65,481 matches
-
a propus lui Theodor Cosma să-l coopteze pe basistul Johnny Crețu Răducanu în formația Electrecord, așa cum, peste ani, a lucrat cu eleva de liceu Aura Urziceanu, repetând experiența avută cu toți pianiștii de jazz începători care veneau la el acasă pentru a discuta și pentru a învăța (Cristian Colan, Marius Popp, Radu Maltopol, Mihai Chirilov) - Körössy a educat din punct de vedere muzical, jazzistic o pianistă orientată spre muzica clasică. Originară tot din Cluj, Ramona Horvath a avut inteligența, interesul
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Austria sau Franța, duo-ul pianistic Körössy - Horvath a fost, în sfârșit, fixat în memoria discului comercial. Se înțelege, precizez totuși că scriu cuvântul „comercial” gândindu-mă la prezența sa în magazine, nu la calitatea substanței muzicale. Intitulat Dor de acasă, cd-ul oferă ascultătorului, printre altele, trei piese clasice semnate de Körössy: Delectare, Piața Viziru (variantă de titlu a Horei de la Viziru, imprimată prima oară de autor în Germania anului 1969), și La horă, la care se adaugă trei creații proprii
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
cu limbajul folclorului muzical românesc (cu predilecție de tradiție lăutărească - abia în ultimul disc publicat în timpul vieții autorului apărînd teme de improvizație preluate sau inspirate din repertoriul țărănesc);<footnote Ex.: Dans din Oaș, piesa nr. 3 de pe cd-ul Dor de acasă, Electrecord, EDC 890 DDD footnote> 4. echilibrul compoziției obținut prin concentrarea întregului flux sonor, indiferent de numărul ideilor melodice, prin respectarea schemei temă - improvizație/variaține - reluarea temei, sau introducere - temă - improvizație/variațiune - reluarea temei - formulă melodico-ritmică de sine stătătoare pentru
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
în documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosferă dintre cele mai plăcute, un prilej de comunicare care s-a transformat într-unul de comuniune intelectuală. Nu s-au rostit elogii convenționale sau gratuite. Spiritul critic a fost la el acasă. Au fost impresionați de consistența acestui dialog nu numai studenții, ci și profesorii invitați. Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană, desfășurat la Brașov în 17-18 aprilie 2008, a fost mai mult decât un eveniment al vieții universitare: a fost
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
într-una din grotele pe care marea le inundă în timpul fluxului Simon descoperă un nou prieten, pe Tomas, la fel cu ceilalți, adică invizibil și pe care-l invită să se joace cu el presărînd scoici pe drumul de întoarcere acasă. Simon își inițiază mama într-un joc prin care mesagerii nevăzuți îl conduc pe Simon către revelarea faptului că el este fiul vitreg, un fel de joc prin care dezvăluirea unui indiciu trimite la un alt indiciu. Mecanismul odată declanșat
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O bună și veche prietenă din exil își luase rămas bun, la plecare, de la un copăcel de la Șosea, pe care-l îndrăgise, poate în plimbări sentimentale. îl căutase, la o scurtă revenire acasă, după patruzeci de ani și-l regăsise copac bătrân, pe ducă. Pe punctul de a-și pierde conștiința de sine sunt Bucureștii de astăzi, după amputările din perioada comunismului și operațiile cosmetice din zilele noastre. După gravul eșec al unor
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
etnice și religioase. În pofida unei istorii adesea contorsionate, românii, ungurii și sașii care populează acest ținut au reușit să-și păstreze limba și identitatea culturală. Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba pe care o vorbește, Transilvania înseamnă acasă. Este locul de care îl leagă poveștile părinților și bunicilor săi, mormintele strămoșilor îngropați în cimitirul satului. Transilvania nu trebuie să aparțină nici Ungariei, nici României, ci locuitorilor ei. Toți oamenii născuți pe aceste meleaguri mirifice, au dreptul să trăiască
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
se pot duce să dea spectacole la Teatrul Odeon. Dar Teatrul Odeon are programul său. Iar dansatorii cum ar trebui să procedeze? Să își ia echipamentul sub braț și să se ducă prin vecini. Și unde să repete? La ei acasă probabil, ca în perioada comunistă, când dansul contemporan abia era tolerat, iar Miriam Răducanu, Raluca Ianegic sau compania Contemp, așa supraviețuiau, primind apoi găzduire temporară pe scena câte unui teatru. Tot în acele nefericite vremuri ne aflăm? Și atelierele, stagiile
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
prevedere de care dau dovadă aleșii noștri cînd vine vorba de festivități. Fără înființarea acestei comisii ne-am fi putut trezi că parlamentarul român, copleșit de grija reprezentării zilnice a alegătorilor săi, se ia cu treaba și uită să stea acasă la 1 Decembrie. Sau nu mai ține tocmai în acest an sesiunea solemnă de comunicări despre Unire și vin televiziunile degeaba să transmită în direct neprețuitele sale păreri despre ceea ce s-a întîmplat acum 90 de ani la Alba Iulia
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă să scape
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
schimbă numai contextul: din comunism în capitalism, din dictatură în societatea de consum. Pentru scriitor și pentru cititor, ca și pentru textul narativ prin care comunică, ar putea să fie productive simbolic ambiguitățile exilului. Artistul, veșnic nemulțumit, nu e niciunde acasă, nici măcar în propriul text.
