12,966 matches
-
tatuaje cu simbolul înaripat al credinței în Ahura Mazda sau pandantive de argint cu această emblemă, transgresând limitele unei reprezentări religioase, în favoarea etimologiei sale simbolice (în farsi, fara înseamnă „înainte“, iar vahar - puterea de a ține calea dreaptă. În cultura antică persană, aceste două atribute făceau parte din entitatea infinită a lui Ahura Mazda). Toate celelalte elemente din , care țin de Iranul contemporan, pe care l-am cunoscut - cazul Shahlei Jahed, al lui Nooshin Ahmadi sau al avocatei Ghazal -, au la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zilei, regalitatea și înțelepciunea. Credințe asemănătoare existau și la egipteni, care îl asociau numărului sacral șase, număr “plin, divin și perfect”. Apollo era și un zeu vindecător, iar inelarul se numea la romani și digitus medicinalis (deget medical), deoarece medicii antici, iar apoi și vracii, și farmaciștii Evului mediu, amestecau cu el diferite unsori tămăduitoare și tot cu el le aplicau pe rana bolnavului. 9. Poate și în virtutea legii inversării contrariilor, specifică gândirii mitico-simbolice, în care noțiunile de mic-mare, slab-puternic se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în stăpânirea Imperiului Habsburgic și a devenit capitala Ducatului Bucovina, constituit în 1849, unde limba oficială era germana. În 1918 a revenit la România, dar în 1944 a fost anexat la URSS și trecut în componența Ucrainei. Cetatea Albă - cetate antică, în nordul Mării Negre, cucerită de Burebista (vezi Burebista); a aparținut Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare (vezi Ștefan cel Mare), a fost apoi cucerită de turci. În perioada 1918-1940 a aparținut României Mari (vezi România Mare), astăzi aparține Ucrainei. Cetatea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și dacii. Mai târziu, au conviețuit cu francii și au format poporul francez. S-au creștinat și, sub Carol cel Mare, s-a format statul francez, sub formă de imperiu. Franța a fost una dintre marile puteri europene. Galia - numele antic al Franței de astăzi, teritoriu locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul Europei (goți
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
în privința unei problematici posterioare lui; nu trebuie să i se ceară să rezolve probleme pe care el nu și le-a pus. Urmarea unor asemenea erori de metodă este că deseori a fost posibil să fie acuzați pe nedrept teologii antici, și chiar dintre cei mari, că ar fi proferat erezii posterioare lor, deoarece unele formule folosite de aceștia cu ingenuitate primiseră succesiv un sens eretic, în vreme ce opera lor, examinată în totalitatea ei, arată că ei nu erau deloc ispitiți de
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
degrabă aprinși, legislației civile inegalitatea de tratament față de bărbat și de femeie în privința chestiunii adulterului. O asemenea constatare trebuia să fie de ajuns ca să discrediteze principiul invocat. Pe de altă parte, textul care domină întreaga teologie a căsătoriei pentru Părinții antici, ca și pentru Isus din Evanghelii, este Gen 2,22-24: Dumnezeu este cel care duce mireasa mirelui, ca Eva - lui Adam, și este cel care sigilează uniunea, și tocmai din acest motiv uniunea este indisolubilă. Dumnezeu intervine în căsătoria creștinilor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pentru aceasta se amintește o frază din Către Diognet, care nu vorbește de ceremonia nupțială, dar afirmă că creștinii au, ca și ceilalți bărbați, soție și copii. Faptul că liturgia căsătoriei, după mărturii posterioare, a păstrat caracteristicile derivate din celebrările antice, ca de exemplu încoronarea sau dextrarum iunctio, conferă totuși un anumit adevăr afirmației reproduse mai înainte. Dar unii își imaginează că nunțile anticilor romani ar fi fost un tip de căsătorie civilă și laică, asemănătoare celei instituite de Revoluția franceză
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
bărbați, soție și copii. Faptul că liturgia căsătoriei, după mărturii posterioare, a păstrat caracteristicile derivate din celebrările antice, ca de exemplu încoronarea sau dextrarum iunctio, conferă totuși un anumit adevăr afirmației reproduse mai înainte. Dar unii își imaginează că nunțile anticilor romani ar fi fost un tip de căsătorie civilă și laică, asemănătoare celei instituite de Revoluția franceză: este, din nou, un anacronism. Era vorba de o ceremonie familială și religioasă, cu rugăciuni și jertfe aduse zeilor. Se poate concepe ca
