5,062 matches
-
mai probabil de antiaeriana aliată. JG 2 a atacat aerodromurile Asch și Ophoven dintr-o eroare. Misiunea JG 2 a fost un dezastru. I./JG 2 a pierdut 18 avioane Fw 190, iar alte șase au fost avariate de focul artileriei și al avioanelor inamice. Pierderile au reprezentat 73% din totalul forței aeriene disponibile. Dintre cei 15 piloți care au fost dați dispăruți, șase au supraviețuit războiului ca prizonieri. II./JG 2 a pierdut cinci avioane Bf 109, alte trei fiind
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
luat prizonier un pilot. În schimb, în raportul oficial al gemanilor nu se pomenește nimic despre aceste pierderi. Restul avioanelor germane au continuat însă zborul spre Antwerp. Aeroportul olandez a fost atacat de la 09:25 la 09:40. Bateriile de artilerie antiaeriană erau deja în alertă în momentul declanșării raidului, iar avioanele germane au atacat în mod dezorganizat. Atacul a ratat complet avioanele grupului RAF 145. Dacă se ia în condierație numărul mare de ținte de pe aeroport, se poate considera că
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
revendicat doborârea a 35 de avioane germane. O anlaliză mai atentă a dovedit că doar 14 victorii au putut fi atribuite cu un anumit grad de ceretitudine americanilor, plus încă două probabile. Doborârea a patru avioane germane a fost atribuită artileriei antiaeriene. În total, JG 11 a pierdut 28 de aparate de zbor. Lupta din zona aeroportului Asch a durat 45 de minute. "Jagdgeschwader" 26 (JG 26) și III. "Gruppe" din cadrul "Jagdgeschwader" 54 (JG 54) au avut misiunea distrugerii aeroportului Bruxelles-Evere
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
total, au participat 64 de avioane Fw 190D-9. Pe drumul spre ținte, 14 bombardiere D-9 au trebuit să se reîntoarcă la bază datorită avariilor produse de antiaerină sau datorită unor defecțiuni mecanice. Trei Fw 190 au fost doborârte de artileria antiaeriană. La ora 09:10, când avioanele germane au traversat linia frontului, artileria antiaerină grea aliată a mai doborât încă cinci avioane. Aceste victorii au fost obținute în special de artileria AA de pe navele britanice care asigurau protecțina estuarului Scheldt
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
bombardiere D-9 au trebuit să se reîntoarcă la bază datorită avariilor produse de antiaerină sau datorită unor defecțiuni mecanice. Trei Fw 190 au fost doborârte de artileria antiaeriană. La ora 09:10, când avioanele germane au traversat linia frontului, artileria antiaerină grea aliată a mai doborât încă cinci avioane. Aceste victorii au fost obținute în special de artileria AA de pe navele britanice care asigurau protecțina estuarului Scheldt. În momentul în care aparatele germane au traversat frontierele olandeză și belgiană, au
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
defecțiuni mecanice. Trei Fw 190 au fost doborârte de artileria antiaeriană. La ora 09:10, când avioanele germane au traversat linia frontului, artileria antiaerină grea aliată a mai doborât încă cinci avioane. Aceste victorii au fost obținute în special de artileria AA de pe navele britanice care asigurau protecțina estuarului Scheldt. În momentul în care aparatele germane au traversat frontierele olandeză și belgiană, au fost atacate de avioanele de vânătoare Spitfire. Cinci Fw 190 au fost doborâte. I./JG 26 a distrus
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
190 erau operaționale. În total, 28 de avioane 28 Bf 109 din cadrul JG 27 și 15 Fw 190 ale JG 54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
24 iunie, iar la 28 iunie a venit, dinspre Belgrad, și grosul armatei în frunte cu beglerbegul Ahmed Ali. Oastea otomană era formată din aproximativ 30.000 de soldați, în timp ce apărătorii cetății erau doar 1900, dintre care 700 erau negustori. Artileria otomană a început să bombardeze violent cetatea la 27 iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
a asumat comandata armatei, l-a eliberat pe generalul Iuri Netkacev (care a luat o poziție neutră în conflict) și a dat ordin trupelor să devină participanți direcți ai conflictului. Pe 3 iulie, la ora 03:00, un foc de artilerie din partea formațiunilor Armatei a 14-a staționate pe malul stâng al Nistrului a cauzat importante daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie. Numărul de personal — 22 de mii de militari.
