5,949 matches
-
capcană. Era Înconjurat de dușmani, căci, nu mai Încăpea nici o Îndoială, i se Întinsese o cursă. Înălțimea Sa nu bănuia nimic, așa că zâmbi și răspunse: „știi, domnule Siegebert, că ai dreptate? O halcă de mistreț friptă În grabă pe cărbuni aprinși și o cană de vin este tocmai ce ni se cuvine acum. Timp avem destul!“ Conrad murmură: „Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca momeală nevastă sa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celor două ființe omenești care se prăvăleau dintre paie le spori veselia și-i traseră afară. — Dați-le foc cu fân cu tot, strigă unul. Cum ideea li se păru foarte nostimă, câțiva se repeziră spre bucătării ca să aducă tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă cavalerul Adalbrecht, cu o mână de soldați. Aveau armurile sfărâmate și hainele pătate cu sânge. Se vedea limpede că veneau dintr-o confruntare care nu le adusese noroc. — Opriți, strigă ministerialul. Era furios și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fapte 7:49) Dar tocmai din cer venea moartea, tocmai din spațiul asupra căruia El are autoritate absolută. Și atunci, cum??? Dumnezeu își distruge propria creație? Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! (Luca 12:49) Zeci de mii, sute de mii de oameni, milioane de ființe umane își puneau, tremurând și dezorientați, aceeași întrebare: De ce, Doamne? De ce? Tu, care ne-ai făcut, Tu, care le cunoști pe toate, inclusiv gândurile noastre, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunicii. Ea era acolo și parcă o aștepta pe mama să-i relateze cele petrecute. Așa credea mama, în disperarea ei. Dar bapțea era moartă. Plecase fără să-și ia rămas bun de la fata ei. Cele două bătrâne și lumânările aprinse vorbeau de la sine un limbaj al tăcerii. Mama stătea în genunchi al marginea patului și săruta cu lacrimi mâinile muncite ale celei care-i dăduse naștere și o crescuse. Mama, mama, ce mă fac acum? Ce mă fac fără tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau a unui slogan care era rostit mai tare sau mai încet pe străzile târgului: "Vin americanii!!!". Sintagma aceasta, alcătuită din două cuvinte, era strigată, țipată, urlată cu disperare, cu toată forța, cu venele gâtului umflate, cu ochii bulbucați și aprinși ca ai consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Care este adevărata față a Ta? Vi se pare că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. (Luca 12:51) Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins. (Luca 12:49) Milă voiesc, și nu jertfă. (Matei 9:13) Spune, Doamne, care dintre afirmațiile de mai sus te reprezintă mai bine, plenar și fără echivoc? Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. (Iisus 14:6) Care Adevăr? Sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
promovat nici un scriitor pînă la nivelul vizibilității din ceardacul Academiei Suedeze, am mizat pe hazard. Iar hazardul produce miracole cel mai ades în mințile infantile, prea rar în realitate. Părem să fim în relație cu "premiul Nobel", după atîtea discuții aprinse, cam cum sînt copiii în disputele privind locul în care Moș Crăciun își are depozitul cu jucării. Cînd creștem mari descoperim că depozitul acesta nu există și ne amuzăm de naiva noastră întreprindere. Nici premiul Nobel nu există, e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
E un bagaj important pentru mine, din care mă hrănesc și azi. A.B.Ce muzică, ce vremuri, ce oameni... Putem vorbi despre îndrăgostire? Despre iubire? Nu. Nu-mi face plăcere. A.B.De ce? Probabil deziluzia primului fior. La vârsta aprinsă, eu am iubit, dar nu am fost iubită sincer la rândul meu. Am dat peste un histrionic. Asta distruge cuplul. Cum se spune, nepotrivire. O poveste cu același fir ca la Constanța Buzea. Nenorocul de a fi victime ale unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
