78,666 matches
-
mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu mai aștepte nimic". Prin urmare asistăm la
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane de lapte, / altele caută judecătoria de ocol / unde țăranii coboară
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
în timp ce orchestra adunată pe punte / suflă din alămuri cu mare élan" (De pe vremea filmului mut ).O copilărie încă neîncheiată în plan interior, dar înfrîntă de impactul dur cu viața, cu aspectul acesteia de hazard, de "roată a norocului", cu semne "albe ca ochii destinului", ce "se oprește cu scrîșnet de iad vlăguit", are, în economia psihică a producției în chestiune, un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
se agită în cafenelele bucureștene și prin redacțiile ziarelor, trage o fugă la Predeal și, cînd se întoarce la bloc, scrie De vorbă cu iarna: "M-am întîlnit cu Iarna la Predeal.../ Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
crengi. Nu au crengi încărcate pur și simplu de zăpadă. Au crengi redesenate, cu alb, de o mână care a urmărit atentă fiecare detaliu. Până și miile de mii de ace ale molizilor și pinilor sunt distincte. Este o dantelărie albă, uriașă și delicată, profilată pe cerul cenușiu. O livadă pictată numai și numai cu alb, de un pictor care n-a avut altă culoare la îndemână. S-a ajuns la acest peisaj pentru că astă-noapte a bătut vântul, șuierător, nemilos, și
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
să o conving pe câte una, astfel încât astă-toamnă am putut să culeg câteva prune. Mi se părea extraordinar că am o mică împărăție, populată de pomi, păsări și insecte. Acum mă plimb fericit prin grădina cu totul și cu totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
se așternea la picioare? Mai nici una. Evident, copilul care eram voia să fie băgat în seamă de cei mari. Când aflam că vine, îl pândeam de după ușa de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Constantin Țoiu Cel clasic, executat la Berlin, ce se poate vedea în mai toate școlile, ni-l arată pe Cantemir în armură, cu sceptrul în mînă sprijinit pe un teanc de cărți, cu hermina albă de domnitor lunecînd peste brațul înzăuat. Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga bărbiei. La gît, o eșarfă de mătase, atîrnînd peste armură ca
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei și angajat să suplinească imaginativ spațiile albe, colaborînd direct cu autorul. La toți pașoptiștii, problema limbii, precum și implicațiile estetice legate de viziunea lor lingvistică, s-au aflat în centrul operei. Pentru Alecu Russo, autor ce se exprima mai ușor în franceză decît în română, problema codului lingvistic
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
totodată stârnesc prin anumite trăsături repulsie. Nu mă refer acum la discontinuitatea caracterelor, la trecerea aproape imperceptibilă de la dragoste la ură, de la devotament la trădare, stări care inspiră de la Dostoievski încoace literatura psihologică. Mă restrâng aici la zonele separate, contrarii, albe sau negre, care nu desființează totuși unitatea individului. Vorbind de tandemul Malraux - Drieu La Rochelle, am pus accentul pe ceea ce îi unește pe cei doi autori, o legătură de fraternitate indestructibilă în ciuda antinomiei în idei. Se căutau unul pe celălalt
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Nu ne mai surprinde că Thomas Gates era un spărgător de cifruri, ereditatea familiei Gates nu o dezminte. Aventura îi poartă pe eroi pe vechiul continent de la Paris la Londra, din cabinetul reginei Victoria în cel al președintelui la Casa Albă care-l ajută pe exploratorul de comori după un discurs memorabil din partea acestuia despre ce înseamnă să fii american pînă în plăsele. Cu concursul președintelui, Ben intră, chiar și pentru scurt timp, în posesia Cărții secretelor, care se transmite numai
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul zăpezii se derulează chiar sub nasul șefilor autorităților din județ" (Ediție specială, 8.01.2008). și mai puternică - și de aceea mai supărătoare prin repetare - e metafora jurnalistică infern (în cazul iernii, desigur - infernul alb), preferată, se pare, de presa locală: "Bulgaria în infernul alb" (Ziarul de Iași, 5.01.2008); "Infernul alb" (Evenimentul, 17.12.2007), "Zăpada - infernul Craiovei" (stirilocale.ro) etc. Din lexicul de bază al fenomenului, unii termeni sînt de neînlocuit: viscol
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
sub nasul șefilor autorităților din județ" (Ediție specială, 8.01.2008). și mai puternică - și de aceea mai supărătoare prin repetare - e metafora jurnalistică infern (în cazul iernii, desigur - infernul alb), preferată, se pare, de presa locală: "Bulgaria în infernul alb" (Ziarul de Iași, 5.01.2008); "Infernul alb" (Evenimentul, 17.12.2007), "Zăpada - infernul Craiovei" (stirilocale.ro) etc. Din lexicul de bază al fenomenului, unii termeni sînt de neînlocuit: viscol, a ninge, ninsoare, fulg. Interesantă e mai ales alegerea din
