6,798 matches
-
fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul lui Maggie, crezînd că vaietul de oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației lui, a tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
neliniște. Ce caută el aici? Misteriosul baron al cherestelei nu și-a făcut Încă apariția. Ceilalți oaspeți, bagă Wakefield de seamă, au terminat cu șampania politicoasă și se Îndreaptă spre bar În căutare de băuturi mai tari. Doamna Redbone se agață din nou de brațul lui Wakefield și Îl prezintă unui administrator de galerie de artă, foarte bronzat și fără urmă de rid. Wakefield Îi cunoaște pe acești birocrați cu trupuri spălate (ca În „bani spălați“), cu călcatul și apretatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doamna Redbone și Persefona, Wakefield se joacă cu supa acrișoară de la felul Întîi și se scufundă În baia de voci și muzici. Încă nici urmă de domnul Redbone, dar are o vedere bună către un tablou de Max Ernst Loplop, agățat deasupra unui omphalos cu o erecție țintind spre cer, ca. 1200 Î.Hr. Palmer, În calitatea lui de reprezentant al artistelor-stripteuze, face pe maestrul de ceremonii. Lovește cu cuțitul Într-un pahar de vin și se adresează patronilor artelor: — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în tweed ca să se verse pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii albăstrui, înconjurați de riduri și ciniciai lui Jack. Fran bănuia, cu o urmă de iritare nedemnă, că, dacă ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strecurase în bucătărie să ajute la servirea primului fel. Nu m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran simți un fior neliniștitor pe șira spinării. Se agăță de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu Sunetul muzicii care au avut loc în aceeași săptămână? — Și, în loc să spui că amândouă au fost varză și că teatrul pentru amatori ar trebui scos în afara legii, alături de condusul în stare de ebrietate și plimbările cu mașina pentru a agăța prostituate, ești nevoite să găsești cuvinte inofensive ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu! strigă Jack. În momentul de față ești doar beată. Nu cred că vrei să te trezești și beată și cu un picior rupt. — Se știe că bețivii cad de la geam și nu pățesc nimic. Sunt doar câțiva metri. Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și e și un halat de baie agățat pe ușă. Nu-i trecu prin minte să adauge că era al surorii lui Jack care stătuse de curând la ei. Epuizând toate strategiile de conversație, își înșfăcă walkmanul și o tuli din baie, cel puțin la fel de stânjenit ca Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un tur rapid al redacției, ca să se asigure că totul era în ordine, dar Stevie făcuse treabă bună. Articolele fuseseră alocate, comunicatele de presă verificate, telefoanele sunau fără întrerupere, conferința zilnică cu departamentul de poliție avusese deja loc. Un glumeț agățase un post-it pe care scria „Taie-mă“ de codița lui Sean McGee. Fără să bănuiască măcar, Sean era cufundat într-o discuție despre bugetul scăzut alocat asistenței sociale. Viața continua în ritmul obișnuit. Fran se retrase în biroul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu era convinsă încă, doar ești ziaristă. În epoca aceasta în a uterelor de închiriat și a clonării, trebuie să se poată afla și cine e tatăl unui copil. Dacă ești atât de îngrijorată, de ce nu zbuciumat problema? Fran se agăță de această idee ca de o plută în mijlocul oceanului tumultuous. Oare exista vreun test prin care se putea convinge că Laurence era într-adevăr tatăl? Dacă reușea să depășească acest obstacol avea sentimentul că Henrietta avea dreptate și că, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și umple o jumătate de oră până la plecarea trenului spre casă. Uitându-se un timp la siluetele pe role de la Broadgate, privirea îi fu atrasă de o mamă și un copil care râdeau și se chinuiau să-și mențină echilibrul, agățându-se unul de celălalt, însă fără prea mult succes. Fran fu izbită de gândul uluitor că așa ar fi putut fi și ea peste trei ani. Avea să aibă un copil. Oricât de complexă și de încurcată ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
