8,411 matches
-
antică. Autorul acceptă motivul curent al legii creștine întărindu-i, printr-o coloratură romană, caracterul legal. Celebrul edict al lui Theodosius I (379-395), Cunctos populos (27 febr. 380), prescria formal ca lege spirituală de reper numai religia transmisă romanilor de către Apostolul Petru. Dacă a publicat aceste cărți între 391-392, terminologia sa corespunde formulării publice acceptată deja de scriitorii creștini. Istoricul antichității târzii preia evident informația de credință de natură biblico-creștină, ca pe o lege pretinsă în mod legal în acea vreme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament nu există nici o informație ori aluzie care să indice ori să dea de înțeles că Ioan Botezătorul, Isus sau Apostolii și-ar fi asumat vreo atitudine ostilă prestării serviciului militar. Dimpotrivă, ofițerii și soldați au fost primiți întotdeauna cu multă bunăvoință și cu respect, ori de câte ori se prezentau în fața lor pentru a cere vreun har. Așa a procedat Ioan Botezătorul atunci când
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiii lui Dumnezeu. Aserțiunea noastră este confirmată de salutul sfântului Paul adresat corintenilor: În rest, fraților, fiți veseli, fiți desăvârșiți, mângâiați-vă, fiți uniți, trăiți în pace, și Dumnezeu păcii și al dragostei va fi cu voi (2Cor 13, 11). Apostolul propunea corintenilor și Bisericii primare valorile spirituale, care se puteau obține din armonia existentă într-o comunitate religioasă propriu-zisă. Sciziunile și facțiunile sunt surse de ură, iar ura este dușmanul lui Dumnezeu. Discursul lui îi viza mai ales pe cei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a trecut treptat, de la un subiect la altul, profitând de toate ocaziile ivite, pentru a dicta aceste reguli cu scopul precis de a dărui creștinătății un codice moral și disciplinar. În codicele său foarte strict, ridicat la rangul de sistem, Apostolul nu a spus nicicând că prestarea serviciului militar ar fi interzisă creștinului ori că războiul drept ar fi imoral, sau că a ucide din motive de justiție și de apărare ar însemna violarea legii divine. Nu a inclus niciuna dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin care creștinul trebuie să se pregătească și să se înzestreze spiritual, pentru a rezista împotriva asalturilor diavolului, dușmanul de moarte al creștinilor: Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, pentru ca să puteți rezista împotriva uneltirilor diavolului (Efes 6, 11). Pentru Apostol aceste arme erau necesare distrugerii faptelor întunericului și pentru a face să strălucească bunătatea virtuților creștine și a luminii lui Dumnezeu: Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (lui Dumnezeu) (Rom 13, 12); le atribuie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes 6, 14-17). Platoșa, destinată să protejeze pieptul și spatele soldatului, a fost aleasă de Apostol pentru a simboliza credința și dragostea care apără inima creștinului de orice afecțiune păcătoasă; coiful, care acoperea capul și promitea o anumită siguranță soldatului avântat în luptă, era considerat instrumentul cel mai indicat să exprime speranța pe care o nutrește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Vedea în acesta un adevărat campion care, plecat să lupte și să învingă (2Cor 6, 14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de misiunea sa. Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului (2Tim 2, 3-5). Proslăvirea soldatului desăvârșit și dezinteresat în limbajul paulin și apelativul de bun, atribuit soldatului, elimina orice presupunere a vreunui antimilitarism în sânul comunităților creștine din Biserica primară. Apostolul tresălta de bucurie auzind vorbindu-se despre războaie iminente și bătălii preamărind arta militară, deoarece creștinismul, prin natura sa, este o luptă continuă împotriva răului, iar creștinul, un războinic peren. Necesitatea de a fi adesea în stare de război, situație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îl numea cel împreună-oștean cu noi (Fil 1, 2). Dacă armata, războiul, bătăliile, atacul, soldatul și armele ar fi fost nume și lucruri repugnante spiritului evanghelic, ar fi iritat sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în chestiuni profund religioase. Spirit puternic, Apostolul îndrăgea oamenii puternici pentru că tăria spirituală este zestrea morală și emblema
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în chestiuni profund religioase. Spirit puternic, Apostolul îndrăgea oamenii puternici pentru că tăria spirituală este zestrea morală și emblema adevăratului creștin: Deoarece Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii (2Tim 1, 7). Poseda această virtute într-o mare măsură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
explicit în respectarea legilor și supunerea față de autoritățile civile. Nu înaintează nici o restricție față de legile de respectat, fiindcă toate acestea, care investesc activitatea umană, sunt vrednice de observat, cât timp nu se împotrivesc drepturilor divine, situație în care, potrivit învățăturii Apostolilor trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap 4, 19 și 5, 29). În discursurile despre situația politică a vremii, ne vorbește ca cetățean roman și nu ca iudeu, detașându-se complet de conaționalii săi care predicau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i vesteau despre galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor (Lc 13, 1). Apostolul nu face nici o distincție între stăpânitorii buni, care trebuie să fie ascultați, și cei răi, care nu ar merita acest lucru. Toți trebuie să fie ascultați, pentru că ascultarea datorată lor nu este rezultatul calităților lor personale, ci al funcțiilor acestora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea (Rom 13, 1-3). Fără îndoială, aici, ca și în altă parte, pentru a evita confuziile, Apostolul a voit să reglementeze raporturile care trebuiau să dureze între creștini și