5,057 matches
-
biserică, icoanele cad ori plâng și astfel cununia este împiedicată. Există și versiunea-colindă a acestui tip. Dintre baladele aparținând tipului Fratele și sora, cele mai realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
nănaș mare, / sfânta Lună, mare nună, / stelele drușcuțele, / luceferii vătăjeii”) este prezentă și în Miorița. Astăzi balada Soarele și Luna se întâlnește mai rar. Ea circulă mai mult fragmentar, observându-se tendința trecerii spre o altă categorie tematică, cea a baladei familiale, prin extinderea tipului Fratele și sora. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 27-29; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870, 32-34; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, I, Cernăuți, 1873, 151-160; T. T. Burada, O călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
se întâlnește mai rar. Ea circulă mai mult fragmentar, observându-se tendința trecerii spre o altă categorie tematică, cea a baladei familiale, prin extinderea tipului Fratele și sora. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 27-29; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870, 32-34; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, I, Cernăuți, 1873, 151-160; T. T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880, 165-173; I. Pop-Reteganul, Trandafiri și viorele, Gherla, 1884, 14-16; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 13-17; Al. Țiplea, Poezii populare din Maramureș, București, 1906, 4-6; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, II, Sibiu, 1906, 9-16; Gh. Tulbure, Cântece din lumea vechiă, Făgăraș, 1908, 48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
4-6; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, II, Sibiu, 1906, 9-16; Gh. Tulbure, Cântece din lumea vechiă, Făgăraș, 1908, 48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina, București, 1932, 11-22; C. Sandu-Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Craiova, 1943, 35-50; Al. I. Amzulescu, Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
București, 1915, 105-152; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 75-82; Paul Petrescu, Imagini ale soarelui în arta populară, SCIA, 1963, 1; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 273-274; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 68-72; Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976, 231-234, 372; Dicț. lit. 1900, 795-796; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 143-156. L. Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului în interiorul poeziei lirice”. Printre poeții prezenți în revistă se află, aproape număr de număr, Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, Constant Tonegaru și Ioanichie Olteanu. Dintre prozatori, colaborează I.D. Sârbu, Ioana Postelnicu, iar lui E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
După Legenda Sancti Gerardi, la Cenad, ar fi existat o școală în incinta mănăstirii, în secolul al X-lea.25 Documentele arheologice și cele scrise pun în evidență manifestări artistice: decorația de pe vasele ceramice, obiectele de os și metal, apoi baladele cântăreților ("joculatores"), cântecele populare-toate aceste mărturii arată gustul pentru frumosul artistic de ancestrală tradiție. Ceramica românească aflată în așezările și cimitirele din secolele VII-X coexistă cu cea slavă (lucrată cu mâna), care aparține ultimului val migrator slav, pătruns în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turcă din limba sîrbo-croată.7 Celelalte limbi au fost și ele influențate. Am văzut în volumul I în ce fel cucerirea otomană și bătăliile ulterioare dintre creștini și musulmani au constituit marile teme ale literaturii balcanice, de la ciclul Kosovo și baladele despre klefți și haiduci pînă în epoca modernă. În mod asemănător, termenii culinari conțin similarități cu cei ai altor țări din Orientul Apropiat și diferă de, să spunem, cei folosiți în Rusia, Italia sau Austria. Cetățeanul din Balcani a beneficiat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a structurii mentale și creatoare a poporului. După ce romanticii descoperiseră și dezvăluiseră specificul popular al poporului, antropologii interbelici stabilesc o hartă a identităților folclorice. Filosoful Blaga realizează o concordanță între sufletul colectiv, proiecția sa concretă în ritmul doinelor și al baladelor, manifestarea sa arhitecturală în satul înscris în armonia formelor de relief. În 1936, Blaga publică Spațiul mioritic, iar în 1937, în discursul de recepție la Academie, el face Elogiul satului românesc. Spațiul mioritic consistă într-o tentativă de conceptualizare a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în armonia formelor de relief. În 1936, Blaga publică Spațiul mioritic, iar în 1937, în discursul de recepție la Academie, el face Elogiul satului românesc. Spațiul mioritic consistă într-o tentativă de conceptualizare a identității. Blaga reia aici studiul unei balade, Miorița, a cărei descoperire îi era atribuită romanticului Vasile Alecsandri și căreia îi conferă o dublă inspirație: aceea a configurației spațiului și aceea a structurii sufletești românești. Spațiul, numit "mioritic", componentă a ființei țăranului, este un orizont înalt, ritmic și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
interpretări revelatoare a semnelor de întrebare ale romanității adresate sieși. Miorița a devenit obiectul a nenumărate exegeze. Filosofia Unu-lui național nu poate să interzică însă obsedanta reluare a întrebărilor privind mișcarea istoriei. "MIORIȚA" Romanticul Vasile Alecsandri a comentat această baladă. Exista în acest text un decor (colinele), actorii (trei ciobani), o dramă (doi ciobani complotează pentru a-1 asasina pe al treilea), o organizare a dramei (o oiță clarvăzătoare anunță tînărului cioban, ales de ucigași drept victimă, amenințarea care apasă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un orizont mitic, ca model prin excelență al geniului românesc a iritat un oarecare număr de intelectuali. Aceștia refuzau să recunoască dramele, destinul și idealul unui popor modem într-o creație folclorică multiseculară. Însă mai ales cîteva interpretări filosofice ale baladei au declanșat mînia lor. În mare, se poate spune că ei respingeau: a) interpretarea pesimistă a Mioriței, aproape generală după Alecsandri; b) pretenția de a considera balada ca fiind unica expresie valabilă a geniului popular românesc; c) decizia de a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
