11,066 matches
-
urmărești emisiuni proaste, cum este Vacanța Mare, riști să ai impresia că Îți pierzi vremea cu niște lucruri fără miză, care te deprofesionalizează. Însă de fapt accentul trebuie pus pe faptul că tu rămâi un specialist chiar și atunci când te apleci asupra unor fenomene subculturale, ba chiar faci dovada că ești unul foarte bun atunci când ești capabil să produci o analiză pertinentă. „Naivitatea” necesară cercetătorului Nicolae Turcan: Atitudinea unui cercetător (de tipul celui pe care Îl propune domnul Pop) trebuie să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
era așadar o formă de reflectare, de oglindire anticipată, asupra unor transformări care aveau să devină rapid foarte dure, ducând până la o distrugere a individului, a societății, a fibrei Înseși a culturii și civilizației noastre. Marius Jucan, În schimb, se apleacă asupra unei crize istorice complementare, cea a ieșirii din comunism și a reconstrucției identitare, a dificultăților de regenerare a fibrei culturale. Te-aș Întreba dacă vezi aceste două momente ca fiind simetrice. Și asta deoarece prima din cele două crize
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De mendacio... De cura gerenda pro mortuis... De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia... De bono viduitatis...: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența Întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (vezi mai sus, p. ???), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum pot fi evaluate cele în care el este angajat total? Caracteristica fundamentală a scrisului său este aceea de a fi produsul retoricii: Augustin, încă păgân, a fost maestru de retorică timp de aproape cincisprezece ani și mereu s-a aplecat asupra ei și după aceea, când s-a gândit să construiască o cultură creștină. Dar numai o prejudecată romantică, valabilă multă vreme și în secolul nostru și încă nu cu totul depășită, a dus la ideea că elaborarea retorică ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bătălii. Poetul imită în mod clar modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini cum sunt Iuvencus, Prudențiu și Paulin din Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin pentru că e aplecat mai ales spre studiul literaturii păgâne și nu stăpânește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, e adesea greoi și obscur; structura operei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ani. Resimte și el ca și alții dorința de a se desprinde de-acum de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost divizată de invazia barbarilor. Lui Paulin îi place să povestească și se apleacă asupra detaliilor reluând astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu care se apleacă asupra nevoilor materiale și spirituale ale credincioșilor, cărora le vorbea renunțând în totalitate la orice ornament literar (și acest aspect dovedește diferența dintre spiritul secolului al cincilea, înclinat spre literatură, și cel al secolului al șaselea, mai realist); Cezar folosea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). În epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat fie pentru exegeza sa alegorică (98, 10), fie pentru doctrina originii lumii, fie pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri pentru că s-au comportat bine după ce au fost create (98
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
individual este Scene din viața lui Anselmus (1990; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov). Debutând editorial în formula impusă în anii ’80, G. a fost obligat, asemenea altor colegi de generație, la proba constrângătoare a „debutului colectiv”. Volumul său Nu vă aplecați în afară, pregătit încă din 1984 s-a pierdut în periplul dintre editurile Dacia și Albatros. Ulterior, G. recuperează o parte a prozelor, incluzându-le, alături de jurnalele anilor 1975-1989 și de secvențe eseistice și publistice, în cartea intitulată Fragmente salvate
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
XIX-lea, precum Walter Scott, James Thomson, Elisabeth Barrett-Browning, Thomas Percy, William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge, Algernon Charles Swinburne, John Keats (1921, în colaborare cu Teodor A. Naum). A tălmăcit și din John Milton. Din literatura americană, s-a aplecat asupra lui Benjamin Franklin și Henry Longfellow. Volumul Poems (1938), selecție din lirica lui Mihai Eminescu, a fost bine primit în epocă. Oprindu-se asupra literaturii germane, G. a dat o versiune, din Eduard Mörike. Traducerile l-au ajutat să
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
făcând elogiul dragostei față de om, al prieteniei, al trăirii intense. I. nu a scris pentru a se delecta, ci pentru că însăși experiența sa de viață l-a împins să facă asta: „În clipa când pun mâna pe condei și mă aplec peste hârtia albă, eu n-am nevoie să scornesc prăpăstii cu efect melodramatic; nici să speculez nerozia umană, care nu cere decât s-o distrezi; ochii scrutători ai tovarășilor mei de visuri răsar din întunericul trecutului ca licuricii noaptea și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
și tehnici constructiviste, simultaneiste, produce imagini de tip suprarealist („moara mănâncă râul”, „Luceafărul schimbă garda”), scrie versuri în monorimă, inventează caligrame, practică exhibiționisme grafice. Cu Ion Vinea are în comun imagismul. Astfel, „străzile cântă ca un pian”, crengile unei sălcii aplecate peste râu „atârnă ca niște sfori lungi”, sturionii sunt „fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
