6,287 matches
-
b) timpul psihologic (subiectiv) unde se desfășoară drama iubirii. Eroul e o natură reflexivă care analizează în amănunt, cu luciditate, stările interioare. E o fire pasională, în căutare de absolut, cunoscând semnele neliniștii, incertitudinii, îndoielii, până când viața devine un mare chin. După ce s-a despărțit de soție, într-o după-amiază s-a întâlnit cu ea, în fața unui chioșc de ziare, întâmplător și a constatat cât sunt de străini. Într-o plimbare la Odobești, într-un grup mai mare, s-a declanșat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se excită, se tatonează reciproc, se șantajează, se amăgesc sau chiar se luptă unul cu altul. Dar pentru că la vârsta lor sexul nu este atât un instrument al plăcerii, cât unul al cunoașterii, fețele lor de „după“ nu exprimă atât chin cât ar exprima fețele unor adulți care n-au reușit „s-o facă“. Partenerii aflați la început de drum erotic recurg adesea la o simbolizare a sexului prin tr-un gest generic, care poate fi una dintre concesiile sexuale. Astfel, un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și alte obiecte pentru a-i produce partenerei senzații mai puternice în timpul actului sexual, iar acest lucru este bine cunoscut de către medicii urologi, care sunt nevoiți să-i opereze în regim de urgență. Unde este uretra? Dacă tot vorbim de chinurile suportate de uretrele unora dintre bărbați, să continuăm această discuție, pentru că ea va aduce probabil elemente noi pentru mulți cititori. Uretra bărbatului, sau calea pe care urina este eliminată din vezi ca urinară, este totodată și calea pe care este
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de inimă! Ce frică, ce tortură... Fiecare persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe care o văd, fiecare mișcare ce se face în jurul meu, îmi zdrobește toată puterea... Fănică, ai milă de mine, o zi încă de astfel de chinuri și nu mai pot trăi... înnebunesc...“ (Actul IV, Scena I) Ea trăiește anticipat drama dezonoarei în cazul publicării scrisorii. În comedia lui Caragiale, bărbatul riscă, în cel mai rău caz, pierderea prefecturii, în timp ce femeia ar fi stigmatizată definitiv. După aceste
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
credeau că în sfârșit pericolul a tre cut. boierul nu rămâne insensibil în fața morții copiilor, dar nici în fața suferinței pe care aceste întâmplări nefericite le-au provocat în sufletul Ilin căi; peste ani a notat în testament cu grijă acele chinuri ce au revenit la bătrânețe, când spectrul morții planează din nou asupra casei: „și aducându-mi aminte de durerea inimii cea multă ce au avut și are (soția lui n.a.), pentru nenorocirea noastră cea multă ce ne-a venit din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
apoi mai rar, dar obligatoriu până la șapte ani. De cele mai multe ori, singura persoană de încredere care să îndeplinească pas cu pas acest ritual lung și costisitor se dovedește a fi soțul sau soția. Bălașa, pe patul de moarte și în chinurile facerii, nu se gândește decât la soțul ei, postelnicul Sandu Vărzaru, plecat cu treburi prin țară. Aceasta i-a promis că-i va aduce „haine de la București și ișlic“, iar femeia așteaptă, dar treburi urgente și drumul greu se pare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și nu se pot adapta la noua existență oricât de mult ar dori. Stoiana din București parcurge o astfel de experiență. După cinci ani de conviețuire cu Iane cojocarul, crede că numai la schit poate găsi liniștea și mântuirea de chinurile pe care le-a îndurat, mai ales că soțul nu și-a respectat niciodată promisiunile date în fața soborului. Aceasta, în loc să-i despartă, îi pune să facă un alt zapis de împăcare. Ajunsă la schit, Stoiana își dă repede seama că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Călinescu) " Destinul ei este de a rămâne în ambiguitate, în eternul feminin și în clipa, între da și nu, între solar și mister, între real și utopic."(Constantin Ciopraga) FELIX SIMA " Felix caută să se explice pe sine și trăiește chinul nehotărârii în alegere." (Nicolae Manolescu) "Felix e pus să aleagă între măștile iubirii și geloziei, ale rapacității sau generozității." (Nicolae Manolescu) ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL CINEMATOGRAFIC FIȘA FILMULUI "FELIX ȘI OTILIA" Regia: Iulian Mihu Producție: 1972, Studioul Cinematografic București Premiul ACIN
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
