul la altul pe muțește. Ea fugi din bucătărie în camera de zi, apoi în dormitor, apoi se întoarse în camera de zi. El alergă în urma ei, o prinse de braț și o lovi cu pumnul în burtă. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot, cum iese din gaură șoricelul Jerry când Tom motanul îi întinde capcana cu o bucățică de brânză. Uneori, Toni o bătea pe soția lui. Când sărea s-o sugrume, era și mai rău. Atunci tata trebuia să-i despartă, țipau cu toții și gâtul doamnei Sanowsky era la fel de roșu ca ochii lui Toni. Lui i se umflau și i se zbăteau vinele gâtului și ce spunea el atunci nu mai avea înțeles. Mie mi se făcea frică și, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rătăcesc parcă fără țintă” , a spus mama. „Centrul orașului mai e în picioare?” a întrebat tata. „Am avut noroc, în orașul nostru pare să nu se fi dărâmat nimic. Noi, la operă, am întrerupt spectacolul, luminile s-au stins, publicul țipa. După frica din primul moment, m-am temut pentru voi.” „A, noi am supraviețuit cu bine. În colectiv. Tot efectivul de chiriași, adunat în mijlocul străzii. În frunte cu administratorul blocului. Adică eu. Ne era frică să nu ne înghită pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați cu părul alb, care spuneau că Italia are o mare cultură și, din felul cum apăsau pe cuvântul cultură, îți dădeai seama ce mult le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe nesimțite și în apartamente se aprindeau luminile. Vedeai înăuntru oameni mergând dintr-o cameră în alta, dezbrăcându-se ori îmbrăcându-se, pregătindu-și mâncarea, uitându-se la televizor sau citind. „Crizele ei de furie erau înspăimântătoare”, a continuat tata. „Țipa la mine pe stradă, îmi scrijelea pielea cu unghiile și mă lovea cu vârful pantofului în osul piciorului. Ce să-ți spun, mai rău ca la război. Când afacerea asta se prelungise peste măsură și făceam nopți nedormite, căci abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el și calul pe care-l călărea, dracula din transilvania care nu moare oricât l-ar omorî, doar dacă-i Înfig o țepușă În inimă, și chiar și așa Încă se mai Îndoiesc unii, faimoasa piatră, În vechea irlandă, care țipa când o atingea adevăratul rege, fântâna din epir, care stingea făcliile aprinse și le aprindea pe cele stinse, femeile care lăsau să le curgă sângele menstruației pe câmpurile cultivate ca să mărească fertilitatea semănăturilor, furnicile de mărimea câinilor, câinii de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gelozii aprinse dintr-odată, trebuie să pun capăt acestei apropieri dintre ei și nu am la dispoziție decât o singură cale, mă întorc în salon și zdruncin coșul până când o guriță roșie se deschide, iar o voce ascuțită începe să țipe dinăuntrul său, atunci mă grăbesc spre cameră și deschid ușa, fără să bat, o văd șezând pe marginea patului cu degetele încercuite pe încheietura lui, iar el stă drept, cu picioarele încrucișate, brațele îi sunt acoperite de ace, parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
om de nimic, ți-am spălat toate hainele din dulap, iar acum pleci, iar el îmi face semn să tac, cu buzele acelea iubite, termină, cât ești de josnică, asta te doare pe tine acum, mașina de spălat? Dar eu țip, mă doare ce se va întâmpla cu mine, mă dor anii pe care i-am irosit pentru tine, suntem împreună de când aveam doisprezece ani, iar acum am aproape patruzeci? Când eram încă tânără și arătam bine, nu ai îndrăznit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală, ci simptomele unei meningite, încerc să îmi amintesc, era ceva legat de ceafă, încearcă să apleci capul, șoptesc eu, îi ating ceafa, iar ea țipă, nu pot, nu pot să îmi mișc deloc capul, eu împietresc de frică, alerg la telefon, repet ca pe o rugăciune numărul Zoharei, numai pe ea mă pot baza, numai ea ne va ajuta. Răspunde odată, mă rog eu, strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]