5,695 matches
-
Deci, nu trebuie să consideri mai întâi virtuțile de obținut, meritele de avut, jertfele pe care le cere sfințenia; vino grabnic să te arunci trup și suflet în focul dumnezeiesc al lui Isus din Preasfântul Sacrament; asemenea miresei din 'Cântarea Cântărilor', asemenea ucenicului iubit de la Cină, vino și ia-L pe Isus, contemplă-I bunătatea, iubirea din Preasfânta Euharistie; de la tabernacol vei putea atunci să zbori spre toate bătăliile, să înfrunți toate jertfele, vei avea în tine iubirea, iar iubirea este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mare! Dacă natura, armata, moartea, sunt puternice, Dumnezeu este Cel mai puternic! Cine îl vede pe Dumnezeu, chiar și prin vălul credinței, nu poate să nu se îndrăgostească de Dumnezeu. Și eu m-am îndrăgostit de Dumnezeu. Cum am înțeles 'Cântarea cântărilor' în acel an! Apoi am descoperit că sufletul (it. anima), chiar și cel al bărbatului, este feminin, și mi-a plăcut să raportez la Dumnezeu tot ceea ce până atunci raportam doar la femeie. „- Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dacă natura, armata, moartea, sunt puternice, Dumnezeu este Cel mai puternic! Cine îl vede pe Dumnezeu, chiar și prin vălul credinței, nu poate să nu se îndrăgostească de Dumnezeu. Și eu m-am îndrăgostit de Dumnezeu. Cum am înțeles 'Cântarea cântărilor' în acel an! Apoi am descoperit că sufletul (it. anima), chiar și cel al bărbatului, este feminin, și mi-a plăcut să raportez la Dumnezeu tot ceea ce până atunci raportam doar la femeie. „- Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc!“ - îi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla și un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mișcare având în frunte înaltul cler și urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor, însoțite de A.S. principele de Hohenzollern și fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecând prin mijlocul șirurilor delegațiunilor județiane și comunale din toată țara cari acopereau pe amândouă părțile colina Mitropoliei și aclamau cu nesfârșite urări pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
din plin invitației, a fost vădit minunată de splendoarea vaporului, luminat a giorno și pavoazat cu drapelele celor două țări prietene. Seara era senină, cerul înstelat. Pe cheiul portului lume multă se adunase să admire "viața falnicului vapor, să audă cîntările și să vadă luminile de baluri". Puntea vasului devenise o imensă sală de bal. 48 La finele anului 1936, am fost împreună cu soția mea, în vizită, la Berlin și Paris. Scopul călătoriei era achiziționarea aparatelor și materialul necesar pentru studioul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o fărâmitură de pâine, ca să fie blândă. Druștele strigau strigături potrivite. La masa de cununie se așezau invitații după rang: în capul mesei nunii cei mari, în fața lor mirii, apoi socrii. Găina era adusă de o nevastă tânără care cânta cântarea găinii (împodobită cu flori, frunze și o țigară în cioc). Un naș, mai comunicativ închina "paharele dulci" și primea darurile (plicuri cu bani) pe rând, începând cu nunii, socrii, rudele, prietenii și apoi restul nuntașilor. De obicei, la Costișa, în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În 1972 s-a mutat la Botoșani, prin căsătorie, unde a activat în jur de 20 de ani. În 1974, a participat la "Festivalul Internațional al popoarelor" ținut la Moscova. De cinci ori a luat parte activă la Festivalul Național "Cântarea României", obținând de fiecare dată locul I la soliști vocali și medalia de aur. A înregistrat peste 120 cântece la radio și Electrocord București, are 16 albume, CD-uri și 10 casete. A obținut cea mai înaltă distincție "Diploma Ethnos
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aplecării asupra trecutului prin conservarea obiectelor religioase și bisericești. Corul bisericesc A fost Înființat de către cântărețul bisericesc Maxim Comișescu În anul 1946 și era format din tinerii locuitori ai satului Frenciugi. În 1963 corul religios din Frenciugi aplica În biserică cântarea omofonă (cântări bisericești românești tradiționale, alcătuite de marii noștri protopsalți și păstrate, cu sfințenie, În tezaurul nostru național, Își au originea În cântarea bizantină). Preoți Preotul Chiriac Dumitru (1809), slujea la biserica cu hramul „Sfânta Troiță din satul Frenciuci”. Preotul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