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ta... Detectiva acceptă. în schimbul unei rochii și al unei perechi de pantofi nepurtați, dar noi, să-l urmărească pe infidel o lună și să-i descopere amanta (femeia geloasă e perseverentă, are un fel de manie, când telefonează, de pildă acasă și răspunde mai întâi servitoarea, apoi bărbatul, se gândește numaidecât că bărbatu-său s-a culcat cu servitoarea, - de aceea se afla ea chiar lângă pat unde era instalat telefonul -). începe urmărirea. E vară. E caniculă. Oamenii abea se mai
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
a fost categorică, spunându-mi: ŤMaestre, când doriți d-voastră să vin, eu vin. Nu este nici o problemă. Să se ia contact cu noi și cu baletul din București, din timp, și peste un an ne vom întâlni la voi acasă. Royal Ballet mă lasă liberă oricând, dar trebuie făcute demersurile din timpť. Ce ușor s-ar face contractele artistice în lume, dacă toți artiștii ar fi atât de generoși și de umani ca Alina Cojocaru! A venit și seara spectacolului
Baletul Operei Române la Madrid by Gelu BARBU () [Corola-journal/Journalistic/8587_a_9912]
-
la întîmplare. Nici ea, o tovarășă, peste ani, în spatele unui ghișeu, nu-i va rămîne alături lui Gelu. Cam tînăr pentru vîrsta regretelor (25 de ani pe care nu-i arată), el trăiește, totuși, schimbările sufletești ale oricui descoperă că acasă nu-i decît o haltă. Locurile, pe care nu le mai cunoaște, prind miros de amintiri și trăiesc din viața care le-a umplut cîndva. O inconștiență simpatică e scrisă-n zodia sub care trăiesc, în anii '40, tinerii iertați
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici, începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă mă întorceam acasă praf de deznădejde, cu pâinea nemâncată. Îngăimam în poiana verde veselie multă cu băieți și suferința parcă-mi era luată cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Eram suficient de tînără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adînc. După iritare sau nemulțumire, rîdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii '80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întîmpla foarte repede), pe lîngă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (într-o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiții cazoni (îi numeam ca
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
depășind-o: cu alte cuvinte, veninul lui poartă o dată istorică anume." Cu deplină justețe, Constantin Cubleșan deduce profilul uman al lui Emil Cioran din corespondența sa, epistolierul fiind "lipsit de vanități sau orgolii". Edificator este volumul Scrisori către cei de-acasă, apărut la Editura Humanitas la 1995, scrisorile fiind adresate, de-a lungul timpului, părinților, fratelui său Aurel, Arșavir Acterian, Jeni Acterian, Wolf Aichelburg, Mircea Eliade, Gabriel Liiceanu, Petru Manoliu, Constantin Noica, N. Tatu, Bucur }incu, Mircea Vulcănescu și Mircea Zaprațan
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul occidental amarnic amorezat, la Veneția, de est-europeana întoarsă acasă cu tot cu inima lui scrie exact la fel ca ea și ca "prozatoarea" noastră: execrabil. E un calificativ prea dur? N-aș crede: "Inteligenta mea prăjitură, voi fi bucuros" (p. 19), "mi-e inima prichindea din pricina asta" (p. 23), "oricum, tot
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
