6,215 matches
-
tine... S-ar putea să fie cine știe ce străbunici... Sau poate o ființă cu totul nouă, sau cu prea puțin în ea din ce-a fost înainte..." Privirea fetiței deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie cine știe ce străbunici... Sau poate o ființă cu totul nouă, sau cu prea puțin în ea din ce-a fost înainte..." Privirea fetiței deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Iulia Nițu - judecător la Secția a II-a civilă Simona Maria Zarafiu - judecător la Secția a II-a civilă Adriana Nicolae - judecător la Secția a II-a civilă Carmen Maria Ilie - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Ionel Barbă - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Veronica Dumitrache - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Emilian-Constantin Meiu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal Alexandru Răzvan George Popescu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA nr. 165 din 19 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300032]
-
OFICIAL nr. 709 din 30 iulie 2025 Dosar nr. 442/1/2025 Mariana Constantinescu - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului Carmen Elena Popoiag - președintele Secției I civile Adina Oana Surdu - președintele delegat al Secției a II-a civile Ionel Barbă - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal Eleni Cristina Marcu - președintele delegat al Secției penale Lavinia Curelea - judecător la Secția I civilă Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secția I civilă Andreia Liana Constanda - judecător la Secția I civilă Simona
DECIZIA nr. 6 din 26 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300380]
-
în MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 31 iulie 2025 Dosar nr. 296/1/2025 Mariana Constantinescu - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului Carmen Elena Popoiag - președintele Secției I civile Adina Oana Surdu - președintele Secției a II-a civile Ionel Barbă - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secția I civilă Lavinia Dascălu - judecător la Secția I civilă Mariana Hortolomei - judecător la Secția I civilă Dorina Zeca - judecător la Secția I civilă Cristina Dobrescu - judecător
DECIZIA nr. 212 din 26 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300391]
-
mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi murdari, spuse el. Te-ai înnegrit pe barbă și pe obrazul drept și cred că și eu sunt negru tot. - Mai ales pe frunte și pe gât, spuse Gosseyn și și adăugă: Și, bineînțeles, de mâini nici nu mai e cazul să amintesc până nu ajungem într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia să-ți iubești țara și, odată cu ea, și pe toți bărboșii virili din manuale; dintr-un exces de zel (uneori și de plictiseală), le confecționam mustăți colosale sau le-alungeam bărbile până cădeau din pagină. Ni se cerea doar puțină recunoștință. Viața ne fusese salvată, pe rând și în epoci diferite, de Gelu, Mircea și Mihai (numele de familie contau mai puțin; probabil de-aceea cronicarul nici nu le menționa). Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amabilă, până la copiii care îmi fumau sub bancă și cântau „Hey, Jude“ (chitară și muzicuță, bineînțeles). Îi iubeam, primisem și-o clasă pe mână, a X-a D, care pleca zilnic în Piața Universității, să protesteze. Directorul, un tip cu barbă roșie de pirat, fugea după mine la demonstrații, să aduc elevii înapoi. „Germanu’“ își trăia momentele de glorie, imediat după „Revoluție“. Un amestec savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avem de stat ceva aici.“ „Presupun că e căsuța ta de vacanță...“, a oftat Maria, în timp ce-o frecam bine cu prosopul pe cap. „Sau coșmelia bunicilor...“, am completat-o. Mihnea și-a scuturat apa din păr și din barbă. Ochii îi luceau în toate felurile, nu știai ce culori să alegi. „Pe-aproape. Să zicem că mi-a vândut cineva pontul cu-o casă liniștită la mare și mi-a dat și cheile. Oricum, aici n-o să ne deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Mihnea, am fi avut un lapsus în aceeași clipă, n-am mai fi știut cine suntem! Apocalipsa lui Paul ar fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alte replici. Cum stăm noi acum de vorbă, aici: am debita cuvinte care nu ne-aparțin și ne-am culca liniștiți, cu sentimentul că am purtat o discuție. Mâine, discuția asta nici n-a avut loc. Eu n-am avut barbă, tu n-ai fost îmbrăcat în negru. Computerele astea n-au stat pe masă. Memoria ne joacă o festă, Robane: nu-i fixă, cum credem noi, și nici stabilă; exact pe dos. E ca economia noastră: într-o perpetuă stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cană de cafea. „Doar așa o să dăm de capătul poveștii.“ „Să-l răpim pe cel mai mare scriitor român în viață?“, s-a minunat tânărul Lupu. „Ăsta n-aude bine sau ce?“, a mârâit Mihnea. Și-a șters cafeaua din barbă cu dosul palmei, apoi palma de pantalon. Nu rămâneau urme. Înota într-un trening negru, era singurul dintre noi care se schimbase. „E singura soluție. Îl facem pachet, îl băgăm în mașină și-l aducem aici. Până diseară, ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesaje sărbătorești. Nu știai niciodată ce poate cădea din dosar. Felicitările bunicului Vitalian conțineau un personaj uitat: Moș Crăciun. Zburase odată cu copilăria noastră sau se pierduse pur și simplu prin timp, depășit de viteza zilelor: un tip grăsos, prosper, cu barba albă și-o tunică roșie apretată la dungă. În spate purta fie un sac, fie un coș împletit, umplut cu cadouri. Ulterior, fusese răpit de comuniști și substituit cu un ins asemănător, îmbrăcat în albastru și-adus din Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți la treabă, sugerându-i iubitei mele că, între figura unui pârlit de profesoraș și barba cu filigran a lui Iorga, cea din urmă-i singura de neînlocuit. Nu mai conta. Eram singur și fericit: încă n-aveam de gând să mă prăbușesc, iar negriciosului îi purtam o simpatie vecină cu recunoștința pentru faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i trece prin mintea aia a lui semi-cuantică. „Hai, termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie greu să-i dăm de urmă.