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
8.01.2008). și mai puternică - și de aceea mai supărătoare prin repetare - e metafora jurnalistică infern (în cazul iernii, desigur - infernul alb), preferată, se pare, de presa locală: "Bulgaria în infernul alb" (Ziarul de Iași, 5.01.2008); "Infernul alb" (Evenimentul, 17.12.2007), "Zăpada - infernul Craiovei" (stirilocale.ro) etc. Din lexicul de bază al fenomenului, unii termeni sînt de neînlocuit: viscol, a ninge, ninsoare, fulg. Interesantă e mai ales alegerea din seriile de sinonime existente. Cuvintele troiene și nămeți
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
moarte fiecărui fiu câte o bucată dintr-un asemenea vers drept moștenire (cum e cu Biblia sau cu ancora), ori fiicei câte un vers ca dotă. - Ce versuri sunt astea care valorează cât aurul? - intră și Liza în sfadă, versurile albe ale lui Shakespeare pe care el nu le-a publicat? - Nu-i nici asta. Versurile astea sunt cu mult mai vechi. Se transmit ca poeziile populare din gură-n gură. - în ce limbă sunt aceste versuri? - întreb eu. - Asta n-
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
salvată din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
senatorului Jasper Irving, nu mai descoperă în aceasta pe inițiatorul unei politici eficiente a pașilor mici, ci pe politicianul ambițios dornic de măsuri radicale, cu un ochi la opinia publică, pe care o dorește manipulată corespunzător, cu celălalt la Casa Albă. Pentru cei doi soldați, unul dintre ei cu piciorul fracturat, aflați în bătaia puștii, fiecare secundă contează într-o luptă pe viață și pe moarte. Timpul, cum am mai spus, este cheia acestui film destul de static care-și extrage dramatismul
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
de ce nu doarme niciunul? ei nu știu că sînt crina o floare și eu ? *** cum se fac copiii? cu dragoste cum cu dragoste? tati o iubește pe mami atunci de ce nu am un milion de frați? *** de ce bunicul are părul alb? fiindcă e bătrîn de ce bunica n-are părul alb? pentru că-i mai tănără atunci de ce s-a făcut ea bunică? *** de ce sînt ciorile negre? pentru că au mîncat cărbuni cînd au fost mici berzele de ce n-au mîncat? fiindcă s-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
crina o floare și eu ? *** cum se fac copiii? cu dragoste cum cu dragoste? tati o iubește pe mami atunci de ce nu am un milion de frați? *** de ce bunicul are părul alb? fiindcă e bătrîn de ce bunica n-are părul alb? pentru că-i mai tănără atunci de ce s-a făcut ea bunică? *** de ce sînt ciorile negre? pentru că au mîncat cărbuni cînd au fost mici berzele de ce n-au mîncat? fiindcă s-au terminat cărbunii și ele ce-au mîncat? zăpadă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
De unde sunteți? - după ce ți-a cântărit ce-ai luat. - Eu, domnule, mi-s din Bistrița... - Din Bistrița? Frumos, frumos; am fost p-acolo. Da' de unde, din oraș sau din... - Mă rog frumos - șovăie bărbatul cu clop pe cap și șort alb - domniavoastră sunteți de la gardăăă... Gardă rostit ca-n Transilvania, prelungind a mirare vocalele. - Gardă - fac - ce gardă? - Finanțiară, domnule, râde bistrițeanul de neștiința mea. Era o neînțelegere. Curiozitatea mea lingvistică fusese luată ca o acțiune de control al comerțului. - Nici o
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
interioară a interpretului. în timpul spectacolului, la un moment dat, când închisesem ochii - care oricum nu-mi puteau aduce nici o informație din afară - mi-a apărut brusc în minte un nume: Malevici. Cazimir Malevici și tabloul său Pătrat alb pe fond alb, adică cineva care eliminase din pictură chiar esența picturii. Intuiam că există o înrudire între demersul de acum al unui coregraf care merge cu neîncrederea în posibilitățile de expresie ale corpului uman până la a-l face să dispară și înverșunarea
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
al pictorilor abstracționiști. Pentru a-și exprima propria viziune, lui Kandinski i-a fost suficientă culoarea, iar lui Mondrian linia și formele geometrice, care conduceau de la accidental la general. Malevici face însă ultimul salt când pictează Patratul negru pe fond alb (1915) și Patratul alb pe fond alb (1918), negrul fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
propria viziune, lui Kandinski i-a fost suficientă culoarea, iar lui Mondrian linia și formele geometrice, care conduceau de la accidental la general. Malevici face însă ultimul salt când pictează Patratul negru pe fond alb (1915) și Patratul alb pe fond alb (1918), negrul fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu-i o aură anume, cu amploare și luminozitate, amfitrionii spanioli abia reușind să-și mai recunoască teatrul. Ziarul El País, din 8 martie, titra: Sosește în Spania curtea magică a Teatrului Bulandra. Un articol
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]