10,108 matches
-
prăbușite de la câțiva metri înălțime în cada de baie, îl dădu afară din ea pe tânăr. Dar de-acum lui Wilt nu-i mai păsa. Ieșise din trup - în toate sensurile posibile. Abia dacă era vag conștient de strigătele de pe coridor, de faptul că ușa fusese spartă de cineva, de fețele care se aplecau deasupra lui și de râsetele isterice. Când își reveni în simțiri, era întins pe un pat din camera cu jucării. Se ridică, își puse hainele pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se ridică și plecă, iar Wilt se trezi singur, fiind de-acum nevoit să-și calculeze următoarea mutare. Primul lucru pe care trebuia să-l facă era să se asigure că Eva nu spusese nimic. Se duse până la telefonul de pe coridor și formă numărul lui de-acasă. Nu răspunse nimeni. Wilt se îndreptă apoi spre sala 187, unde își petrecu o oră cu Instalatorii și Strungarii. Mai încercă să o sune pe Eva de câteva ori în ziua aceea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Peter Braintree când Wilt se opri în fața pragului său. — Mă simt al dracului de îngrozitor, îi răspunse Henry. E de la prea mult gin din ăsta. — Vrei să spui că Eva nu s-a întors încă? întrebă Braintree, conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu el? se miră fata. Ai crede că i-am zis cine știe ce blestemăție! Ajuns pe coridor, Wilt se rezemă de perete și i se făcu rău. Afurisitele astea de fete erau mai rele decât instalatorii de gaz. Cel puțin instalatorii nu intrau în asemenea detalii anatomice dezgustătoare și, în plus, secretarele-șefe veneau toate din familii așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici. — De unde vă dați seama? întrebă cel mai tânăr dintre polițiști. — Nu-i destul sânge. Inspectorul se uită în jur, nesigur de ceva. — Pe de altă parte, o singură lovitură violentă... Se luară după petele de sânge și ajunseră până pe coridorul ce ducea în camera unde Wilt fusese țintuit în păpușă. — Să nu atingeți nimic, pentru numele lui Dumnezeu! exclamă inspectorul, deschizând ușa cu mâneca. Băieții de la amprente or să-și petreacă aici o zi de muncă. Apoi Flint se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de copii. Numai dacă l-ar lăsa să doarmă puțin și va continua să-i amețească așa, cu lucruri nesemnificative. — La un moment dat am crezut că l-am prins, îi spuse sergentul lui Flint în timp de conversau pe coridor. îl prinsesem la faza cu dinții. — Cu dinții? se miră inspectorul. — îi explicam că putem identifica orice cadavru după fișele sale dentare și-atunci aproape c-a recunoscut că femeia e moartă. După aia a scăpat iar. Dinții zici? Interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede el cu adevărat despre Wilt. Adună orice urmă de bârfă despre blestematul ăsta! Trebuie să găsim în trecutul lui ceva de care să ne putem folosi. Apoi inspectorul străbătu coridorul și intră în camera de anchetă. Wilt stătea la masă și scria niște însemnări pe dosul formularului pentru declarații. Acum, când începuse să se simtă dacă nu chiar ca acasă, cel puțin mai familiarizat cu secția de poliție, mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ușa era descuiată. Intră în casă și închise ușa, moment în care în curte intră o dubiță cu lapte. Femeia ascultă cum lăptarul lasă jos câteva sticle și apoi pleacă cu dubița. Atunci ea se întoarse și o porni pe coridor, intrând în holul principal. Dac-ar găsi un telefon, ar putea să-l sune pe Henry, iar el ar veni cu mașina și ar duce-o acasă. S-ar putea întoarce la biserică și l-ar aștepta acolo. Dar holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se întorcea și tocmai urca pe cărarea din grădină, venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe coridorul spre bucătărie îi trecu prin cap că lăsase iedera acolo, în biroul preotului. Se auziră pași pe coridor. Eva se uită înnebunită în jur, se hotărî că nu-i cazul să iasă în curte și urcă treptele de piatră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe coridorul spre bucătărie îi trecu prin cap că lăsase iedera acolo, în biroul preotului. Se auziră pași pe coridor. Eva se uită înnebunită în jur, se hotărî că nu-i cazul să iasă în curte și urcă treptele de piatră până la primul etaj al casei. Acolo se opri și rămase în picioare. Ascultă. Inima îi palpita. Era goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
