5,281 matches
-
socială pe care o practicau cotidian marile și micile stele ale condeiului din RSR. „Ce să facem cu acești «gospodari»? Sigur, sunt acum atacați de o bandă de golani și huligani, vrând-nevrând ar trebui să fim de partea lor.” Făcea aluzie la ofensiva declanșată de grupul din jurul imundei reviste național-socialiste Săptămâna, un fel de organ cultural al Securității care ataca Uniunea și spera desființarea ei. „Să fim alături de Uniune... dar să marcăm limpede că, de fapt, nici cu acești gospodari nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când avusese loc, Înțeleg, convorbirea radiofonică transcrisă și publicată În Tribuna. Textul se intitulează „Eliade Story” și este o reacție la apariția Jurnalului lui Sebastian. Despre acest Jurnal profesorul Zaciu afirmase, stupefiat (În Steaua, nr. 4-5-6/1997), printr-o dubioasă aluzie la Protocoalele Înțelepților Sionului, că ar fi fost „hărtănit În prealabil de nu știu ce Înțelepți de la un Muzeu israelian, care urmau să avizeze apariția”. După ce recapitulează „Istoria Eliade”, așa cum reiese din monografia Ricketts și Jurnalul lui Sebastian, și prezintă citate din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum să reacționeze la rana cu care fusese silit din nou și din nou să se identifice. Găseam acum În finalul poemului de adio ceea ce fusese omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fie amiralul? Dar Alioșa? Despre Dostoievski au scris mai mulți, Îi treci rapid În revistă, dar fiecare are altă poroclă, cum spune În glumă, ca la Țăndărei, Paul Georgescu. Și Nelson? Nu cunoști nici un confrate chior. Sau să fie o aluzie la bătălia de la Trafalgar? Ba nu, Anglia! Afost cineva trimis În delegație la Londra... Dar Între timp poroclele s-au Înmulțit, iar sensul istoriei pe care ți-o spune Îți scapă. Cine știe ce poroclă porți și tu!”. Poreclele ținteau, de-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 1985, un an Înaintea plecării mele din România, Îl enervase teribil cronica lui Nicolae Manolescu la cartea atunci apărută a Adinei Kenereș și s-a apucat, În aceeași noapte, să recitească romanul Dan de Vlahuță, la care cronica făcuse aluzie. Vroia să vadă dacă proasta reputație a cărții, datorată lui G. Călinescu, se verifica. „Nu, nu, Dan nu e deloc un respins de societate... Îl ajută toată lumea, doar că el e neajutorat”, a mormăit, apoi, conu’ Paulică. Scrisesem elogios despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În treacăt, că privind oamenii pe stradă, mobilitatea lor expresivă, i s-a părut că trebuie să existe În aceste locuri și „o literatură foarte interesantă”. Chestionat insultător asupra Premiului Nobel, adică asupra forțelor „obscure” care ar fi influențat decizia (aluzie antisemită ușor decodabilă), Bellow oferise, drept răspuns, un zâmbet sceptic și două istorioare despre consecințele Încoronării de la Stockholm. Prima era despre polițistul din Chicago care Îl saluta zilnic de douăzeci de ani la colțul străzii și care, neștiutor de Evenimentul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pereira s-a dovedit, În acest sens, cu deosebire instructivă. Autorul a istorisit, cu umor și detașare, Împrejurările paradoxale care au decis, la apariție, celebritatea și vandabilitatea cărții. Datorită atacurilor teroriste În Italia acelor ani, romanul fusese citit În cheia „aluziilor” imediate, producând un interes extraliterar care a propulsat cartea În vârful preferințelor publicului și a menținut-o acolo multă vreme, impunând rapide ediții succesive. Lumea era dispusă să uite sau să ignore nu doar contextul istoric mult diferit al peisajului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Berlin, și grație unor legături la Statul Major, a putut afla exact ce s-a întâmplat. Tilea a dat o telegramă cifrată, tranzit prin Berlin, lui Gafencu. Serviciile germane posedând cifrul român, au aflat ce conținea telegrama. Tilea făcea aluzie la o înțelegere româno rusă peste capul lui Manoilescu, ca expresie a politicii regale. La rândul lui, Gafencu, a răspuns tot printr-o telegramă cifrată, prin care îi comunica că sunt în curs de tratative între România și Rusia contra
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că în acest drum al Legiunii nu se spune nici un cuvânt despre încercarea nedreaptă și dureroasă din timpul lui Antonescu, pe care o lasă să fie inclusă în mlaștina desnădejdei, fără a fi măcar semnalată printr-o imagine sau o aluzie, așa cum era condiția pusă de Horia Sima, pe care Nicolae Petrașcu trebuia s-o urmărească în redactarea caietelor. Și acum, în încheierea relatărilor asupra cuprinsului caietului nr. 3, redăm articolul lui Nicolae Petrașcu cu titlul: „Misiunea Europeană a Căpitanului” care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
făcute și să înfiereze pe conducătorii legionari, căci ei i-au adus în eroarea de a complota împotriva ordinei socialiste, care a adus fericirea poporului român. Întrucât Nicolae Petrașcu nu este văzut și nici Crăciun nu a făcut măcar o aluzie la el, s-a întărit zvonul că el nu mai exista. Pentru a obține reabilitarea trebuie ca fiecare să-și recunoască toate, absolut toate, greșelile și să se desprindă de educația greșita primită de la foștii lor șefi; fiecare să devină
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Zid, dar a fost curând înghițită de orizontul învăluit în fulgii de nea. N-au mai rămas decât urmele lăsate de mine în zăpadă. Ziar de mare tiraj. Melodie populară scoțiană. Actor american (1893-1964), reprezentant al genului burlesc. Se face aluzie la filmul Supa de rață. Animal fabulos cu corp de cal, considerat a fi foarte fioros. La nunțile japoneze, oaspeții primesc o mică atenție la plecare. 42.195 km. Stații de metrou din centrul orașului Tokyo. Copaci ce ating înălțimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc prin delicatețe și armonie. Autorul este un