trecutului prin conservarea obiectelor religioase și bisericești. Corul bisericesc A fost Înființat de către cântărețul bisericesc Maxim Comișescu În anul 1946 și era format din tinerii locuitori ai satului Frenciugi. În 1963 corul religios din Frenciugi aplica În biserică cântarea omofonă (cântări bisericești românești tradiționale, alcătuite de marii noștri protopsalți și păstrate, cu sfințenie, În tezaurul nostru național, Își au originea În cântarea bizantină). Preoți Preotul Chiriac Dumitru (1809), slujea la biserica cu hramul „Sfânta Troiță din satul Frenciuci”. Preotul Ioan Popa
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
era format din tinerii locuitori ai satului Frenciugi. În 1963 corul religios din Frenciugi aplica În biserică cântarea omofonă (cântări bisericești românești tradiționale, alcătuite de marii noștri protopsalți și păstrate, cu sfințenie, În tezaurul nostru național, Își au originea În cântarea bizantină). Preoți Preotul Chiriac Dumitru (1809), slujea la biserica cu hramul „Sfânta Troiță din satul Frenciuci”. Preotul Ioan Popa, nevolnic (1809) . Preotul Ioan, atestat În catagrafia din 1820 . Preotul Gheorghii sân dascălul Teodor Cărari, atestat În catagrafia din 1831 . Preotul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da. Babica dormea somnul de veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pasăre spumă de mare. O numire ca asta te trimitea, fără niciun fel de pașapoarte vizate, într-o stare poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l închipui având o liniște olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameș, Rămăyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor. Vorbeam într-un poem de tinerețe despre acest timp care e "corigent la visare". E o constatare întristătoare nu numai pentru poeți. În lumea asta toate mărețiile s-au întâmplat pornind de la un vis. Dar în perioada noastră modernă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spumă de mare. O numire ca asta te trimitea, fără niciun fel de pașapoarte vizate, într-o stare poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l închipui având o liniște olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameș, Rămăyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor. Vorbeam într-un poem de tinerețe despre acest timp care e "corigent la visare". E o constatare întristătoare nu numai pentru poeți. În lumea asta toate mărețiile s-au întâmplat pornind de la un vis. Dar în perioada noastră modernă postmodernă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ziar? Ca să cred că sunt "poet"? Nu m-a obligat nimeni, nu-mi pot răspunde... Dar ce m-a durut mult atunci era practica revistelor literare din capitală, cele câteva din Cluj, Iași, Oradea, Tg. Mureș: publicau pagini cu rubrica "Cântarea României", "Luceafărul la Satu Mare", "Tribuna la Satu Mare" etc. etc. în care acceptau doar poezii dedicate Congreselor, zilei de 23 August... Pervertirea scriitorilor din provincie a fost mai ușoară, mai crudă, pentru că în spatele acestor pagini ("crude" pentru noi, care eram "începători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dezlănțuirea. Micilor artiști nu le era deloc ușor să le fie luat microfonul din mână pentru a fi transmis altuia. În momentul în care îl... acaparau, se dezlănțuiau toate artele în ei și ni le demonstrau dintr-o suflare: recitări, cântări, pantomimă și dansuri. Copiii au făcut o demonstrație de bucurie nedisimulată, de trăire sută la sută. De remarcat preocupările celor două sahaja yoghine din București și Ploiești pentru copii, acest material uman cu un potențial uriaș ce nu trebuie neglijat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scris în el. Și gata, interzisă difuzarea. Deci practic, din februarie ’87, Iașul a intrat foarte rău în colimator. Și pe urmă, în decembrie 1989, muncitorii de la CUG, unde exista un grup de intelectuali-muncitori, de oameni din cei promovați prin Cântarea României... E interesant să vezi care-s efectele perverse ale regimului. Regimul reușise să creeze un fel de intelectuali populari, ca să le zic așa. Și un grup dintre ei, foarte curajoși, făcuseră un plan de a protesta în public. Au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
văzut că, deși sunt o natură destul de independentă, s-a convins cu timpul, gândim la fel. De doamna Hossu n-are rost să mai discutăm. Liiceanu a spus foarte bine despre ea că a făcut un anticomunism așa cum făcuse înainte Cântarea României. V.A. : Totuși, un lucru foarte bun, pentru că a vorbit de suferințele celor care au fost în închisorile comuniste. O treabă lucrativă, pe de altă parte. A.M.P. : Foarte lucrativă ! Lucia Hossu-Longin voia un număr de subvenții la Televiziune
