5,418 matches
-
sute de studenți ne adunăm la societatea Unirea, unde se rostesc discursuri aprinse în contra guvernului. Pe la orele 11 jum. ieșim în masă și ne revărsăm către Piața Teatrului, unde trebuia să se petreacă manifestația. Pe piață, găsim lume multă, iar balcoanele și ferestrele Clubului conservator gemeau de fruntași ai partidului și alți membri. Aceștia erau inițiați și așteptau scandalul. Clubul conservator era instalat atunci în casa Mandy, acolo unde acum e un club de joc de cărți. Bineînțeles, poliția și bătăușii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe acea a poporului aflat prin diferitele tribune nu se poate descrie. Loja doamnelor era asemenea plină. Mai multe buchete au fost depuse pe biuroul Adunării pentru M.S. M.S. a mers apoi la palatul din București unde a asistat în balcon la defilarea trupelor. Tunurile prin sunetul lor anunțau Capitalei toată durata acestei ceremonii. discursul ținut de d. președinte al adunării, către m.s. domnitorul Prea înălțate Doamne, în ziua de 10 mai, când înălțimea-Voastră v-ați suit pe tronul României, țara
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Mitropolie. La orele 81/2 drapelele armatei, însoțite de toate muzicile militare, au fost aduse la Palat unde a urmat retragerea cu facle. MM.LL. Regele și Regina și A.S. principele hereditar de Hohenzollern cu fiii săi au privit de pe balcon la această serbare militară. D. ministru de Rezbel, împreună cu toți d-nii ofițări generali și superiori erau invitați la Palat unde se afla asemenea prezinte și Excelența-Sa d. locotenent feldmareșal Bauer, trimis extraordinar al M.S. Împăratului Austro-Ungariei împreună cu ofițării imperiali
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
așezate pe ambele laturi ale stradelor până la colina Mitropoliei și dedeau onorurile militare. Impozantul cortegiu a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulțime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele și ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeață, covoare și pavoazate cu colorile naționale. O adevărată ploaie de buchete și de cununi acoperea în trecere pe Majestățile-Lor și pe Augustele Lor rude. La orele 12 cortegiul regal, ajungând
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
femei mă privesc de sus, sau că la televizor apar tot felul de imbecili. Improvizează o schiță sau o povestire conturată, în doar patru, cinci rânduri. Poți? Mi-a spus: să nu aprinzi lumina. Ușa era încuiată. Intrase oare pe balcon? Știam că e un înger, iar el știa că știu. Am adormit târziu, foindu-mă în așternut. Mi se părea că stă lângă patul meu și mă veghează. Dimineață, când m-am trezit, se afla lângă patul meu. Mă privise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile libere de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi cususe agățătoarea paltonului, întruchipând astfel extraordinara generozitate a omului sovietic, dusă până la acest infinit mic; lângă garderobiera mea stătea, pe un scaun, o fetiță care citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de la demonstrații politice la celebrele omagii dansante aduse lui Michael Jackson și vizionate de milioane de oameni pe YouTube. Când Felicia a ajuns în piață, pe la cinci și jumătate dupăamiaza, nu era deloc aglomerație. Adolescenta și-a luat locul la balcon și cum a apucat să-și rostească numele s-a trezit înconjurată de reporteri care o abordau din toate părțile. „Dădeam interviuri de vreo jumătate de oră“, mi-a povestit ea mai târziu, „când o femeie mi-a spus: ia
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
persoane. „Am 17 ani, nici măcar nu pot să votez încă, dar uitați-vă ce am reușit. Dacă eu am reușit asta, imaginați-vă ce poate fiecare dintre voi să facă și ce putem face cu toții împreună!“ a rostit ea de la balconul pieței. Cum e viața unei celebrități-fulger Facebook? „După demonstrație“, mi-a povestit Felicia Mărgineanu prin e-mail, „presa mă aborda din toate părțile, telefonul îmi suna non-stop. Am încercat să vorbesc cu toată lumea. Televiziunea suedeză, radioul suedez, apoi am primit un
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările trecând pe lângă camerele vecinilor care clătinau din cap către ea, apoi în jurul prunului negru din mijlocul curții. — O, Doamne, ce se va alege de femeia asta? spuneau Lakshmiji, soșii Raipur, profesorul de bengali și toți ceilalți, atunci când priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
forța din ce în ce mai mare a vântului pe obrajii lor, privind în sus să vadă cum înaintau norii. Când fură, în cele din urmă, pregătiți pentru potop, rămaseră la fereastră să privească asemeni lui Kulfi și tuturor locuitorilor din Shahkot, aplecați pe balcoane și verande, de sub copertinele ricșelor; întregul oraș privea cu ochi neliniștiți, îndreptați în sus, până când o pală deosebit de puternică făcu frunzele să zboare ca păsările înainte de focul de armă, aducând primele picături de apă pe pământul uscat. Kulfi privea ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din el. Îl durea capul, la fel și inima. Îi părea îngrozitor de rău pentru el. — Ce-am făcut? zbieră el. N-am făcut nimic. Nu mai urlați la mine. Nu mai vorbiți. Faceți liniște. Faceți liniște. Faceți liniște. Ieși pe balcon și trânti ușa în urma sa. Dar ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se cățără pe acoperiș. Cât își ura viața! Era un șir neîntrerupt de mistere. Se născuse într-o mică închisoare. Singura dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În mod sigur, își zicea, împrejurimile îi afectau negativ sănătatea mentală. Cerul era o rețea de pătrate și dreptunghiuri între sârme de rufe și antene de televizor, balcoane, ghivece de flori și bazine de apă. Semăna cu un puzzle. Și cum ai aborda problema asta? În mod straniu, din motive necunoscute, își aminti, din negura vremurilor, vocea critică a Părintelui Matthew Matematică la tabla din clasa de la Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
