4,737 matches
-
cu un gest: ― Un Rembrandt și un Goya! Două tablouri blestemate. N-au adus noroc nici unuia dintre cei care au avut de-a face cu ele. Dacă socotești câte crime s-au comis din cauza lor, îți vine pur și simplu amețeala. În '42, ultimii posesori, soții Cruceanu, au fost trimiși pentru o culpă imaginară într-un lagăr de exterminare. Colonelul Werther von R., șeful comandamentului german, era un amator rafinat de obiecte de artă... Plutonul de execuție sau crematoriul reprezentau un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândești. Făceai nazuri din sprâncene Și mă omorai făr de vreme, Luai giubeaua pe spate, Plecai să merg la o parte, Purcesei să merg la curte Că doar îmi vei ieși-nainte, Dar atunci într-o clipală Mă cuprinse - o amețeală, Era să caz de pe scară Inima arzând de foc și pară - Apoi este cu putință De-a mai trăi cuconiță? Nu e păcat să piei Așa tânăr holtei? Doftore, sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rezultate bunicele pentru mine și Jamie. Ne-am despărțit amiabil. După asta, Tinsley se ridică și se Îndreptă spre tava cu băuturi din colț. — O să beau o tequila simplă. Mai vrea cineva? — Eu aș vrea una, am spus. Poate că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acum nu credeam în posibilitatea supraviețuirii. Mă resemnasem cu ideea morții și, după ce îmi scoseseră din corp tumoarea și trecusem prin chinurile tratamentului cu radiații și ale chimioterapiei, care mă sleiseră de puteri, după ce suferisem perioade îndelungate de greață și amețeli, pierderea părului, pierderea voinței, pierderea slujbei, pierderea nevestei, îmi era greu să îmi închipui cum aș putea merge mai departe. De aceea Brooklynul. De aceea revenirea inconștientă la locul unde începea povestea mea. Aveam aproape șaizeci de ani și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altora. — Și ce toane, intervenea Harry, injectându-și în privire o sclipire malițioasă, ce toane năstrușnice sunt. Pun pariu că ai surprins o grămadă în oglinda retrovizoare. — Orice-ți trece prin cap, Harry, le-am văzut pe toate. Masturbare, pipăială, amețeli de toate felurile. Vomă și spermă, rahat și pișat, sânge și lacrimi. Într-un moment sau altul, toate lichidele de origine umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
peste podul Brooklyn. În câteva minute, am aflat că lua pastile pentru tensiune, că încă mai fuma un pachet de țigări pe zi, dar încerca să mai reducă din ele, că suferea de hemoroizi și din când în când de amețeli, și că era în America din 1980. După plecarea doctorului, eu și Omar Hassim-Ali am vorbit aproape o oră. Nu conta că eram străini unul pentru celălalt. Când se crede pe moarte, omul vorbește cu oricine stă să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național, cred că sunt măcar 15 metri înălțime, cu aparatul după mine, să fac panoramă. Bine că n-am amețeli, nu de mine era păcat, ci de aparat, că e modelul cel mai scump. Vă aduc clișeele, dacă vă interesează, le-aș da pentru numărul de Anul Nou, însă pentru șase lei, în loc de patru, pe bucată, că e marfă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale sunt ca la presa de la închisoare, unde-i bagă pe criminali. Sigur ai migrene și amețeli, bănuiesc că și hemoragie nazală, iar sângele nu-ți ajunge cum trebuie la creier. Stimate domnule Margulis - m-a lăsat el pe mine și l-a luat la rând pe papa, de ce-i dați voie să se supună unui asemenea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și expulza din cele două bobițe negre doi drăcușori invizibili ca două burghie, riscau enorm. Acești drăcușori i se strecurau, nu numai în creier, dar și în toate viscerele corpului bietului ghinionist, după care urmau: dureri de cap, grețuri, vărsături, amețeli, crampe abdominale, ce luau proporții de la o oră la alta. Au fost cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva ceasuri după despărțirea de ea; cel puțin așa afirmau femeile din cartier
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea, fiind făcute de Patriarhii ecumenici ai Constantinopolului, Alexandriei și al Ierusalimului, în Biserica lui Vodă-Barnovschi, din Iași de pe Ulița Beilicului. Stând prea mult în picioare, după una din slujbe s-a retras în camera sa, unde îl cuprinse o amețeală ca o dambla. Înțeleptul Domn și îngrijitor părinte al țării, simți că de această prea crudă boală va trebui să părăsească cele supuse stricăciunii și să se îndrepte cu gândul către cele care nu se pot strica niciodată. Când a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părea că tovarășul contabil-șef începea, în ceea ce privește vorbirea în dodii, să sară calul sau că trebuia dus la un psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi mai trebuit, pentru a-și face o mămăliguță. Hai, s-a autoironizat, el, că fără o seară de mâncare, poate nu voi da ortul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia aceea a navigatorilor polinezieni, dusă până la ultimele extreme de sofisticare, iar Tapú Tetuanúi, perplex, simți iarăși că îl apucă amețeala. —Cum ți-ai dat seama? Căpitanul Mararei se mulțumi să arate ceea ce tocmai studiase: — Ce vezi aici? întreba. — Un cap de pește zburător și o mulțime de mate. Dar unde e restul peștelui zburător? —Habar n-am. Și matele, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unde tatăl său a dat ortul popii la nici șase decenii. Avea impresia că întreg pămîntul avea ceva treabă în sensul opus sensului său de mers și halucinanta horă în care mergea de-a contra îi crea un fel de amețeală, din care musai trebuia să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un copil și dacă vreți să mi-l nenorociți... Acum chiar mă indispui. Eu vreau să-ți nenorocesc copilul?! Dar cine? Muncesc pentru dumneavoastră de 15 ani și numai Dumnezeu știe cît de greu mi-a venit uneori. Bolnavă, cu amețeli, cădeam pe jos și mă tîram să-mi fac treaba. Vădit jenat, profesorul Mihoc dorește să încheie discuția. Bine, o să-l trec, ești mulțumită? Cu cinci? Mulțumesc mult. Acum chiar că hohotele de plîns se aud din sălile vecine Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
același lucru la intrarea în coridorul din dreapta, dar cu același rezultat. Unde nu e curent, nu e nici lumină. M-am gândit la lanterna mea, care se afla încă în torpedoul jeepului galben. O furie dezgustătoare își croi drum prin amețeală. M-am ciupit tare de interiorul brațului, sperând că durerea îmi va reda puterea de concentrare, îmi va limpezi gândurile. — E cineva aici? am strigat din nou, de data asta mai tare. Pereții și praful și podeaua în carouri răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar cine poate ști? O, am visat de-atîtea ori să descopăr triburi necunoscute, În Africa Centrală. Am fost poate medic? Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om Îl scăpăm de această teamă, care altfel ar crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]