autoritățile civile. Prin aceasta intenționa să elimine orice tergiversare ulterioară din sufletul credincioșilor, pentru a nu da frâu liber interpretărilor subiective cu privire la obligațiile față de stat. Ca și ceilalți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a voit să reglementeze raporturile care trebuiau să dureze între creștini și autoritățile civile. Prin aceasta intenționa să elimine orice tergiversare ulterioară din sufletul credincioșilor, pentru a nu da frâu liber interpretărilor subiective cu privire la obligațiile față de stat. Ca și ceilalți Apostoli, Paul este clar și precis: creștinul, ca membru al Bisericii și ca cetățean, nu poate interpreta legile; această sarcină revine prin mandat divin celor care prezidează Biserica; trebuie să accepte ceea ce Biserica nu dezaprobă ca fiind contrar adevărului natural și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! (Gal 1, 6-8). Creștinii care se răsculau și acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea lor, erau pedepsiți și anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din motive de conștiință sau mai puțin, în epoca Apostolilor, nu a fost legitimată și nici consimțită de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care se răsculau și acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea lor, erau pedepsiți și anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din motive de conștiință sau mai puțin, în epoca Apostolilor, nu a fost legitimată și nici consimțită de învățăturile Bisericii. Dacă în Noul Testament nu s-a luat nici o atitudine față de serviciul militar, aceasta se datorează absenței unor mărturii directe sau indirecte, referitoare la prezența creștinilor în rândurile armatei romane anterior
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regăsi o soție creștină alături de un funcționar sau judecător păgân? Cât de teribile puteau fi dificultățile în care se aflau în continuu sclavul creștin sau, și cu atât mai mult, sclava unui stăpân păgân!... Și cu toate acestea, înțelepciunea marelui apostol ori a altor misionari creștini a considerat, fără ezitare că, pentru moment, pentru a nu atrage atenția și nici pentru a nu provoca vreo reacție punitivă a autorităților, nu le era permis creștinilor să rupă aceste relații; ba chiar, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldat creștin își arată credința păstrându-se la distanță de asupriri și abuzuri. Biserica timpurie, inspirată din învățăturile biblice, nu și-a pus niciodată problema morală a serviciului militar, neconstituind obiectul normelor dictate de Isus, de Ioan Botezătorul și de apostoli. Cu toate acestea, unii intelectuali creștini, spirite neliniștite și irascibile, au continuat să ridice această problemă, provocând tulburări în popor. Biserica primară i-a acceptat în sânul ei, încă de la început, fără nici o restricție, pe toți cei care au cerut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește, sau o corabie împinsă de vânt, sau o liră muzicală, după cum a avut Policrates, sau o ancoră de corabie, după cum avea gravată Seleucus, iar dacă cineva este pescar, își va aminti Apostolul și de copiii scoși din apă (cei botezați). De fapt, nu trebuie să se graveze fețe de idoli, fiindu-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și că cetatea noastră este în ceruri (Filip 3, 20), creștinii se simțeau detașați de cetatea și lumea romană, simțindu-se o națiune în sine. Dacă până la Caracalla nu toți locuitorii Imperiului se bucurau de cetățenia romană (211 p.Chr.), Apostolul i-a îndemnat să nu se simtă inferiori, pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
convingere și de stimulare, pentru aceia care duceau o viață de comunitate firească, dar și celorlalți creștini, care aspirau la o viață religioasă cu adevărat desăvârșită. Simplificarea învățăturii pedagogice creștine din primul secol a fost inaugurată pentru prima oară de Apostolul Ioan, ucenicul Domnului, prin folosirea unor figuri retorice inspirate din variatele aspecte ale războiului și ale folosirii armelor din vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
degrabă moartea. Din Contra Celsum, VIII, 68, aflăm că acesta a voit să reproșeze creștinilor absența lor din rândurile armatei romane. Potrivit celor afirmate de Cels, până în anul 178, creștinii nu prestau serviciul militar. Evident filozoful păgân nu cunoștea Faptele Apostolilor, 10, unde este scris că centurionul Cornelius, din cohors Italica, aflată pe atunci la Cezareea, s-a botezat împreună cu familia și prietenii lui cei mai apropiați (cf. Fap 10, 24.48), foarte probabil soldați, ca și cei din casa Cezarului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au înscris în oștirea lui Dumnezeu să nu se mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi nu putem militări cu tunicile uzate și fluturânde, însă avem cingolul miliției noastre, cu ajutorul căreia frânăm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi nu putem militări cu tunicile uzate și fluturânde, însă avem cingolul miliției noastre, cu ajutorul căreia frânăm lucrurile cele mai intime ale castității noastre, despre care cingol a vorbit și Domnul apostolilor săi: „Să vă fie mijlocul încins. Și să aveți candelele aprinse în mâini“ (Lc 12). Așadar, suntem soldații lui Cristos și am primit de la El și plata, și darul, după cum spune fericitul Apostol: „Cel care a dat inimilor noastre zălogul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre care cingol a vorbit și Domnul apostolilor săi: „Să vă fie mijlocul încins. Și să aveți candelele aprinse în mâini“ (Lc 12). Așadar, suntem soldații lui Cristos și am primit de la El și plata, și darul, după cum spune fericitul Apostol: „Cel care a dat inimilor noastre zălogul Duhului“ (2Cor 1, 22); adică ne-a îmbogățit cu darul Duhului Sfânt. Dacă vreun creștin nu este mulțumit de acest dar și încă mai caută, tocmai din acest motiv începe să se priveze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]