KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...180 181 182 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

era... Și-aș fi avut și eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales către Orhei, cam pe unde se află lotul școlar. Pe-acolo a fost horă mare, hora dracului. Și cum e vară, nu toamnă - ca să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Mulgea vaca - bunica În persoană! Cu mâinile ei... - dar asta-i i-nad-mi-si-bil! Unchiul-văr mă privește pieziș, mă pândește o vreme: sunt serios? Îmi bat joc de el? Apoi: - Am văzut-o cu ochii mei: mulgea vaca! - Seriooos? O mulgea pe biata vacă? Dar voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru, cel din urmă - dacă n-am fi plecat... - Dacă zici că au simțit, au prevăzut că are să le fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut, nu; Încă nu. Parc-ar fi fost frate geamăn cu Cazimir. După ce-l băteam bine-bine pe Hantut, Întorși În sat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
plecăm de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ne-triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău - mergând pe jos, În urma carului - bieții boi. A fost, de parcă n-a fost. Ca În poveste: am fost, de parcă n-aș fi fost; nu parcă: si-gur! N-am fost nici după car, pe șoseaua Chișinăului, nici trecând prin sat, printre garduri de oameni, de prieteni, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
față de om pătruns de misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

opusă, probabil c-ai fi murit. Nick a tăcut câteva clipe. Îi era greu doar să se gândească la asta. Doctorii cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ai fi murit. Nick a tăcut câteva clipe. Îi era greu doar să se gândească la asta. Doctorii cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un puști căzut de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
mea... ei, cel puțin în privința ta. Julia și-a dat părul pe spate. Eu sunt mai mult decât pregătită să ies iarăși cu bărbați. De fapt, deja am pus ochii pe cineva. —Vai, Doamne, a gemut Susan. Cine este această biată creatură care nu știe ce... sau, mai precis, cine... e pe cale să-l lovească? Râzi tu acum, a pufnit Julia, dar, peste câteva luni, când toate o să ne bucurăm ne ospitalitatea gratuită a unuia dintre spa-urile de sănătate din lanțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

fiul ei, în bună pace, căci până și în familiile ce se urăsc de moarte, să ataci o femeie este socotit un lucru josnic. Dar iată că într-o noapte apărură dușmanii lor și, după ce o legară de mâini pe biata mamă, care gemea și plângea, îi luară copilul, cu gândul de a-l îngropa de viu în una din dune. Strânse erau legăturile, dar se știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mâini pe biata mamă, care gemea și plângea, îi luară copilul, cu gândul de a-l îngropa de viu în una din dune. Strânse erau legăturile, dar se știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti să le rupă, dar când ieși afară, plecaseră toți și nu văzu decât un șir nesfârșit de dune înalte, așa că alergă de la una la alta, scormonind ici și colo, plângând și strigând, știind că fiul ei putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
nici a mirosurilor și culorilor deșertului, după cum nu aveau noțiunea deosebirii dintre un războinic al „Poporului Vălului“ și un imohag al „Poporului Spadei“, dintre un inmouchar și un sclav sau dintre o adevărată femeie targuí, liberă și puternică, și o biată beduină sclavă într-un harem. Putea să se apropie de el, să-i vorbească timp de jumătate de oră despre noapte și stele, vânturi și gazele, și nu l-ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]