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic și neliniștile ființei. SCRIERI: Lumina proprie, pref. Eugen Lungu, Chișinău
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
pădure, tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste ale lui Buñuel. Aluzia livrescă este o altă constantă a stilului lui G. Se fac trimiteri la Poe sau la Melville, iar Călăuza rătăciților (având tulburătoare analogii cu filmul lui Tarkovski, Călăuza, realizat în același an, 1979), propune o parodiere și o reinterpretare a
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
strâmbă a barului cu pahare verzi și flori artificiale de mătase. Primejdia comprimă timpul, zice poetul, și nu e vorba despre primejdia războiului atomic, de pildă, ci despre dispariția sentimentului moral. Dansul în timpul ciumei nu va fi la D. o aluzie istorică, ci o alarmă a echilibrului dobândit prin încercări existențiale și travaliu îndelungat de scriitor. Abisul peste care se dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii culturale: „din minciună în minciună / silabisind numele tatălui / eu fiul cufundat în umilință / copiind copiind / ca și cum aș zbura // iată corabia mea beată / cumpărată într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
explica de ce Maiorescu este numit „escrocul de cuvinte de la Instrucție”, P.P. Carp, „grandomanul de la Țibănești”, iar Th. Rosetti, „marele inchizitor de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei, uită opțiunile politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al.
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la palpare, ca orice inimă, atunci cînd ceea ce se publică astăzi sub formă de literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istorie o teoriei literare. Tocmai de aceea autorul se ferește să facă teorie, mărginindu-se la a arbitra meciuri În care n-a jucat, dar i-au plăcut, așa cum Luc Ferry și Alain Renaut se feresc să facă măcar numai aluzie la metafizică. Cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt. Dar tocmai În această prudență extremă rezidă și cel mai regretabil defect al cărții lui. Convertit la bunul simț, la o luciditate extrem-realistă, care să nu pună cititorului nici o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un alt loc decît cel comun al ficțiunii feminine franceze la modă poate fi exprimată În termeni oarecum bergsonieni: placarea mecanicului - constrîngerea formală citată - pe viu - povestea de dragoste nefericită. Dincolo de bulversarea „gramaticii de gen”, narațiunea este traversată de aluzii intertextuale. Există de pildă investiții de imaginar din marea poezie franceză: personajul (ea/el) cu pielea neagră, cinic, cosmopolit, showgirl/man este un clin d’oeil către biografia lui Baudelaire, așa cum Însăși lipsa mărcii de gen și deci posibilitatea iubirii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un repertoriu al excluziunilor de tot felul. Desigur, În primul rînd, titlul Sphinx e livresc. N-ar fi fost niciodată ales de tinerele scriitoare thrash din ziua de astăzi - gen Virginie Despentes, Claire Legendre sau Lolita Pille, pentru care orice aluzie culturală Înaltă este suspectă de lipsă de autenticitate. Sphinx - lipsit de articol, deci din capul locului ambiguu, un el? o ea?: mister - reverberează ca simbol cultural. Pătruns În Grecia antică din anul 2000 Î.Hr., sfinxul simbolizează taina sub aspectul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În oglindă, vedeam ușa din tocul căreia tocmai mă interpelase A***. Pe buze mi-a venit un răspuns șoptit cu un aer visător În tăcerea Încăperii: ‘Te văd Într-o oglindă’.” Oglinda Înseamnă atît derealizare, Îndepărtare, sau chiar fals - făcînd aluzie la Republica lui Platon. Dar poate mai ales intranzitivitate. La moartea lui A***, romanul este doar trecut de mijloc. Ceea ce urmează Însă nu are acțiune. Se mai Întîmplă foarte puține lucruri - totul se petrece de-acum În narator. Miza evidentă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
glossolalie stoarce În cascade materia unor volume scurte și penetrante. Literatura franceză de azi care se revendică de la Noul Roman nu mai mobilizează conștiința politică sau etică, se ferește de cuvinte mari, ea se mulțumește, În marea majoritate, să facă aluzii la societate. Ea vine să sondeze mai ales conștiințe individuale ale indivizilor pe care societatea occidentală contemporană i-a adus În pragul unei depresii ontologice, al unei melancolii iremisibile. Uneori spațiul trupului memoriei și cel al memoriei trupului se golesc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
printre cele câteva femei cu care Ferrer avea relații sporadice și pentru care nutrea sentimente incerte sau interes conjunctural. Se Împacă, tot răul spre bine. De Revelion, Însă, Ferrer se vede părăsit de ultima iubită (qui s’en est allée, aluzia la titlu este constantă de-a lungul romanului). Se hotărăște În ultima clipă să-l petreacă la fosta nevastă unde, pe terasă, Înainte de a o Întâlni, cunoaște o altă femeie și aventura reîncepe. Nu stau, zice Ferrer, juste un verre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pagini ți-e teamă că, recitind-o, nu o vei mai recunoaște). Titlul romanului nu este Întîmplător: autorul face dovada unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]