modem într-o creație folclorică multiseculară. Însă mai ales cîteva interpretări filosofice ale baladei au declanșat mînia lor. În mare, se poate spune că ei respingeau: a) interpretarea pesimistă a Mioriței, aproape generală după Alecsandri; b) pretenția de a considera balada ca fiind unica expresie valabilă a geniului popular românesc; c) decizia de a folosi temele mioritice ca puncte de plecare pentru o meditație filosofică românească". După ce și-a exprimat propriile distanțe față de tradiția "mioritică", însuși Eliade este recucerit de tentația
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu această ocazie. Aș fi foarte fericit să contribui cu toate mijloacele mele la bunăstarea și la gloria patriei noastre". Același ton se regăsește într-o epistolă adresată lui Ion Ghica, în decembrie 1852: "Am adunat a doua parte a baladelor; voi termina-o zilele acestea spre marea mea satisfacție. Este compusă din 18 mici capodopere populare, din care unele tratează legende istorice. [...] Socotesc să trimit mîine la Iași noua colecție de balade pentru a fi tipărită imediat și dacă Dumnezeu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decembrie 1852: "Am adunat a doua parte a baladelor; voi termina-o zilele acestea spre marea mea satisfacție. Este compusă din 18 mici capodopere populare, din care unele tratează legende istorice. [...] Socotesc să trimit mîine la Iași noua colecție de balade pentru a fi tipărită imediat și dacă Dumnezeu mă ține voi aduna a treia parte, ca să-mi înzestrez țara cu propriile sale valori și să demonstrez astfel că cei care neagă existența unei adevărate literaturi naționale sînt catîri cu urechile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de Jaques Goimard 64 sub titlul Lorzii instrumentalității 65, în care apar nuvele de o mare cruzime precum A Planet Named Shayol ⁄ O planetă numită Shayol (1961)66 sau de o poezie stranie precum The Ballad of Lost C'Mell ⁄ Balada pierdutei C'Mell (1962)67. Printre noii nuveliști, se remarcă îndeosebi Harlan Ellison, care coordonează două enorme antologii de texte originale, marcând dorința de a ieși din tiparele prestabilite 68. Vom reține, dintre nuvelele sale, înainte de toate The Beast that
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru nuntă gătit” (Moment de baladă); „Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, ce trimite încă o dată la distanța uriașă dintre visul creatorului de poezie și platitudinea vieții de zi cu zi. Volumul Cântece (1989) propune trei direcții noi: o poezie cu sonorități de baladă, în maniera lui Miron Radu Paraschivescu, căruia îi și este dedicată această carte, o „pseudo-poezie” în care, cu ironie fină, I. parodiază de fapt formele fără fond din poezie („era atât de foarte bine / când pe faleză ne plimbam / aveai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu puține sunt și piesele unde, printr-o neașteptată străfulgerare, apar imagini expresive care sugerează o intensitate emoțională remarcabilă. De altfel, și în volumele următoare, Vânătorile (1969), Balcanice. 100 balade (1970), se remarcă aceeași atenție acordată stilului, aceeași aptitudine artizanală de a găsi cuvinte colorate, și mai puțin capacitatea de a construi un univers liric unitar și coerent. Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc) (1972) surprinde prin maniera total
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc), București, 1972; Fals tratat de vânătoare, București, 1973; Povestea minunatelor călătorii, București, 1973; Sir și Elixir, Iași, 1973; Orgolii, București, 1973; Culoare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
și conviețuirii urmașilor dacilor liberi din spațiul carpato-nistrean cu populația romanizată de la nord-vest de Carpații Orientali. Voința nestrămutată de libertate, de a trăi și munci de sine stătător pe pământurile lor din Carpați până dincolo de Nistru a celor care, în balada norodnică Miorița (din secolul XIII) sunt botezați istoricește moldoveni...”. Nu vom mai comenta aceste rânduri al căror ton nu poate decât să ne trezească amintiri neplăcute legate de răposatul regim politic de acum două decenii. Un alt mit îndelung susținut
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Una dintre primele lucrări cu vădite accente antiromânești apărută după evenimentele din 1989-1991 este cea a lui Petre P. Moldovan, Moldovenii în istorie, la vremea sa aspru combătută și criticată. Autorul pornește, în demonstrația sa despre individualitatea poporului moldovenesc, de la balada Miorița, considerată de el o sursă istorică indubitabilă și care poate fi interpretată doar după propriile principii. Balada dovedește existența poporului moldovenesc, pentru că un păstor român nu este pomenit, iar cei care afirmă că ar fi simbolul poporului român (păstorul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
P. Moldovan, Moldovenii în istorie, la vremea sa aspru combătută și criticată. Autorul pornește, în demonstrația sa despre individualitatea poporului moldovenesc, de la balada Miorița, considerată de el o sursă istorică indubitabilă și care poate fi interpretată doar după propriile principii. Balada dovedește existența poporului moldovenesc, pentru că un păstor român nu este pomenit, iar cei care afirmă că ar fi simbolul poporului român (păstorul vrâncean și cel ungurean) ar fi trădători ai „poporului moldovenesc”. Pare a fi oarecum cinstit atunci când afirmă că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]