“ Și-a ridicat barba din telefon și i-a făcut un semn ospătăriței. După care s-a întors cu nasul în ecran. „Cere-i și tu o pizza, m-a luat stomacul. Ăștia, la noi, ne dau numai biscuiți.“ Nimerisem și eu o dată bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la el, cu spaimă, de jos în sus. „Văd c-aveți o modă, să-i urcați în tavan...“, a observat Mihnea. „Să nu-i tragă de barbă sau ce?“ „Sau să nu le stingă țigara-n orbite.“, am admis, cu jumătate de gură. Cât nu puteam eu să sufăr facultatea asta, tot mă apucau nervii când era devastată. Unde întorceai capul, găseai numai chiștoace, urme de tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care vorbește Mihnea. Ar rămâne urme, s-ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a închis laptop-ul. „Tocmai de-asta mă tem.“ Dimineața ne-am trezit devreme și fără chef de vorbă. Am coborât toți trei la bufet, în același timp. Mihnea părea posac, Maria nu zicea nimic, dormise toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scaun și l-am îmbrățișat cu pasiune. Un gest rar, ca pe vremea când goleam sticla infectă de RDD. Îl înjuram pe nea’ Nicu onest, băuți, din tot sufletul. Mihnea merita toți banii. Mă uda cu haina lui fleșcăită, firele bărbii îmi înțepau obrajii, îi simțeam sub palme omoplații proeminenți. Eram vii, nevătămați, dintr-odată puternici. Dacă ar fi intrat și Maria pe ușă, totul ar fi fost aproape perfect. „Pe unde-ai umblat?“, l-am luat la întrebări, așezându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de județ, ca să se vadă și, dacă va fi posibil, să se înțeleagă definitiv cu unul dintre principalii săi creditori. La trei zile după sosirea lui în oraș, veni din satul lui starostele, călare, cu un obraz fript și cu barba pârjolită, și-l anunță că „ocina a ars“, ieri, chiar la amiază, și că „a binevoit să ardă și soția, iar copiii au rămas întregi“. Această surpriză nici chiar Barașkov, deprins cu „vânătăile făcute de zeița Fortuna“, n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am certat cu ea, și încă rău de tot; dar s-a întâmplat că, la prima mea cerere, mi s-a repartizat altă locuință, într-un vorstadt din partea cealaltă a târgului, în casa plină de copii a unui negustor cu barbă mare, pe care mi-l amintesc și acum. Bucuroși, eu și Nikifor, ne mutăm, sătui până-n gât de baborniță. După vreo trei zile, mă întorc de la instrucție, iar Nikifor îmi raportează că „rău ați făcut, Înălțimea Voastră, că ați lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
căscând grozav gura și, în sfârșit, un ascultător extrem de ciudat, care stătea întins pe canapea, un ins de vreo douăzeci de ani, destul de frumos, oacheș, cu părul lung și des, cu ochii mari și negri, cu tuleie de perciuni și barbă. Acest ascultător, s-ar părea, îl întrerupea adeseori și îl contrazicea pe Lebedev, care perora; probabil că din acest motiv râdea restul publicului. — Lukian Timofeici, hei, Lukian Timofeici! Ia te uită! Ia uită-te-ncoace!... Ah, duce-te-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de gât, cu o barbă căruntă foarte rară și cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău? întrebă prințul. — Chiar el, îi răspunse Rogojin cu un surâs dezagreabil, ca și cum s-ar fi pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ptițân, pe care îl apucase de un nasture. Pe răposatul Grigori Semionovici Burmistrov; el, ca să zic așa, te frigea la inimă. Și mai întâi își punea ochelarii, deschidea un cărțoi străvechi cu scoarțele din piele și-ți săreau în ochi barba lui căruntă, cele două medalii pentru donații. Începea posomorât și aspru, în fața lui se înclinau generalii și doamnele leșinau, pe când ăsta încheie pomenind de gustări! E ceva nemaipomenit! Ascultându-l pe general, Ptițân zâmbea și părea că are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămâne la dumneata. — V-o dau, v-o dau! Dumneavoastră v-o înmânez! spuse cu înflăcărare Lebedev. Acum sunt iarăși al dumneavoastră cu totul, din creștet până-n inimă, sunt servitorul dumneavoastră, după o trădare efemeră! Retezați-mi inima, cruțați-mi barba, cum a spus Thomas Morus 78... în Anglia și Marea Britanie. Mea culpa, mea culpa*, cum spune papa romană... adică o fi fiind el papa de la Roma, dar eu îi zic „Papa romană“. — Această scrisoare trebuie expediată imediat, spuse prințul, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
posturi importante datorită duplicității sale. 78. Morus, Thomas (1478-1535), gânditor umanist și om politic englez, condamnat la moarte de regele Henric al VIII-lea, ca adversar al Reformei. Înaintea execuției, Thomas Morus l-a rugat pe călău să-i cruțe barba, „deoarece aceasta nu-i deloc vinovată de înaltă trădare“. 79. În original: hlâstovșcina, de la hlâstovsto - sectă organizată în comunități sau „corăbii“, în fruntea cărora se află proroci, hristoși, născătoare de Dumnezeu sau prorocițe; adepții acestei secte nu recunosc clerul, biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]