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
înscrie în 1932 în paralel la cursurile Universității din București, Facultatea de Stiinte, secția de Matematică și ale Școlii Politehnice din București. În timpul studenției este premiat la concursul național „Tinerimea Română”, 1938. Între anii 1936-1938 urmează Școală de Ofițeri de Artilerie din Craiova. În 1938 este avansat că sublocotenent și repartizat la Centrul de Instrucție ĂĂ de la Ghencea, fiind cooptat de colonelul Ion Bungescu în colectivul de specialitate, ce lucra la aparatul central de tragere pentru ĂĂ. Urmează Academia Militară Generală
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
ĂĂ 147 Vickers pe poziții succesive: Turnișor, Sebeș, Simeria, Radna, Orosháza, Szeged, Budapesta, Komarom. În anul 1948 este avansat Căpitan, lucrează în M.Ap.N. la Direcția Înzestrarea Aeronautică care făcea parte din Subsecretariatul de Stat pentru Aviație. Devine Maior la Comandamentul Artileriei Antiaeriene a Teritoriului în anul 1951. Din 1956 este Lt. Colonel Conferențiar la Academia Militară, disciplina Tragerile Artileriei, Profesor al Academia Militare. Se consacră tot mai mult matematicii din această perioadă, incepand să editeze primele lucrări bine primite în țară
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
avansat Căpitan, lucrează în M.Ap.N. la Direcția Înzestrarea Aeronautică care făcea parte din Subsecretariatul de Stat pentru Aviație. Devine Maior la Comandamentul Artileriei Antiaeriene a Teritoriului în anul 1951. Din 1956 este Lt. Colonel Conferențiar la Academia Militară, disciplina Tragerile Artileriei, Profesor al Academia Militare. Se consacră tot mai mult matematicii din această perioadă, incepand să editeze primele lucrări bine primite în țară și străinătate: „Retrospectivă Matematică”, 2 volume, „Matematici aplicate”, „Matematică de vacanță”, „Probleme antrenante”, „Caleidoscop matematic”, etc. După exemplul
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
cei lipsiți de mijloace materiale, oferă sub formă de donație una din proprietățile sale megieșite Tecuciului, pentru a-și construi locuințe. Alte terenuri au fost puse la dispoziția armatei, Tecuciul devenind sediul a 4 regimente: 2 de cavalerie, unul de artilerie și unul de infanteriști. Legat de prevenirea incendiilor, se construiește Foișorul de foc al orașului, cu înălțimea de 22 de metri; în aceeași idee, insistă ca tecucenii să renunțe la construcțiile din lemn pentru cele din cărămidă, mult mai puțin
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
(denumirea completă: Piesa de artilerie divizionară 76 mm M1942, în ) a fost o piesă de artilerie sovietică de calibru 76,2 mm, utilizată în cel de-al Doilea Război Mondial, îndeosebi ca . ZiS reprezintă prescurtarea numelui onorific "Zavod imeni Stalina" („Uzina Stalin”), sub care era
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
(denumirea completă: Piesa de artilerie divizionară 76 mm M1942, în ) a fost o piesă de artilerie sovietică de calibru 76,2 mm, utilizată în cel de-al Doilea Război Mondial, îndeosebi ca . ZiS reprezintă prescurtarea numelui onorific "Zavod imeni Stalina" („Uzina Stalin”), sub care era cunoscută Uzina de Artilerie Nr. 92, care a introdus în producție
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
M1942, în ) a fost o piesă de artilerie sovietică de calibru 76,2 mm, utilizată în cel de-al Doilea Război Mondial, îndeosebi ca . ZiS reprezintă prescurtarea numelui onorific "Zavod imeni Stalina" („Uzina Stalin”), sub care era cunoscută Uzina de Artilerie Nr. 92, care a introdus în producție de serie această piesă de artilerie. Concepția tunului a început la sfarșitul anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
