35,844 matches
-
băgat mâna să văd și n-o să vă vină să credeți ! Acolo, în buzunarul de la piept, era un spic de grâu. Cu boabe galbene-aurii, mirosind a... grâu ! Era primăvară și grâul copt n-avea ce căuta și eu, oricum, nu adun, niciodată, nici boabe de grâu, nici spice ! ... Doar aseară, când învățam, mă uitam la icoana de pe peretele din cameră, cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nu m-a auzit. Plângea. Poate că nu m-a înțeles "Baruch dayan emet" "Binecuvântat este unul singur, adevăratul Judecător" atunci a ridicat spre mine o față de copil nu părea să aibă mai mult de 12 ani. Oare cum adunase atâta durere , ce era cu ea, ce știa, de ce și de unde venise ? S-a ridicat ușor și mi-a făcut semn s-o urmez. Nu se cade să vorbești lângă cel care n-o mai poate face; nu se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uitându-se mereu în ochii mei... Uneori, are ochii preotului, când iau Sfânta Împărtășanie. Altă dată, ochii părinților mei, uneori, ochii celor cu care mă întâlnesc... dar întotdeauna are ochii acelui orb care știa sufletul tuturor, fiindcă în ei se adunase tot Cerul. Și atunci mă uit la cer și-I surâd. Ca să știe că-I mulțumesc și că-L iubesc pentru lacrimile Lui, pentru sângele Lui, pentru Trupul Lui, pentru bucuria mea, pentru viața mea... Și știu că el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
își amestecă sângele, pe cruce, cu al Lui... Ochii Cerului " Până la urmă tot am reușit să scap!" îmi zisei când am ajuns jos, pe pământ. Uf ! tare mai era întuneric de unde veneam ! Și pustiu ! Doar niscaiva fire praf ce se adunaseră acolo, într-un colț, și câteva firimituri de pâine, uscate și colțuroase și ele... le pierise și graiul de când erau uitate acolo. Și oricum, n-aveam ce vorbi cu ele ! La ce bun ?! Am încercat să le spun să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unui rege. Și picioarele-i erau albe și curate doar o pată roșie, așa ca un trandafir, înflorea pe fiecare o fi vreun semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De asta dorul nu se stinge niciodată. Numele Lui e Iubire Unul câte unul, începuseră să plece. Se făcuse răcoare, acum era aproape frig. Fusese cald peste zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu mare, pe nisip, să-i ascultăm. Se întorseseră de câteva zile acasă și tot mai povesteau minunile văzute dincolo de mare. Dar eu cred că-și terminaseră pățaniile adevărate și acuma mai născoceau câte ceva: ici o înfloritură, colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată hoțomanii ăștia de pescăruși... și deodată, te-ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și deodată, te-ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El... Știi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot felul de ierburi și lemne, scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar eu căutam pietre. Adică, o anumită piatră. Bine, nu zic nu! Adunam eu și alte pietre, mai colorate, mai lucioase, mai transparente v-am spus doar că o dată găsisem una care-și schimba culoarea după cum era soare sau nor în ziua aceea, iar altă dată, una prin care te puteai uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
decât bucuria pentru ei și atât. Nu-i interesează ceilalți. Sunt triști mereu și nici măcar nu știu asta numai că văd tot timpul că le lipsește ceva : oricât de bogați ar fi, mereu le lipsește ceva și nu știu ce. De aceea adună mereu, mereu, mereu și uite ce rămâne cu ei. (se stinge brusc lumina și în locul pădurii și casei albe apar cioturi uscate, noduroase de copaci și, printre cioturi, o ruină) Rămâi cu mine în pădurea bucuriei... pădurea supărării... pădurea uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tata... și pe urmă om mai vedea noi ce e drept și ce nu ! (apoi, vorbind ca pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de ceva timp și-i adună pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare un platou de piatra, baza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Așa s-a făcut că a venit tocmai până aici, să spună tuturor ce a văzut. Adică, atunci când Fiul Lui Dumnezeu moare pentru oameni, roata timpului se oprește. Tânărul : Da, se șterge granița dintre viață și moarte, fiindcă totul se adună în ființa Lui. Roata timpului se oprește. Nu mai există reîncarnarea, fiindcă omul nu mai este pedepsit. Toată pedeapsa pentru păcatele noastre a luat-o El, în trupul Lui. Nouă ne-a rămas doar viața, viața veșnică, în bucurie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește. Lia abia reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea iarnă și o ninsoare ca asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și copiilor despre trecerea noastră prin Iad... Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îngâmfare, dar atunci... Atunci când brancardierii l-au luat pe tati de pe masa de operație Îmi curgeau lacrimile șiroi... ― Acum mi-am Întărit convingerea că semeni cu tati ca două picături de apă... Nicu privea la ele cu toată lumina cerească adunată În ochi, pe chip și În suflet. ― Mami, Îți mulțumesc pentru că mereu ai o vorbă bună și un gând frumos despre noi - a răspuns Despina. Într-un târziu, Nicu a Întrebat: ― Ce fac ai noștri de acasă? ― Așteaptă cu sufletul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a venit la tine... medic. Apoi, trebuie să-l consulți după toate regulile profesiei... Acuma n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei liniști. Prin urmare, direcția spital, <Înainte, marș!ă”... Mergea fără să vadă pe nimeni. Nici măcar nu și putea aduna gândurile, ca să stabilească ce să-i spună profesorului... A intrat pe poarta spitalului. Se trezea salutat din dreapta sau din stânga... Răspundea fără să realizeze cui... Când s-a văzut În camera lui, a căzut pe scaun ca un pietroi... În cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pietroi... În cele din urmă, și-a Îmbrăcat halatul și a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Ai scăpat? ― Am scăpat de percheziție doar... ― Despre ce percheziție e vorba? Gruia, cu un mare efort, și-a adunat gândurile și a povestit profesorului tot ce a avut de suportat În acea zi. I-a spus și despre bănuiala că doctorașul nou-venit prea Îi stă În cale În spital și chiar pe stradă... ― Știi că oricine intră În clinica
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce se discută. La sfârșit, profesorul a ieșit, dar În ușa salonului s-a oprit: ― Domnule doctor Vatră, după Încheierea vizitei, vă rog să vă prezentați la cabinetul meu. ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns medicul invitat. Profesorul și-a adunat gândurile, pentru a putea să aibă o discuție care să-și atingă scopul. Nu a durat multă vreme și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― M-am prezentat, domnule profesor. ― Luați loc, vă rog. V-am invitat ca să limpezim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum se cade! - s-a mirat Elena. ― Acesta era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tartori de aiștia am avut și eu parte În perioada de instruire pentru a deveni cercetaș - a vorbit Petrică... La un timp, când toți se ospătau, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat, prietene Petrică... ― Și, cum spuneam... Zumzetul de motoare, venit din stânga, creștea, semn că se apropiau cu viteză mare. Părea mai slab ca cel ce trecuse deja. Asta Însemna că acele mașini erau Încărcate cu artileriști și poate și cu grupul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că nici cel mai documentat și cuprinzător tratat de psihologie nu ar fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]