realitate. Recipientul care formează natura noastră rămâne intact. Spuneți-i ereditate, spuneți-i accident... — îi spun o grămadă de bălării! zise Flint, după care ieși din încăpere. Simțea nevoia să doarmă și avea de gând s-o și facă. Pe coridor se întâlni cu sergentul Yates. — Am primit un apel de urgență de la o femeie care pretindea că e doamna Wilt, zise sergentul. — De unde suna? — N-a vrut să ne spună unde e, zise Yates. A spus doar că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dumitale? întrebă directorul. — Cel care i-a aparținut până acum domnului Morris, zise Wilt și închise ușa după el. în urma lui, directorul puse mâna pe telefon. Seriozitatea amenințărilor lui Wilt nu lăsa loc la îndoieli. Wilt o porni agale pe coridor și intră la Catedra de Studii Liberale. Acolo se opri și se uită la cărțile de pe rafturi. Se gândea să facă unele schimbări. împăratul muștelor avea să dispară și, odată cu el, or să-și ia zborul și Shane, Femei îndrăgostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Da, aici vruse să ajungă,. In fața acestei uși, în fața acestei inscripții. Citi reciti inscripția de pe dreptunghiul de tablă aurie. CLINICĂ VETERINARĂ. Lipi palmele de zidul rece, închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului Gafton. „Să repetăm, deci, profesore, încă o dată. Sir Neville Henderson, ambasadorul englez. Convocat de caporalul bufon, în seara de 29 august. Nemții cer Danzigul, dar și Coridorul, până miercuri 30 august. Telegrama ambasadorului ajunge la Londra în 29 august, orele 22 și 25 de minute. Trebuia descifrată, apoi cifrată o altă telegramă către ambasadorul englez la Varșovia.“ Toate le știe Mateiaș, toate. Dar despre altceva vrea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părere am, dă de bucluc dacă se duce la toaletă și își aprinde o țigară? N-o să știi până nu-ncerci, i-am răspuns și a șters-o, deconectându-se de la monitorul cardiac și ducându-și perfuzia cu el pe coridoare. Când s-a întors, câteva minute mai târziu, mi-a zâmbit și mi-a spus: — Misiune îndeplinită. La ora două, asistenta a tras perdeaua și l-a informat că urmau să îl transfere sus, la cardiologie. Dat fiind că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Totul e puțin în ceață. Am gâtul uscat. Nu-mi vine să cred că am uitat să las apă lângă pat ieri seară. O prostie din partea mea. Dar nu trebuie să-mi fac griji, e un automat cu sucuri pe coridor. Și din câte îmi aduc aminte, e și o mașină de gheață. Mai bine ies să-mi iau o cutie înainte să mor de deshidratare. Îmi iau cheia de la hotel și mă stecor până afară, îmbrăcată în pijamalele mele roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
m-am trezit în dimineața asta, mi-am adus aminte de toate promisiunile mele. Apoi m-am gândit că nu are rost să încerc să fiu o persoană bună când prietena mea e într-o altă cameră de hotel de pe coridor, înșelată de un nemernic. Așa că m-am îmbrăcat și m-am dus să-mi îndeplinesc misiunea. Am întors o nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de clarinet, când, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plâns. — Păi, ne vedem mai târziu, spune Katie când ajungem la etajul Întâi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre departamentul de marketing, conștientă de faptul că picioarele mele nu vor deloc să pășească În ritm normal. De fapt, cu cât mă apropii mai tare de ușă, merg din ce În ce mai lent și mai lent... și mai lent... Una dintre secretarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un articol din The Times. Nu văd absolut nimic În jurul meu. Și nimeni nu-mi poate vedea fața. E camuflajul perfect ! Împing ușa cu umărul, străbat holul și urc scările, toate astea fără să ridic privirea măcar o dată. În timp ce străbat coridorul spre departamentul de marketing, mă simt protejată și În siguranță, adâncită În ziarul meu. Ar trebui să fac asta mai des. Nimeni n-are ce să-mi facă. E un sentiment extrem de liniștitor, de parcă aș fi invizibilă sau... — Au ! Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinând din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atât de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trântesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin farmec, ușa se deschide cu un clic. O, Doamne. Mă simt ca În peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi vine să-l iau de mână și să-i spun : Nu pleca. Dumnezeule mare, ce m-o fi apucat ? — Drum bun, reușesc să rostesc În timp ce Îmi strânge mâna. După care el se Întoarce pe călcâie și se Îndepărtează pe coridor. Deschid gura de câteva ori să strig după el - dar ce să zic ? N-am nimic de zis. Mâine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămâne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o cafea ? — Nu, mersi, trebuie să plec. Avem o ședință cu Jack Harper despre personal. Mai vorbim. — OK, mai vorbim, zic cu gândul aiurea. Abia cinci secunde mai târziu Îmi face clic creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtându-se pe coridor și ușa de la intrare e trântită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]