17,588 matches
-
se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de cărți. Bătrânul avocat, fost prieten al filozofului negustor de vinuri Marcu Vancea, îl rugase să-i facă o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de piele, o întreagă serie de clasici francezi, dar și celebre volume germane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu cred că am văzut-o. — Ei, a fost, cândva, scurt timp. Nu mai e, de mulți ani. Eu am cunoscut-o când lucra la radio. Nu te mai suci, frate, ce dracu’... fac haz cucoanele. Parc-ai fi un adolescent! Uite, îți dau toate informațiile, numai să stai cuminte. O cafenea selectă, ce naiba... mai e și pustiu, în seara asta, ne facem de râs. — Promit, promit, tovarășe Gafton, promit. Am înțepenit, gata. Ascult, atât, ascult. — E adorabilă, să știi. Generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
război să studiez rusa. Dar după măgăria aia... mă rog, n-am apucat să vă povestesc. Mi s-a înscenat o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă număr, firește. Ei o simt, o simt, drăcușorii, o simtfrățiorii noștri perfizi și superbi. O simt, pușlamalele, splendorile, o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străină, m-au considerat străină. Nu contează ce ești, contează cum ești văzută. Măstrigau, am aflat, Teresienstadt. Așa mă strigă: Teresienstadt! Domnul Vancea privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
refugiu... Dom’ Dominic numără tacticos treptele. Ajunsese la etajul doi, la comutator. Filamentul pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare, de parcă surzise și Tavi, te pomenești, sau dormeau tun, amorezii, cine știe, cuplulglorios al filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O lume prea pitorească, prea interesantă? Plicticoasă, până la urmă?... Irina, știai că Tolea locuia la Gafton? Irina toarnă în pahare, nu răspunde și nici nu e nevoie. Doctorul se rotește iarăși, cu tot cu scaun,spre Ianuli. Mi-l aduc aminte, Tolea adolescent. Serios și simplu. Inteligent, politicos, studios... nici nu știi când s-a produs această... mă rog, merita răbdare. Am mai spus-o, trebuia răbdare... A plătit până la urmă. Greu de recuperat. Nu merita prețul, am mai spus-o, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce ființă tristă și izolată devenisem - un boț de carne omenească fără țel și fără legături. Nu îmi stă în obicei să cad pradă acceselor de autocompătimire, dar, timp de vreo oră, m-am autocompătimit cu întregul abandon al unui adolescent melancolic. În cele din urmă, după două pahare de scotch și o jumătate de sticlă de vin, tristețea a început să se risipească și m-am așezat la birou, adăugând un nou capitol la Cartea nebuniei omenești, o anecdotă selectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a mers foarte bine până am parcat în fața restaurantului. Întrebarea e: ce motiv avea cineva să ne facă o porcărie ca asta? — O sută de motive, domnu’ Glass. Poate niște copii puși pe năzbâtii. Știți cum e, o mână de adolescenți plictisiți, puși pe șotii. Genul ăsta de vandalism se practică mereu pe-aici. Sau cineva care nu poate să-i sufere pe newyorkezi. V-a văzut numerele de înmatriculare și s-a hotărât să vă dea o lecție. — E ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui de telefon. Stătea o noapte în Dublin. Dar o noapte cu un brazilian nu era chiar ce voiam eu, așa că i-am refuzat invitația la cină. Și la orice altceva s-ar mai fi gândit. Apoi, altă dată, patru adolescenți foarte beți, în drum spre Gran Canaria, îmi tot cereau bere. Când le-am spus clar că nu mai vreau să îi servesc, unul dintre ei mi-a zis că sunt de departe cea mai frumoasă stewardesă din avion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
State? Păi, pentru început nu se pot compara cu ale noastre. În Irlanda centrele comerciale sunt mereu pline. Sunt mereu oameni care fumează, în ciuda semnelor cu „Fumatul interzis“. Tinere mame vlăguite te lovesc mereu în călcâie cu cărucioarele lor, și adolescenți în trening se uită amenințător la tine. În mallurile din Irlanda, oamenii par să piardă pur și simplu timpul. În State nu e așa. Prudential Centre e atât de curat încât ai putea mânca de pe jos fără probleme. Toată lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zi, când trebuie să sun pe toată lumea să-mi cer scuze pentru lucruri pe care nici măcar nu-mi aduc aminte să le fi făcut, jurând că nu mai fac niciodată. În fine, să te îmbeți poate fi distractiv când ești adolescent, dar odată ce treci de o anumită vârstă, e ceva destul de urât, nu-i așa? Adică, ați văzut vreodată o femeie împleticindu-se și v-ați gândit că arată grozav? Așa că asta e. Hotărârea mea de Anul Nou este să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tata înlăcrimat, amintindu-și că m-a încuiat în cameră într-o după-amiază, fără mâncare sau apă, dar nu am putut. Niciodată nu mi l-am putut închipui plângând. Mai ales pentru cineva atât de insignifiant ca mine. Ca mulți adolescenți plini de angoase, nu suportam că sunt supraponderală, fără prieteni și că bacul bătea la ușă. Mă gândeam din când în când să mă sinucid, dacă ar fi existat o cale ușoară să fac asta. Dar nu îmi plăcea nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul. Sunt destul de sigură că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și mă simt cuprinsă de o ușoară nervozitate, În numele lui. Văd cât e de stresat după felul În care se joacă Întruna cu manșetele. — Așa e, Paul. Ridică un clipboard și-și drege glasul. În cadrul ultimului nostru studiu, 1000 de adolescenți au fost Întrebați În legătură cu batonul de ciocolată Panther. Din păcate, rezultatele nu au fost deloc concludente. Apasă pe telecomandă. Pe ecranul din spatele lui apare un grafic, la care ne uităm cuminți cu toții. — Șaptezeci și patru la sută dintre cei Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
caloric mai scăzut, conchide Connor. Dar același este și procentajul celor care ar dori ca batonul să aibă un strat mai generos de ciocolată. Ridică din umeri a neajutorare. — Nu știu nici ei ce naiba-și doresc, spune cineva. — Am intervievat adolescenți de toate rasele, spune Connor, albi, afro-caraibieni, asiatici și... ăă... se uită rapid pe hârtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dându-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un strat mai generos de ciocolată. Ridică din umeri a neajutorare. — Nu știu nici ei ce naiba-și doresc, spune cineva. — Am intervievat adolescenți de toate rasele, spune Connor, albi, afro-caraibieni, asiatici și... ăă... se uită rapid pe hârtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dându-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul Încruntat. — Publicul nostru țintă, Connor consultă alt clipboard, are vârsta cuprinsă Între 10-18 ani, persoane ocupate total sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă mă privesc fără să mă vadă. — Ce se Întâmplă ? spun către șofer. V-a plătit ? — Cinci sute de lire, spune acesta și-mi face cu ochiul. Fata mea, dac-aș fi În locul tău, nu i-aș da drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spus prietena ta Artemis acum vreo câteva zile, când am sunat. Mă uit la ea, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. O omor pe Artemis. O omor. — La ce oră e concursul de costume ? zice Kerry, făcând cu ochiul spre doi adolescenți care au rămas mască la ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]