indispoziții. — Steluță, cânta doamna Raipur, floricică frumoasă. Trandafir și iasomie și floarea nopții. — Și conopidă, spuse domnul Raipur. — Ridichi. Alea sunt ridichi? Nu, cartofi. Cartofi? Nu, ridichi. Undeva fâsâi o oală sub presiune. Kulfi Chawla urcă scările ce duceau de la balcon la acoperiș ținând în mână un fruct de guava. Părându-i rău de fiul său, se strecură în spatele acestuia. — Vrei niște guava? îl întrebă. Nu se putuse abține să nu cumpere, chiar dacă era primul din sezon și deocamdată cam tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se văită... Și, dintr-odată, sub ochii săi uimiți, suprafața guavei crescu și mai mult... și explodă cu un bum!, carnea cremoasă zbură în toate părțile, aruncând o ploaie de picături fine spre cer, împrăștiind semințe care loviră oameni de pe balcoane și acoperișuri și de jos, din stradă. — Hei! strigă Lakshmiji, care fusese nimerit în ochi. Ce se-ntâmplă acolo? În casa aia se petrece mereu ceva ciudat. Dar nu primi nici un răspuns. Sus, pe acoperiș, Sampath își simți trupul umplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În concluzie, dacă ipoteza se confirmă, vei economisi energie și timp. Și cum rămânea cu timpul și energia consumate ca să ducă vasele și să le așeze pe balcon? Se înfuria. Sau i le căra el? Toate teoriile astea, după părerea ei, nu valorau nimic. Își amintea când, cu ani în urmă, în vara aceea teribil de secetoasă, inventase o elice care să aducă norii de muson la Shahkot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plimba ca o mână drăgăstoasă peste fruntea lui, peste obrajii lui, peste tot trupul. Adepții reveniră la Shahkot doar pentru a-și continua certurile acolo, iar zgomotul vocilor lor ridicate zumzăia peste vale, se înălța din gheretele de ceai, din balcoane și de pe la colțurile străzilor. În fiecare cartier, în fiecare spațiu public, se țineau ședințe și mitinguri de protest. Întâlniri la nivel național și local, în inters religios și civil. Fu creată o nouă Societate pentru Protejarea Maimuțelor, cu sprijinul Societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
viață. De parcă visul continua Încă. Dar acum nu mai erau alei pietruite, ci o stradă desfundată din capătul sud-vestic al cartierului Kiryat Yovel, un șir de blocuri turtite, construite repede și prost la sfârșitul anilor ’50. Locatarii Închiseseră aproape toate balcoanele, care cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă sau cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se pierde În totalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sa, sunase din greșeală la Yael, nu la Nina. Dar de ce trebuise să mintă că ploua? Nu cădea nici un strop. În cele din urmă se dezmetici și-l Întrebă pe Ted ce făcea Dimi și cum se descurcau cu Închiderea balconului. Ted Tobias Îi aminti că balconul era deja Închis de la Începutul iernii. Yael Îl dusese pe Dimi la un spectacol pentru copii și aveau să se Întoarcă probabil În jurul orei zece. Voia să-i transmită ceva? Fima Își privi ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu la Nina. Dar de ce trebuise să mintă că ploua? Nu cădea nici un strop. În cele din urmă se dezmetici și-l Întrebă pe Ted ce făcea Dimi și cum se descurcau cu Închiderea balconului. Ted Tobias Îi aminti că balconul era deja Închis de la Începutul iernii. Yael Îl dusese pe Dimi la un spectacol pentru copii și aveau să se Întoarcă probabil În jurul orei zece. Voia să-i transmită ceva? Fima Își privi ceasul, presupuse că nu era Încă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și apoi - poate că și eu am căpătat unele obiceiuri care lui nu-i plac, iar el le suportă și tace. Nu merită să faci prea mare tevatură pentru un șuierat sau un ciocănit, aparent incontrolabile. Așa trec anii. Închidem balconul, facem o excursie În Europa, cumpărăm o mașină mică, schimbăm prima mobilă. Îi aranjăm pe părinții lui și pe ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pisică, ce se urcase acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica arogantă de la știrile de la ora șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deasupra căzuse ceva greu și imediat se auzise un țipăt de femeie, nu prelung și nici prea ascuțit, dar teribil, disperat, de parcă aceasta Își văzuse moartea cu ochii. Fima sări din pat direct În pantaloni și ieși În fugă pe balconul de la bucătărie, ca să audă mai bine. Din apartamentul de sus nu se auzea nici un zgomot. Doar o păsărică nevăzută repeta la nesfârșit trei note delicate, de parcă ajunsese la concluzia că Fima era cam greu de cap, că n-a Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]