65,754 matches
-
care își instruiește elevii în spiritul patriotismului, iubirii de Neam, glorificării eroilor. Grație generoasei doamne, Excelenței Sale Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți, care e INIMA Patriei noastre istorice aici, în nordul Bucovinei, ce bate cu aceeași dragoste și afecțiune pentru toți românii înstrăinați din acest colț împătimit de Țară, am reușit și noi să ne deplasăm în acea dimineață la Mahala pentru a ne apleca sufletele în rugăciuni, alături de durerea conaționalilor noștri. „Cei care nu-și cunosc trecutul riscă
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
în timp ce colegii noștri schimbau între ei priviri de oameni deplin edificați asupra motivelor intervenției sale. Era bolnavă, dar persevera în tratamentul ambulatoriu, chipurile să nu piardă de la școală, de fapt, bănuiam, din pricina mea. Se vorbea în cazul ei de o afecțiune pulmonară, de un mic infiltrat, îmi explicase ea odată, cuvântul nu-mi spunea mare lucru, ceva în curs de resorbție adăugase, ca totul să fie în ordine. Deși nurii Adinei mă țineau încă în captivitatea lor, mă simțeam îmboldit uneori
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate ,dealuri și munți plini de pietre , strecurându-se să ajungă la timp afluenții ce îi vor ține constant cursul firesc al dorințelor. Afluentul prieteniei, al toleranței, al afecțiunii, al încrederii, al sexului și în final al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm împreună, de vrem și încercăm tot ce se poate. Afecțiunea vine mai greu, ea apare într-un cot ce poate încurca cursul firesc al voinței,. Pecetluiește înt-un fel ce doreați să se întâple spre a prinde un pic de curaj și a ajunge mai repede la afluentul încrederii. Când apele
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
transfuzia doleanțelor și speranțelor Celuilalt, despre care voi scrie , probabil, altădată. Cuvântul „empatie” nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod indirect la această calitate. Apostolul Petru i-a sfătuit pe creștini „să împărtășească aceleași sentimente, să aibă afecțiune frățească și să fie plini de o tandră compasiune” (1 Petru 3:8). Poate unii ar avea de învățat măcar la bătrânețe acest sfat. Să ne hrănim în continuare cu empatie și speranță! Referință Bibliografică: EU ȘI CELĂLALT / Vavila Popovici
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
produce moartea... În timp ce vorbea, se apropiase de banc și apucase unul din pistilele din bronz. Nu am de gând să mă omor, ci numai să Înlesnesc, prin luarea acestui leac, ieșirea bilei din vârful vaselor sale, ca să se ducă, odată cu afecțiunile ei, pe căile naturale. Așadar, dă-mi ierburile astea blestemate, Înainte să te Înșfac de gât! Se căi de Îndată pentru acel gest de mânie, grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște monede Într-o cutie din fier. Se grăbi să Închidă capacul, ridicându-se brusc pentru a-i ieși În Întâmpinare. — Ce motiv te aduce la noi, curmându-ți apăsătoarele sarcini ale slujbei dumitale? Sper că nu e din pricina vreunei afecțiuni a trupului, al dumitale sau al rudelor. Într-un asemenea caz, ne vom grăbi să vă oferim adăpost și leacuri. Era un tip subțire, cu trăsături ascuțite. Un nimb de păr alb Îi cobora abundent pe ceafă, atingându-i spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acum trebuie să plec. Te sărut. Pentru femei, distanța de la vorbă la faptă e mai mică decât pentru bărbați, dar nu Întotdeauna ăsta este un lucru rău. M-a sărutat - pe obraz, e adevărat, nu fără o doză apreciabilă de afecțiune Însă. Cam maternă, după gustul meu, dar n-am mai apucat să i-o reproșez: deja ieșise pe ușă. (Reflecție: dacă băieții - respectiv, fetele - de pe-acolo și apar cu aceeasi viteză și talent cu care dispar, Interpolul devine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care se transformă într-un mijloc? Din căsătorie culegi multă înțelepciune și la drept vorbind nu mai ești, ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Un cămin ferm în care arde focul, o mâncare gătită, o lenjerie curată, o afecțiune bogată, totul, ca să mă exprim așa, concură. Sunt căsătorii în care intri sărac lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman apăru în depărtare, agitându-și turbanul; după puțin timp se îmbrățișară cu afecțiune și merseră împreună spre intrarea îngustă a unei peșteri, atât de bine ascunsă, încât chiar și lui Gacel îi fu greu s-o descopere, deși o știa de multă vreme. Ați camuflat-o foarte bine, spuse surâzând. Poți trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Tăcerea