plan-detaliul pălăriei din secvență precedentă, gros-planul ne aduce inuman de aproape chipul trădătorului, al aceluia care a încurajat vinderea lui Emanou, chip pe care se poate citi uimirea aproape paralizanta. 2.1.1.r. Patimile lui Emanou În piesa 131, chinurile lui Emanou au loc, la fel ca în Cei doi calai (și inclusă în montajul Garcia), în spațiul extrascenic. Pe scenă, suferință copilului este o proiecție a suferinței lui Emanou. În film însă, supliciile sunt prezentate. De data aceasta, Emanou
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Dumnezeu, care îl contestă pe Dumnezeu, acuzându-l de intoleranță și intransigenta. "Culpă" lui Dumnezeu este că nu-l pedepsește pe om, ci se închide în indiferență, ceea ce i se pare lui Cioran mai grav decât orice pedeapsă, chiar decât chinurile iadului: "Vechii zei își băteau joc de oameni, îi invidiau, îi hartuiau și, uneori, îi omorau. Dumnezeul Evangheliilor e mai puțin batjocoritor și mai puțin invidios, astfel că muritorii nu au, în mijlocul necazurilor lor, nici macar mângâierea de a-l putea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe păcătoși, până în așa grad că, chiar în clipa morții, moment în care starea lor este cea mai deplorabilă și cea mai tristă, înțelepciunea divină va uni batjocură și râsul cu răzbunarea și cu furia care-i va condamnă la chinuri veșnice?" spune Pascal 37. Este un Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poate comunica o intimitate caldă și senina. Aceea ce rezultă din suferință ascunde prea multe lacrimi și suspine pentru a nu împrăștia raze de o claritate amară, în care punctele negre pătează puritatea iubirii. Este prea multa renunțare, prea mult chin și prea multă neliniște, pentru că aceasta iubire să fie altceva decât o infinită concesivitate. Ierți totul, admiți totul, justifici totul".2 Iubirea este pentru Cioran încă un eșec, care "îl salvează" în măsura în care îl salvează toate celelalte eșecuri ale sale, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât la nivel imediat, biologic, tristețea, durerea. Vede Cioran în iubire o posibilă salvare de la "neantul" pe care atât îl iubește? Adevăratele femei sunt pentru el acelea a caror prezenta te face să uiți de probleme, idei, neliniști universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizica, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor în avântul erotic, iar alături de femeie uiți că suferi din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Hesse, mai tarziu, care se uită prin lucarna îngustă, cu sentimentul de orgoliu al observatorului care privește de la înălțime. Deși spre sfârșitul vieții Cioran îi mărturisește lui Liiceanu că a obosit să mai denigreze universul, iar a scrie este un chin, pentru că ce vede este cutremurător, nu poate renunța la voluptatea de a transmite convingerea că viața este "coșmarul cel mai real cu putință". Cioran nu scrie mult pentru a-și justifica "lenea", ba chiar vorbește cu dispreț de acei scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cădea pradă altuia, sceptic și neîncrezător. Dar întotdeauna cu un zâmbet pe buze. Nici o clipă un ursuz indiferent, dimpotrivă, unul din acei oameni solidari cu mulțimea necăjita, așa cum ar spune Mallarmé, în căutarea a ceva care să exprime indispozițiile și chinurile sale interioare. Pare că i se potrivește acea afirmație a lui Strindberg: "nu-i detest pe oameni, mi-e frică de ei". Am stat de vorbă amical mai mult de patru ore, descoperind în Cioran coerentă unui om adevărat, împărtășind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
38. Toate scrierile sale sunt scenă unei duble negații: cea a disperării inițiale prin acțiune și cea a acțiunii propriu-zise, Cioran trăind experiență exilului și a abandonării limbii materne și adoptării alteia. Angoasele lui ar avea de a face cu "chinurile romanității", cu exilul individual, dar și cu conștientizarea condiției umane, în general, a dramei universale a omului. "Neantul se află în mine" spune Cioran într-unul din dialogurile purtate cu Fernando Savater 39. Scepticismul sau își are izvoare adânci în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ascunzătoarea lui, e una din puținele distracții ce-i sunt îngăduite. De-acum gata, e păianjenul lui. Pretinde că gângania asta știe să se facă folositoare: îl scapă de muște și de țânțari. În realitate, îl scapă doar puțin de chinul singurătății, fiind, cu adevărat, un animal de companie. Păianjenul