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de prejudecățile predecesorilor lor, fără a se gândi că, probabil, aceasta se datorează prejudecăților sau mentalităților lor, care sunt prejudecățile și mentalitatea ambientului și timpului lor, dat fiind că nu se face niciun efort pentru a pătrunde în spiritul scriitorilor antici. A nu discuta ceea ce alții au spus, sau a face acest lucru în mod generic, fără a intra cu adevărat în motivațiile lor, fără a purta o discuție demnă de acest nume, înseamnă că vor să se debaraseze în același
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
analize logice și stilistice condusă după exigențele gramaticii clasice, pentru a sublinia absurditatea enunțului și a convinge cititorul de necesitatea unei corectări care va face ca textul să spună ceea ce se dorește. Cei care nu sunt obișnuiți să mânuiască textele antice și modalitatea lor de transmitere, nu înțeleg ușor că poate exista un motiv solid, nu de tip apologetic, ci strict istoric, de a contesta corecturile introduse de editori, contrar lecturilor reproduse de manuscrise: astfel s-a întâmplat pentru Epifaniu, cu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în discuție, rezultate care, la rândul lor, există și se află oarecum răspândite în diferite studii și articole tipărite în diferite limbi și publicații, fapt pentru care, organizarea sintetică a materialului documentar disponibil, ne-a fost foarte utilă. Părăsirea religiei antice păgâne și adoptarea creștinismului în secolele IV-VI, reprezintă o schimbare fundamentală pe plan spiritual. Mai mult chiar, consecințele acestui fenomen se pot vedea în toate domeniile. Pe de o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco-
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
deceniile 7-9 ale secolului XX, diferiți cercetători - români și străini - au trecut la descoperirea, achiziția și publicarea de inscripții privind trecutul Sciției Minor, incluzând unele informații prezente în acest studiu, datorită interesului lor pentru vestigiile arheologice, monumentele sculpturale și inscripțiile antice dintre Dunăre și Marea Neagră. Spre jumătatea secolului XIX, în urma periegezelor dobrogene, cei dintâi, Ion Ionescu de la Brad (1851) și francezul C. Allard (1855), au consemnat printre altele și unele inscripții, azi pierdute. Inițiativei lor, s-au adăugat succesiv o serie
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Gheorghe Ștefan (1899-1980) au făcut investigații în monumentele de la Capidava (jud. Constanța) și cele de la Dinogeția romano-bizantină (jud. Tulcea). După cum se poate lesne constata, în decursul a peste cinci decenii, dezvoltarea arheologiei românești și a studiilor sale în sfera istoriei antice naționale a făcut un progres fără precedent. Pe teritoriul Sciției Minor, munca de cercetare și săpăturile arheologice, dar și publicarea rezultatelor, se situează pe aceleași coordonate majore de extindere, de o mare amploare și diversitate tematică. Astfel, la Histria, Tomis
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Poarta Mică și Poarta cu turn de pe latura de sud a fortificației romano-bizantine, bazilica „mică“), tinzând, simultan, spre cercetarea zonelor din preajma acestora și ducând la conturarea unor insulae din perioadele greacă, romană și romano-bizantină ale locuirii în acest centru urban antic. În 1990 s-a inițiat un program de cercetare a necropolei tumulare de epocă greacă (tumulul TA95, foarte complex prin amenajările și bogăția inventarului mobil, este un unicat în întregul bazin pontic). Asistăm la existența unei lotizări de tip familial
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
km sud de comuna Ostrov (jud. Tulcea), se compune din omonima cetate romană târzie, așezarea civilă întemeiată în secolul II p.Chr., necropola (peste 1500 morminte din secolele IV-VII p.Chr.) și o bazilică cimiterială. Cetatea, menționată în diferite itinerarii antice, este menționată între sediile episcopale ale creștinismului timpuriu. Promontoriul acesteia a mai fost locuit în vechime (neolitic, bronz, prima epocă a fierului și în perioada bizantină). A fost sediul unității auxiliare de cavalerie Cuneus Equitatum Stablesianorum între secolele IV-VII p.