puse stăpânire din nou pe acel colț uitat din deșert. Când zgomotul motoarelor se îndepărtă definitiv, Bruno Serafian își sprijini capul pe genunchi și, pentru prima dată după foarte mulți ani, plânse încet. Nu simțea nici cea mai mică afecțiune pentru cei pe care considera că îl trădaseră, dar nu dorea să-și petreacă restul vieții cu povara atâtor morți în spate. Consecințele nenumăratelor sale greșeli începeau să fie mai ușor de suportat. Tensiunea ultimelor ore se reduse brusc, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Am recunoscut imediat semnele, aflându-mă odată în cea de-a doua categorie pentru o perioadă. Și totuși, informația asta nu-l va înveseli pe Tom. Mă întreb dacă el își dădea seama în ce direcție se îndreaptă de fapt afecțiunea Juliei. Nu cred că o să-i placă prea mult când o să afle. Lee a spus că e obosită și gata să se ducă acasă, așa că ne-am ridicat și ne-am sărutat de rămas-bun. Valuri de invidie veneau din partea Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
preț în ochii voștri decât reușita vieții voastre. Nu-i așa? Deși îmi trecea prin cap gândul că nu-i chiar așa și că ar trebui să mă mustre conștiința să accept o asemenea interpretare, totuși ceva între stimă și afecțiune pentru acest bătrân mă făcu să dau afirmativ din cap. — Dacă te-ai hotărât să faci pasul acesta, înseamnă că nu te-ai îndoit nici o clipă că primul lucru pe care îl voi face va fi să mă plâng, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
primul lucru pe care îl voi face va fi să mă plâng, să povestesc tot ce s-a întâmplat acolo, sus. Nu-i așa, fiule? Deși această presupunere corespundea mai bine adevărului decât prima, același sentiment de stimă și de afecțiune mă opri să răspund. Îl priveam întrebător în ochi, fără să-i confirm ipoteza nici prin mișcarea capului, nici prin expresia feței. — În cazul acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmau cu atîta repeziciune Încît orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s-a Împotrivit ca ultimul său nepot să-i poarte numele. Noi crezusem că prin asta i-am fi măgulit orgoliul și i-am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și-n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și în celelalte sate din comuna Filipeni, în Slobozia, Fruntești sau Valea Boțului, fapt care explică, într-o anumită măsură, unitatea spirituală a locuitorilor din arealul românesc. și acum, în satele din Bucovina, se folosescă plantele medicinale în tratamentul unor afecțiuni cu impact mai puțin grav asupra vieții bolnavului. Recoltarea acestor plante (800 la număr) se face în preajma unor sărbători sau la anumite evenimente astronomice (la echinocții sau solstiții), într-un anumit moment al zilei. Plantele ajungeau la maturitate la solstițiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
albe. Se ducea zi de zi la biserica Santa María del Mar să asculte slujba de la ora opt și se spovedea de cel puțin trei ori pe săptămînă. Don Gustavo, care se declara agnostic (ceea ce Bernarda bănuia că e o afecțiune respiratorie, ca astmul, Însă pentru domnișoriă, susținea că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un asemenea ritm de spovedanie. — Tu ești bună ca pîinea caldă, Bernarda, spunea el, indignat. Oamenii aceștia care văd păcate pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vorbesc cu inima deschisă, i-au făcut pe consilierii literari ai șefului statului să considere nerecomandabilă, fiind superfluă și inoportună, introducerea oricăruia dintre refrenele menționate. Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că era total nepotrivit să înceapă prin a spune cu afecțiune Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
meu de prieten de nădejde care-l aduce îndărăt, la soția iertătoare, pe soțul ce călcase strâmb. Mă hotărâsem să-l vizitez pe Strickland în seara următoare, deoarece, instinctiv, simțeam că trebuie aleasă cu multă grijă ora. Un apel la afecțiunea omului nu pare să aibă șanse de succes înainte de prânz. Propriile mele gânduri erau atunci ocupate în mod constant de dragoste, dar nu-mi puteam închipui niciodată fericirea conjugală decât după ora ceaiului. Am întrebat la hotelul meu de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o ia în brațe, dar ea îl evită. — Dirk, lasă scenele de afecțiune de față cu străinii. Mă fac să mă simt prost. Manierele ei reveniseră la normal și nimeni n-ar fi putut să spună că doar cu puțină vreme în urmă fusese zguduită de o emoție atât de puternică. XXVI A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]