întîmplă că nici măcar minima politețe nu e observată, bruiată fiind de țîfnă, de capriciu ori măcar de irepresibila fanfaronadă. Un scriitor vrea , între altele, să-i fac o relație cu o editură. Mă caută la telefon dar nu mă găsește acasă, drept care îl caut eu de mai multe ori, constatînd că telefonul d-sale e ocupat. Cînd în fine se eliberează, îmi răspunde cu condescendență că, fiind ora la care trebuie să ia masa, nu putem sta de vorbă. A doua
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
război, puține erau femeile cu meserie, rostul majorității era să se mărite și să-și vadă de casă. Înainte de naționalizarea Uzinelor Malaxa - undeva după Bariera Vergului -, mama fusese secretară. O duceam greu. De la cantina uzinei, foarte ieftină, ne aducea sufertașul acasă, bunicii mele, Annie, care locuia cu noi, și mie. Îl căra în tramvai, care avea atunci capătul la Bariera Vergului. De la uzină mai avea de mers cam două stații pe jos, apoi drum lung, în picioare, în tramvaiul ticsit, până la
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
Lenin. La proces, tânărul a plâns, a cooperat cu anchetatorii. La întrebarea " Ce-ați făcut cu sintetizatorul?" - a răspuns cu voce tremurândă: "L-am predat apei". Din detenție, Vovik nu s-a întors. Mai exact, s-a întors dar nu acasă, ci a început să trăiască la altă femeie, o tadjică cu dinți de aur și cu fața ca o lună, șefă de sală la restaurantul "Sever". De tăticul lui nu se mai temea, treburile bătrânului Lifantiev începuseră să scârțâie mai
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
două universuri sub aspect artistic, dar și personal? V.D.: Ruptura a fost dramatică, dar nu am simțit-o ca ruptură pentru ca eu am plecat pentru trei zile (mai bine zis trei săptămâni... cât era viza) cu intenția să mă întorc acasă și am rămas până acum. Multă vreme m-am „hrănit” cu gândul întoarcerii... așa că nu am simțit ruptura decât după ce ea s-a „recusut”... Dacă mă gândesc mai bine, timpul petrecut în România mi se pare lung, iar cel petrecut
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
ci m-a însoțit dincolo de frontiere... Pe de altă parte am asimilat, volens nolens, elemente tehnice din scriiturile „la modă” și am învățat să mă orientez în diverse contexte muzicale. Aceste “aventuri” sonore nu m-au îndepărtat însă de acel “acasă” al meu muzical. Ceea ce m-a interesat deosebit de mult și mă interesează și acum este să descifrez cum se gândește muzica astăzi! (ca să luăm ca referință titlul cărții Penser la musique aujourd’hui<footnote Boulez, Pierre - Penser la musique aujourd
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
ani un “Aleph” sau, după titlul unei lucrări cu titlul în provensală, o “Terra Lonhdana”? V.D.: Nu m-am rătăcit într-adevăr, pentru că plecarea mea nu a fost și părăsire. Datorită faptului că am o permanentă comunicare cu cei de acasă nu am deloc sentimentul unei țări de departe, ci este cât se poate de aproape, iar dacă ne uităm pe hartă nu este estul ci chiar mijlocul Europei. B.T.: Un centru al Europei perceput încă din occident ca „est”. E
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
Direcția Personal-Protocol din Ministerul de Externe copia Decretului nr. 76, prin care îi este anunțată numirea în funcția solicitată, începând cu data de 1 ianuarie 1922. De data aceasta, vestea nu i-a mai făcut plăcere; poetul voia să rămână acasă, la uneltele sale. Într-o condiție materială precară, ceea ce n-o încânta pe Cornelia; acum, se pare - și din tocmai această cauză - tinerii soți (în pofida unei iubiri aprinse și sincere) s-au certat pentru prima oară. După o soluție de
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]