diagnosticul lui. — Și care a fost diagnosticul? Fran se întoarse spre a-și face curaj. — Alzheimer. Sau cel puțin, probabilitatea să fie Alzheimer. — Alzheimer? Vocea lui Stevie era mai mult o șoaptă. — Oh, sărmanul meu Ralph! Pentru o clipă, se agățară una de cealaltă, sprijinindu-se reciproc, găsind alinare una în suferința celeilalte. Îi mai fac și alte analize, dar nu sunt semne prea bune. Trebuie să găsesc ajutor specializat pentru mama. Îi e foarte greu să facă față situației. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda cât tot peretele. O vânzătoare adăugase grijulie o coroniță simplă, care să completeze ansamblul. Tot ce lipsește, își zise Fran, simțind că i se pune un junghi în piept, de parcă un instructor dement de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
preferat să strângă bani pentru un apartament de lux și care deplângeau fiecare bănuț care nu putea fi recuperat. Dar nu mai avuseseră niciodată o mireasă mânjită cu ulei care avea obiceiul să fure eșantioane de sânge. — Dumnezeule, Fran, se agăță Henrietta de ea. Atunci știi care din ei e tatăl? — Tocmai asta e. Testul a fost neconcludent și mai durează o săptămână până voi afla. — Dar atunci te măriți. — Știu. Și dintr-odată nu mai sunt sigură că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al secției, glumește: „Domnule reporter, vă pregătesc un așternut?“. Doar Carmen Mihail, comandantul Penitenciarului Rahova, repetă: „Domnule, acești oameni au omorât!“. Mi-e frică de ei. Ceea ce mi se întâmplă înțeleg numai dacă poveștile ating culpele mele. M-aș putea agăța de foame, dar nu mi-e foame. De sete, dar nu mi-e sete. De nevoi fiziologice, dar nu mănânc și nu beau. Nu merg la toaletă. Mă arată în viață râsul tâmp, întrebările și o imagine ce-mi revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
le, după ce s-a-ntâmplat cu fiica, a fost ceva așa, în mine - eu știu? -, la căpățână. M-oi fi lovit când m-oi fi sculat din pat, m-oi fi lovit la cap. Probabil c-aveam nevoie să m-agăț și eu de ceva. Pân-atunci, aveam copilul ăsta, aveam fata asta și ziceam că da, pentru ea merită să mai trăiesc. Motivul s-a dus. Aveam nevoie de paiul ăla de care să m-agăț. Am găsit că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aveam nevoie să m-agăț și eu de ceva. Pân-atunci, aveam copilul ăsta, aveam fata asta și ziceam că da, pentru ea merită să mai trăiesc. Motivul s-a dus. Aveam nevoie de paiul ăla de care să m-agăț. Am găsit că ăsta ar fi un pai. Prin ceea ce făcusem pot să demonstrez orice, numai că om nu sunt. Situat undeva pe așa-zisa scară a evoluției pe..., nu pe ultima treaptă, dar jos de tot, de tot, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Avea salariu vreo șapte mii și... Bani, bani. Intrau zece-cinșpe mii pe lună în casă. Aveam de unde. Sunt marfă proastă. 6 Aicea am căutat o explicație și eu pe asta am găsit-o. Probabil de asta am vrut să mă agăț. Mama s-a despărțit de tata din cauza mea. Aveam unsprezece ani, mi-a dat o palmă și, drept mulțumire, l-am împușcat. Cu propria lui armă de vânătoare, i-am tras în piept. Făceam toate drăcăriile posibile și imposibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am timp. 18 Uite, aveam ceas chinezesc la Craiova: puneam pe țeava de la chiuvetă un fir de sfoară, picătura încetinea și noi măsuram timpul așa. „S-a dus cu viața mea!“ - Medragoniu Grupul Medragoniu-Târtan este cel mai creativ în proteste. Agățat tot pe un carton, de gratii: „Datorită consumului excesiv de produse din carne care conțin un număr ridicat de e-uri vă rugăm să le înlocuiți pe acestea cu unele de cauciuc pentru a ajunge de la lună la lună. În speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
parte și-aici un pic de val, un pic de val așa aicea. Restul, scurt în părți, în spate, frumos drept. Dacă se oprea o femeie pe stradă, îmi plăcea mie și se uita mai lung la o rochie, o agățam și i-o luam. Dacă trebuia să mă duc undeva și trebuia să fie o fată frumoasă lângă mine, atunci mă duceam și-o îmbrăcam de tot. Am luat multe genți în cap și multe înjurături. Dar uneori mai mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
băga iar mici să-i îngrășăm. Și apoi în 87 am stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu pretenții. Astea țineau nasul pe sus și nouă nu ne plăcea, atunci ne îmbătam, dădeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba chiar îl și treieră, Lanul cât cutreieră, Și-ți oferă drept plocon Grâu în lăzi de camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Contimporanul (și aiurea) ar dovedi un talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic chiar (dacă termenul n’ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]