mm, utilizată în cel de-al Doilea Război Mondial, îndeosebi ca . ZiS reprezintă prescurtarea numelui onorific "Zavod imeni Stalina" („Uzina Stalin”), sub care era cunoscută Uzina de Artilerie Nr. 92, care a introdus în producție de serie această piesă de artilerie. Concepția tunului a început la sfarșitul anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu. Lucrul a început fără o comandă oficială; in plus, ofițerii superiori de artilerie
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
reprezintă prescurtarea numelui onorific "Zavod imeni Stalina" („Uzina Stalin”), sub care era cunoscută Uzina de Artilerie Nr. 92, care a introdus în producție de serie această piesă de artilerie. Concepția tunului a început la sfarșitul anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu. Lucrul a început fără o comandă oficială; in plus, ofițerii superiori de artilerie, precum Mareșalul Kulik, comandant suprem al artileriei sovietice, aveau o atitudine extrem de
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
era cunoscută Uzina de Artilerie Nr. 92, care a introdus în producție de serie această piesă de artilerie. Concepția tunului a început la sfarșitul anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu. Lucrul a început fără o comandă oficială; in plus, ofițerii superiori de artilerie, precum Mareșalul Kulik, comandant suprem al artileriei sovietice, aveau o atitudine extrem de negativă la adresa acestui tip de program de dezvoltare. Astfel, proiectul a
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
artilerie. Concepția tunului a început la sfarșitul anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu. Lucrul a început fără o comandă oficială; in plus, ofițerii superiori de artilerie, precum Mareșalul Kulik, comandant suprem al artileriei sovietice, aveau o atitudine extrem de negativă la adresa acestui tip de program de dezvoltare. Astfel, proiectul a fost continuat la inițiativa lui Grabin, a echipei sale de concepție, si a conducerii uzinei. Niciunul dintre
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
anului 1940 la Uzina de Artilerie Nr. 92, sub supravegherea lui , inginer-șef responsabil de dezvoltarea artileriei Sovietice de calibru mediu. Lucrul a început fără o comandă oficială; in plus, ofițerii superiori de artilerie, precum Mareșalul Kulik, comandant suprem al artileriei sovietice, aveau o atitudine extrem de negativă la adresa acestui tip de program de dezvoltare. Astfel, proiectul a fost continuat la inițiativa lui Grabin, a echipei sale de concepție, si a conducerii uzinei. Niciunul dintre aceștia nu a informat autoritațile statului (i.e.
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Mareșalul Kulik) despre proiectul ZiS-3. ZiS-3 era o combinație între afetul ușor al tunului antitanc de 57 mm și puternica gură de foc de 76,2 mm a mai vechiului tun de câmp divizionar . Pentru a reduce reculul piesei de artilerie, a fost instalată o frână la gura țevii. Această modificare a permis montarea țevii pe un afet relativ ușor, diminuând riscul apariției avariilor mecanice la tragere. ZiS-3 utiliza tehnologii de productie superioare față de tunul F-22USV. Multe dintre piesele tunului erau
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
blindaj mai slab decât se credea. Unele dintre ele erau chiar vulnerabile la mitralierele de calibru greu DShK. Tunurile de câmp divizionare de 76 mm, produse înainte de război, puteau străpunge vehiculele germane cu ușurință, dar aproape toate aceste piese de artilerie au fost pierdute în luptă, sau capturate de germani. Unele dintre acestea au fost utilizate ulterior împotriva forțelor sovietice, sub forma autotunurilor de diverse tipuri cunsocute ca "Panzerjaegers". Mareșalul Kulik a ordonat reînceperea producției tunurilor divizionare de 76,2 mm
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]