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu un sfat „Păziți-vă de netrebnici”, cu un foileton „Maica Domnului și Crăciun” din Colecția Simion Florea Marian, o pagină literară și veselă cu Ștefan Vodă Sfânt și drept, vederi foto din județul Rădăuți, dar și de la Muntele Athos, cântări de stea și colinde, snoave și strigături, ce se întâmplă în Bucovina, în țară și prin străinătate, sfaturi pentru agricultori, un bacșiș de 92 milioane lei, informații „fel de fel” și Poșta redacției; îi lipsește un lucru: data editării ziarului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la acțiuni culturale. Avea Gazeta Poporului și Foița sa, după cum era moda, și se publicau materiale cu titlurile: „Expoziția națională de la Chișinău” de Vasile Gherasim, președintele Ligii Culturale Cernăuți; „Nicolae Iorga” de Virgil Cârstescu; „Arcășiile din Bucovina” de Valerian Dugan; „Cântarea României” de Badea Toader; „Scrisori către gospodari” - un ciclu, dar Foița în cauză nu era la nivelul așteptărilor, ca în alte periodice din Bucovina aceleași perioade. * Din administrația Gazetei Poporului a făcut parte și prof. Constantin Zoppa, care la 11
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se aranjează pentru duminică 13/25 iulie 1897 o petrecere împreunată cu teatru de diletanți și un concert în casele domnului Lomoș - proprietar în Horecea”, iar „poporenii din Siret aranjează la 18 iulie o petrecere poporală împreună cu o reprezentațiune teatrală, cântări și declamațiuni...” Societăți de cetire au fost încurajate și susținute și în localitățile din Suceveni, Ceapor, Pătrăuți pe Suceavă, la pădurea Cirîncău, Corecti, Marginea. „Scopul cabinetelor de citire” se intitulează un articol semnat Radu Sbierea. Rubrica de susținere a limbii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rugându-i săși trimită lucrările la administrația Candelei, în reședința Arhiepiscopiei.” Deci, redactor primar responsabil al revistei Candela era în 1882, la înființare, dr. Vasiliu Mitrofanovie, profesor universitar la Facultatea teologică, redactor II pentru textul slavo-rus - Isidoriu Voroschievici, profesor de cântare corală; administrator și edituri Arcadiu Ciupercovici. Tipografia - W. Kerek Jarto, Cernăuți, strada Capitală. Fondatorul ei însă este Morariu Andrievici Silvestru, arhimandrit diecezan și vicar general, arhiepiscop al Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației, membru al Dietei din Bucovina și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care se mai publicau și redacționale, informații, decese, poșta redacției etc. Dimitrie Sidoriuc, redactor responsabil la Glasul Bucovinei, semna și el în Lumina ceva despre „Primejdia sectarismului” Lumina era comparată cu apariția unui luceafăr și mai existau și titlurile: „Însemnătatea cântărilor bisericești bizantine”, „Unde ne sunt «lucrătorii viei»”?, „Pensionarea cantorilor bisericești”, „Cântărețul bisericesc în viața culturală a satului.” Doar două numere ale noii ediții din Lumina de la Cernăuți au ajuns și s-au păstrat în fondul arhivistic a Bibliotecii Centrale Universitare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
despre mineri, Silvester Andrei salvează abatajul. Mort în 1954, în foarte scurt timp a fost uitat și părăsit de propaganda comunistă. Erau recuperate valori autentice, convertite de nevoie gen Tudor Arghezi care publică, în 1955, demascatorul 1907, iar în 1956, Cîntare omului, cu teme cît se poate de convenabile ideologiei. Apar poeți noi, Nicolae Labiș supradimensionat și mistificat de activiștii propagandei așa că A. Toma va fi aruncat, cum ar fi spus tovarășii, în lada cu gunoi a istoriei. Între miturile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literaturii accesul la dosarele întocmite de Securitate lui Constantin Noica sau Petre Țuțea, Vasile Voiculescu sau Gheorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu (toți condamnați politic) și, de ce nu, Tudor Arghezi, muritor de foame pînă la "convertire", cînd publică 1907, în 1955, sau Cîntare omului, în 1956. Și mulți alții dintre cei dispăruți, dar și dintre cei vii, cum ar fi Paul Goma sau Dorin Tudoran în măsura în care ei ar dori. De ce mare interes ar putea fi, să zicem, accesul la înregistrările conversațiilor lui Noica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
liberă țara, de aceea/ Vrem liber întregul pămînt./ Viteazul popor din Coreea/ Cu arma-i învață pe-aceea/ Ce năruie viața-n pămînt") de N. Țațomir, Cu primăvara în suflet ("Cu atîția tovarăși de luptă/ Venisem și eu la Congres,/ Cîntarea din suflete ruptă/ Prinsese un cald înțeles") de N.I. Pintilie, Sentința ("E timpul meu/ să iscălesc apelul.../ Condeiul/ Îl simt armă/ Armă-l vor toți cei ce-or ști dintr-însul să pornească/ spre ucigași/ un glonț ucigător") de Șt.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]