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
centru creștin a cărui activitate s-a prelungit și asupra populației din împrejurimi. Dovezile creștine ale necropolei și cele ale orașului susțin această mărturie. 5. Capidava (Topalu, jud. Constanța) Situat pe malul drept al Dunării, la nord de Axiopolis, orașul antic Capidava este amintit, pentru secolul VI p.Chr., printre cele 15 episcopii menționate de De Boor în Notitia Episcopatuum. Informația, susținută de descoperirea unei bazilici, nesăpate și cercetate în totalitate, împiedică definitivarea cercetărilor de specialitate. Bazilica prezintă o navată, o
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de cult creștine care nu puteau lipsi de aici, ca de altfel nici din celelalte orașe făcând parte din episcopia subordonată orașului Tomis (22 iunie 1921). Cercetările sistematice reluate la Dinogeția între anii 1948-1962, identificau ruinele bazilicii paleocreștine a așezării antice, care a suferit o serie de distrugeri și reconstruiri în secolele IV-VII. Băile de la Dinogeția, distruse către sfârșitul secolului IV ori începutul secolului următor, au fost refăcute în secolul V și transformate în locaș de cult creștin. Bazilica creștină de la
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
descoperirile întâmplătoare ale unor morminte semnalate sumar în unele ziare și reviste ori rămase ca pure însemnări inedite. Între 1959-1964 au fost descoperite și cercetate în necropolele Tomisului peste 500 de morminte greco-romane pe o suprafață destul de întinsă în jurul orașului antic. Descoperirile cauzate de ritmul susținut al lucrărilor de construcții, canalizări, taluzări și consolidări de maluri ce se efectuau în vederea urbanizării, ca și cea din 1993, au dus la descoperirea unei stele funerare creștine, nu departe de marea bazilică din sectorul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Constantius II (337-361), fibule (de tipul cu butoni în formă de ceapă) și alte materiale care permit datarea acestei necropole în secolul IV; s-au mai cercetat și unele morminte din secolul IV. Între anii 1987-1988, la sud de orașul antic, între actuala str. Traian și vechiul golf, s-au desfășurat lucrări de construcție. Cu această ocazie, s-au descoperit mai mult de 100 de morminte datând din secolele II-IV. În curtea unui local comercial, în spatele restaurantului Egreta, în iarna anului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de 100 de morminte datând din secolele II-IV. În curtea unui local comercial, în spatele restaurantului Egreta, în iarna anului 1988, cu ocazia săpării unui șanț de canalizare s-a descoperit un mormânt cu pictură, când lucrătorii au dislocat un zid antic pe o lungime de câțiva metri (la adâncimea de 0,60 m). Prin intervenția Muzeului de Arheologie din Constanța, lucrarea a fost oprită, făcându-se (în condiții destul de dificile) o săpătură de salvare. Zidul, demolat parțial, aparținea probabil unui edificiu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
opunea energic împăratului Valens (364-378), care, trecând prin cetatea tomitană, încerca să impună erezia ariană. Cinci bazilici din cele șase descoperite au cripte relicvariu sub altar. Și aici o amintim pe cea aparținând bazilicii mari, din sectorul vestic al orașului antic, care poate fi considerată cea mai vastă cruciformă specifică unui edificiu de cult paleocreștin. Este interesant că nu s-au descoperit până acum urmele unui baptisteriu. Din decorarea cu picturi a bazilicilor, merită semnalate fragmentele de frescă în desen geometric
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
decorarea cu picturi a bazilicilor, merită semnalate fragmentele de frescă în desen geometric și floreal păstrate pe pereți și pe tavan spre cripta bazilicii, identificate arheologic sub Liceul nr. 2, din municipiul Constanța, liceu situat pe malul înalt al portului antic. Chiar dacă aparțin edificiilor cultuale, trebuie amintite cele două mozaicuri din pavimente, care ce ne oferă o imagine vie despre acest tip de paviment mozaicat la Tomis între secolele V-VI. Numeroase sunt și resturile de sculptură arhitectonică, mai cu seamă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
bazilică al cărei transept a fost adăugat planului inițial în secolele V-VI. Efectuarea unor săpături de salvare în anul 1968, de către G. Papuc de la Muzeul din Constanța, săpături realizate pe pantele dealului de la N, NE și E față de orașul antic, au dus la descoperirea a 20 de morminte de incinerație și 43 de inhumație (secolele II-VI), 35 din cele din urmă aparținând creștinilor. Bazilicile descoperite sunt: 1) bazilica «simplă» sau «forensis» (A), numită astfel de Vasile Pârvan (1882-1927); descoperită
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cripte, funcționabile între secolele IV și VII. Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetat zidul de incintă în punctele Curtina G și Poarta de Vest, au ieșit la iveală pillae-le podului antic de peste râul Slava, locuințe, sistemul de canalizare, iar din necropola cetății romano-bizantine au fost cercetate peste 60 de morminte simple și un cavou romano-bizantin. Acesta din urmă, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), construit din cărămizi și lespezi
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
se află o întinsă așezare rurală și o necropolă tumulară. Dacă la 1872 zidurile cetății, groase de 2 m se păstrau la o înălțime de 3 m, exploziile belice (1940-1945) și extragerea pietrei de către localnici au afectat destul de mult monumentul antic. Un document de natură epigrafică descoperit la Salsovia, de proveniență păgână, descrie ultimele eforturi de supraviețuire a religiilor păgâne în fața creștinismului. Prin urmare, inscripția a fost depusă la baza unui simulacru înălțat din porunca împăratului Licinius (308-324), pentru cinstirea Sfântului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]