analizează pe larg, în seriale, arta de prozator a lui Ionel Teodoreanu și pe aceea de poet a lui Ion Barbu, Anton Hollban scrie eseurile Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu și Despre dialog, iar Lucian Boz se apleacă asupra liricii lui Lucian Blaga, Camil Petrescu și Dan Botta. Relevante sunt, de asemenea, intervențiile confesiv-polemice ale lui Eugen Ionescu în legătură cu propriile-i versuri din Elegii pentru ființe mici (în Jurnalul poeziilor) sau cele referitoare la personalitatea lui E. Lovinescu
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
îi conferă diferența specifică, într-un joc bine condus între general și particular. Materia cărții e structurată după teme, modalități, linii stilistice, totul abordat cu simț istoric și în contextul specific al culturii zonei. Cu același echilibru al judecății se apleacă istoricul literar asupra contribuției Transilvaniei. După tentative mai reduse ca anvergură, realizează editarea operei lui Aron Cotruș, mai întâi într-o ediție „populară” (I-II, 1991), necesară dat fiind faptul că se publica acum pentru prima oară în țară poezia
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
L. se dovedește în scrierile sale un observator atent al realității, pe care o transpune și o comentează cu accente de sinceritate și de patos participant. După ce în Reflex de suflet și în Primitive (1916) poetul, în dispoziție contemplativă, se apleacă asupra propriilor stări și trăiri afective, în Golgota (1918) el ocolește orice poetizare a întâmplărilor, versurile aducând „icoane și momente din război” și avansând o literatură de notații realiste, care evocă viața aspră de pe linia frontului, cu frustrările și deseori
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
al colaboratorilor acestuia (1961). Tema in-group/out-group a pătruns puternic și în alte discipline socioumane decât psihologia socială, sociologia și antropologia culturală, în special în istoriografie, mai ales sub influența Școlii Analelor de la Paris. Istorici, inclusiv cei de la noi, se apleacă acum cu sârg asupra studierii imaginii „alterității”, a concepției despre „străini” și „autohtoni”. De foarte multe ori însă, discursurile diferitelor discipline rămân paralele; abia mai recent încep să se producă infuzii teoretico-metodologice reciproce și în abordarea problematicii in-group/out-group. 1
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
află într-o situație dilematică: dacă, așa cum remarcau mulți cercetători din aria științelor comunicării, aceasta din urmă se regăsește în ansamblul tuturor proceselor sociale, cât de mult trebuie să intre în cuprinsul unui volum? Asupra căror zone putem să ne aplecăm mai cu migală, asupra căror alte astfel de arii de dezvoltare a fenomenului comunicațional este suficient să deschidem cititorilor perspective pentru reflecție? Cum trebuie să legăm acest evantai de linii de forță și zone de umbră pentru ca analiza comunicării eficiente
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prin aceasta, o serie de adaptări - un exemplu în acest sens fiind să i se acorde elementului de feedback o importanță pe care autorii inițiali nu au consacrat-o, dar a constituit obiect de studiu pentru cei care s-au aplecat ulterior asupra modelului celor doi autori; avantajul principal al modelului amintit aici este acela al simplității procesului și, astfel, al unei funcționalități mai directe a dimensiunilor procedurale pentru diferitele științe care utilizează, în mod adaptat la necesitățile proprii, comunicarea. Figura
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Wiener să-și îndrepte atenția către științele sociale; ulterior, Bateson însuși se va consacra studiului privind comunicarea. școala de la Palo Alto (un orășel situat la sud de San Francisco) desemnează un grup de cercetători din diferite domenii, care s-au aplecat asupra studiului comunicării. Cum Bateson este considerat catalizatorul acestui grup, nu trebuie să ne mire faptul că abordarea „colegiului invizibil” (cum a mai fost denumită școala de la Palo Alto) pornește de la modelul circular retroactiv propus de Norbert Wiener, opunându-se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ei practică), începând cu anii ’60 ai secolului trecut, s-au dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți în ceea ce s-a denumit școala de la Chicago. Pentru Herbert Blumer, creatorul conceptului, interacționismul simbolic subliniază natura
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
De mendacio; De cura gerenda pro mortuis; De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia; De bono viduitatis: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (cf. vol. II, t. 1, pp. 319-321), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dar cum pot fi evaluate cele în care el este angajat total? Caracteristica fundamentală a scrisului său este aceea de a fi produsul retoricii: Augustin, încă păgîn, a fost maestru de retorică timp de aproape cincisprezece ani și s-a aplecat mereu asupra ei și după aceea, cînd s-a gîndit să construiască o cultură creștină. Dar numai o prejudecată romantică, valabilă multă vreme și în secolul nostru și încă nu cu totul depășită, a dus la ideea că elaborarea retorică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de bătălii. Poetul imită în mod clar modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini, ca Iuvencus, Prudentius și Paulinus de Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin, pentru că se apleacă mai ales spre studiul literaturii păgîne și nu stăpînește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, este adesea greoi și obscur; structura operei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). în epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea, pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat pentru exegeza sa alegorică (98, 10), pentru doctrina originii lumii, pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri fiindcă s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12) sau că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]