păcate, publicul vorbitor de română descrește și îmbătrânește. O librărie care importa cărți din România a dispărut forțată de schimbările fundamentale impuse de internet. Deci cărțile bune se procura cu greu, tirajele sunt și așa destul de reduse, dar interesul rămâne aprins celor care iubesc slova românească. De multe ori discutăm în presa electronică viitorul cărților. Vor dispare ele în lumina erei digitale pe care o traversăm? Am scris un articol publicat recent de revista Maximum de la noi, în el citam o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu Guten Tag (buna ziua). Cu această ocazie, Îmi amintesc că am auzit pentru prima oară numele lui Hitler În anul 1924, pe o bancă În Türkenschanz Park, În Viena, pe când Îmi treceam doctoratul la Hochschule für Bodenkultur. O discuție aprinsă, intre studenții vienezi s-a terminat cu strigătul: „va veni el Hitler si o să-i Învețe minte”. Și iată acum după 11 ani Hitler era conducătorul Germaniei. Agricultura Germană Seara coborâm la o gară În Friedrichstrasse. Am văzut Berlinul În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
gazdei, urmează să luăm masa și să dormim acolo. Suntem 12 persoane și totuși a reușit să ne cazeze pe toți. Mie mi s-a dat o cameră aparte. După masă Începe seminarul economic, fiecare cu formularul său. Se discută aprins; ferma lui Mr. Jones e studiată de mult timp. Ea face parte dintr-un grup, cam 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 42 de aceiași mărime, aproape aceiași structură și același număr mediu de vaci 28-30. De ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de pe toate terenurile arate din far vest. Știm din ziare ce Înseamnă un astfel de nor de praf. Am Închis bine ușile mașinii, am ridicat geamurile și ne-am dosit Într-un loc ferit de circulația automobilelor, așteptând cu farurile aprinse. Din fericire grosul norului s-a Îndreptat spre sud. Ne-am oprit puțin pentru a vizita imensa instalație pentru obținerea sării din apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o masă ovală pe un mijloc aproximativ, înțesată de cărți - sahaj sau de specialitate (surorile sunt profesoare de limba română); stând pe canapea, în față, un dulap cu vitrină - aici este amenajat altarul Mamei (un tablou mare, bețișoare fumegânde, lumânări aprinse, prăjiturele); în dreapta, o bibliotecă în același ton cu restul mobilierului - adică marcată de patina timpului - ale cărei titluri n-am reușit niciodată să le parcurg din cauza multitudinii lor; în stânga, un șifonier și o altă bibliotecă, cu literatură sahaj; o mochetă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
erau atârnate pe peretele opus intrării în clasă și, atunci când era frig afară, se încărcau de hainele elevilor, adevărate ascunzători pentru chiulangiii de la program. Aflându-se la subsol, sala era întunecoasă, astfel încât era imperios necesar ca luminile să fie permanent aprinse. Locația nu era deloc primitoare, dar - aveam să constat ulterior - oamenii care intrau, o umanizau! M-am așezat în ultima bancă de pe rândul din dreapta. Voiam să nu mă fac prin nimic remarcat dar, în același timp, ardeam de dorința de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcut totul fără să crâcnesc, fără să-mi pun întrebări inventate de un creier rebel: doar din dorința revelației, a primirii unor certitudini de altă natură, încă nedefinită pentru mine. În tot acest timp, atmosfera era întregită de o lumânare aprinsă aflată în fața portretului lui SHRI MATAJI (Maestrul nostru spiritual - mi se explicase), sobru așezat pe un scaun pavoazat cu un frumos sari, niște floricele într-o vază, câteva bețișoare parfumate fumegând și muzică indiană (muzică sahaj - altă explicație utilă) lăsată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vibrații. Vă rog să nu mă considerați lipsit de modestie sau vreun exaltat dar, pe scaun fiind, mă aflam în fața unui impunător altar, compus dintr-un frumos portret al lui SHRI MATAJI la scara 1:1, cu lumânări și bețișoare aprinse, iar în spatele meu o simțeam lucrând pe doctorița Katia. În față, vibrații, în spate, vibrații. În câteva clipe trupul meu se încărca vibratoriu și devenea acea sursă de energie pe care doar bucuria interioară ți-o poate furniza. Colaborând cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ajuns să cerșească bani de la guvern, că n-are cu ce plăti salariile. De aceea, înțeleg de ce Televiziunea s-a întors cu 20 și