e mut, nemișcat, nu se pune problema să fie mângâiat, dar există, e viu, își trăiește liniștit viața lui de păianjen, mereu de pază în colțul lui. Se lasă privit, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mașinile și utilajele, mai ales în sectorul agricol. Folosit pe plantații, el este într-o anumită măsură țapul nostru ispășitor, sclavul nostru. S-ar părea că, în mod mai mult sau mai puțin conștient, îl facem să plătească pentru toate chinurile și persecuțiile la care l-a supus cândva pe strămoșul nostru. Îl ținem sub o atentă supraveghere științifică. E limpede că, dacă ființa umană ar da semne de evoluție ori de progres, ar fi eliminată, cum s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
departe cunoștințele. O dată ce ne descoperim stilul de învățare ne va fi mai ușor se ne stabilim metoda optimă de învățare, scopul fiind acela de a învăța într un mod plăcut și ușor, fără a mai vedea în procesul învățării un chin. Teoria inteligențelor multiple arată de ce unii copii învață mai ușor atunci când informația le este explicată în mod logic, alții când citesc singuri un material, în timp ce alți copii învață cu ajutorul cântecelor sau atunci când se joacă cu anumite obiecte. Un profesor trebuie
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2918]
-
l-aș fi strâns la loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc legate de mine... Era în toate acestea un fel de melancolie de a exista și un fel de chin organizat normal în limitele vieții mele de copil... Când intrai în adolescență nu mai avui crize, dar starea aceea crepusculară care le preceda și sentimentul profundei inutilități a lumii, care le urma, deveniră oarecum starea mea naturală... În inutilitatea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
minți dând naștere unor forme noi, extraordinare" este ceea ce alimentează, în fapt, actul creației blecheriene. Textul Viziunii luminate, se va scrie prin rețeta pe care însuși autorul lui o propune: Ei bine, tocmai aceasta am observat că formează în sine chinul suferinții, iar concluzia a fost simplă și anume că pentru a scăpa de durere nu trebuie să ,,scapi" de ea, ci tocmai dimpotrivă să ,,te ocupi''de dânsa cât mai atent. Cât mai atent, cât mai de-aproape. Până la sesizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
opune una puternică și sigură de sine, alteia plăpânde și incerte, tocmai în acest dezechilibru zace esența situației comice. Și tocmai aceasta era situația în boala mea când mi se iviră atâtea complicații. În fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și încă o disperare, toate luptând împotriva unui trup istovit ce nu mai avea în el decât o forță de rezistență incomprehensibilă, era tocmai dezechilibrul de forțe care creează situații hilariante. Când mi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vine din exterior: Of, Doamne, gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am ales și eu! Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie să îndur și chinul călătoriilor, grija de a nu pierde legăturile trenurilor; mesele neregulate și proaste, relațiile cu oamenii, care se schimbă mereu, nu durează și nu pot deveni niciodată mai intime. Ducă-se dracului toate!217 ,,Paratopia spațială" este evidentă astfel nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realizează că pentru a scăpa de durere nu trebuie să fugă de ea, ci să o analizeze amănunțit. Astfel, durerea, degradarea, descompunerea și suferința devin motive centrale ale acestui ultim roman, realități acceptate: în fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și încă o disperare, toate luptând împotriva unui trup istovit ce nu mai avea în el decât o forță de rezistență incomprehensiblă, era tocmai dezechilibrul de forțe care creează situații hilariante. Când mi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
promisiuni de satisfacție subconștientă). Devenit vinovat după ce a mușcat din măr (optînd pentru dorințele multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate, supus de acum înainte principiului răului și vanității, este expus chinurilor: Adam, simbol al umanității născînde, este alungat din Paradis (adică, simbolic, își pierde inocența animalică). Este tentantă citarea unei alte ilustrări a preștiinței psihologice care este simbolismul mitic. În mitologia greacă, divinitățile supreme sînt Zeus și Hera. Acest cuplu suprem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]