ceva de ani în urmă făcându-i servicii necuvenite domnului Ponta. Mi-amintesc de niște dezbateri aprinse avute în perioada aceea. Dilema era dacă redactorii pot să ia publicitate și deci să benefici‑ eze de un comision rezonabil, așa cum se întâmpla atunci la Adevărul sau la alte ziare din acea perioadă. Atunci s-au îmbogățit fărĂ dreaptă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de unde, „Pe-al nostru steag” a lui Ciprian Porumbescu. Ne plăcea la nebunie, mai ales că se preta foarte bine la marș. Și-l cântam la orice ocazie, alternându-l cu „Deșteaptă-te române”, care ni se părea prea puțin aprins. Dar ce bucluc aveam cu profesorii noștri când au prins de veste de refrenul: Iar scumpa noastră Românie Etern, etern va înflori!... Dar și întâlnirile sportive își aveau avantajele lor: „Cine dintre noi nu-și aducea aminte cu câtă înfrigurare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
liceului să cultive, să dezvolte și săși afirme inițierea în domeniul publicisticii... cu toate că publicarea unei reviste este atât de anevoioasă.” - scrie în Cuvânt introductiv E. Tarangul, directoarea liceului. Primită drept o luminiță care, cu entuziasmul și talentul elevelor, trebuia ținută aprinsă, să crească și să încălzească sufletele și inimile, elevele au reușit să o folosească, împărtășind în frumosul grai românesc gândurile și sentimentele lor deschise, curate și sincere, cu bucurie netulburată, cititorilor. Mai ales că primul număr nu-și anunță nici
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie... Erau prezente și teme referitoare la plantele medicinale dar și la cele carnivore. Comemorarea unor Gheorghe Țițeica, Newton, Blaise Pascal a fost prilej de încrustare în literă de tipar a biografiilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe jumătate ascuns în penumbră și fum. Fanic și privind înainte, enigmatic și pregătit pentru tainică mah³parinirv³na. Eliade a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și mai contestați scriitori scandinavi: procesiunea muncitorilor din Stockholm, protestând în seara de 22 ianuarie 1912, câteva luni înaintea morții scriitorului, împotriva deciziei Comitetului Nobel de a nu-i acorda marele premiu pentru literatură și aducându-i, în lumina torțelor aprinse, ceea ce s-a numit „Premiul Anti-Nobel” - 50.000 de coroane strânse prin subvenție publică, revanșa publicului admirator față de scriitorul care nu avea să mai primească onoarea marelui premiu. În mod straniu, Eliade reconstituie imaginea lui Strindberg privind procesiunea muncitorilor sub
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Nobel. Consolarea pentru Strindberg e poate expresia cea mai cuprinzătoare a atitudinii sale față de reversul unei respingeri incomplete. Eliade nu pierde, ca atâți alții, șansa acestui premiu; pentru fiecare există o fereastră virtuală de la care, consolator, ar putea privi torțele aprinse ale unui public viu, nedirijat de fluxul voturilor oficiale, care continuă postum să caute și să citească operele lor - reversul unei loterii care guvernează vast necesitatea și aleatoriul unei trecătoare justiții literare. Reproducem aici traducerea acestui document inedit, complement intim
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
miez de noapte din casele lor, cu ce au avut pe ei. Din satul Mahala, se spune că au fost deportate circa o mie șapte sute de suflete. Scenele petrecute în acea noapte au semănat groaza în oameni. La lumina farurilor aprinse, ca nimeni să nu poată fugi, în zbieretele copiilor care se auzeau din toate colțurile satului, în timp ce femeile sărutau pereții caselor, iar bărbații dădeau drumul la vite să moară în libertate, un sat întreg pleca în surghiun" (L.H.L.). Asta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai departe, parcă-i pierise glasul. Un sunet înfundat și răgușit îl făcu din nou să se oprească. Și din nou colegii încep să șușotească, parcă mai tare. — Cristian, vocea asta gâjâită nu e de la amor decât dacă tu cânți aprins când faci amor și numai dacă faci amor așa, cam toată noaptea... Cristi se uită vinovat în jos. Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]