5,380 matches
-
suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
transport, iar Traian și cu mine de scosul râmelor și de aprobări pentru a avea acces la bălți și alte locuri de pescuit și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani din jud. Vaslui. Orele patru dimineața. O vreme superbă, caldă, senină. Pe cer încă mai sclipeau stelele, care, una câte una, dispăreau odată cu ivirea zorilor. Eu locuiam la circa o sută de metri
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Omul harnic nu are niciodată timp de pierdut. Autoînvățare Pentru a deprinde lenea, dezordinea și risipa copiii nu au nevoie de profesori. Pupăză Casa gospodinei care folosește mai mult timp oglinda decât mătura și cârpa de praf arată ca un cuib de pupăză. Nedreptate E nedrept și dureros pentru părinți dacă din munca lor cinstită nu pot asigura copiilor condiții normale de învățătură și de dezvoltare. Sfat Nu căuta corectitudine neștirbită și omenie în lumea interlopă, în politică și în afaceri
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de demult, dînd o atenție meticuloasă asonantei, ritmului și înfățișării grafice pe care o aveau cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să zic de mort E mâna stângă grea de-un ort, Deci să-l întorc cum voi putea Cântând prohodul pentru ea. Să plângă fetele și Mama! Tu, Mire-al-Inimii, plângi Dama Plângeți pentru Adonis - El a murit (engl.). - Din caldul cuib s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină către dimineață La capătul drumului o lienescentă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi mort. Abia acum își dădeau seama prin ce experiență unică trecuseră, unii voiau să se întoarcă în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bunătăți. Silvia se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine mai are nevoie de "Bondocul" lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu sămânță, pentru orzul cel cu mustăți lungi și țepoase, pentru ca să se facă porumbul bogat dintele calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca legumă, în alte multe feluri... Ba, cam cu nedumerire, pentru prima oară în părțile aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colectivei, își așternu culcuș de trifoi sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu se mai clinti, de atunci, din Baisa, stând mereu în preajma Pepenoaicei și salvgardându-i însușirile viitoare, prin fioroase măscări, de avidele râvniri ale copiilor puși pe furat, ca și de poftele cu dimensiuni misterioase ale muierilor gravide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre chilioara-bordei a bătrânului. M-am oprit pentru un timp, să ascult cântecul păsăretului din pădure, care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a-și face nume tâlhăresc, mers-au singur în Țara Ungurească de s-au închinat la ghenerariul de Brașău și și-au luat nume de grof, cât și pământul țării noastre l-au închinat nemților până într apa Siretului. Și cuibul său ș-au pus în mănăstirea Cașinului...aducând către sine și alți boieri, și mazili și feciori de boieri de țară s-au tras de acolea și la Cetatea Neamțului...prădând și jăcuind pre toți, și mănăstiri, și boiari, ... fără de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o samă de tătari într-agiutoriu...biruindu-i...că și Franțoz căpitanul au cădzut la mâna noastră, atunci și noi am ieșit dintr-acel prepus de către stăpâni, numai după izbândă ce-am făcut, pornindu ne cu tătarii ca să le spargem și cuibul din Cetatea Neamțului,... Însă tătarâi cum au trecut Siretiul au și început a prăda și a robi țara până în munte... Și nici cu atâta nu s-au părăsit acel Vasilie Ceaurul, ce iarăși au început a face podgheazuri și a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a prăda și a robi țara până în munte... Și nici cu atâta nu s-au părăsit acel Vasilie Ceaurul, ce iarăși au început a face podgheazuri și a prăda pâr-și spre Prut la ținutul Covurluiului și a Fălciiului...Și cuibul le era la mănăstire la Cașin, și la mănăstirea Mira, unde și acolo, din porunca puternicii împărății în două rânduri am mers cu mulțime de tătari...de i-am scos din Cașin și din Mira și am răsipit și zidurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
chip. Purta tot costumul lui vechi, mult prea mic pentru el. Au luat trenul Odakyū. Gaston vedea pentru prima oară cartierul Shinjuku. Takamori se lăuda că el cunoaște atât de bine această parte a orașului, încât știa și șobolanii, și cuiburile lor. Nu-i nimic dacă-i arăți găurile șobolanilor, dar nu-l duce în locuri care sunt o rușine pentru Japonia. Nu trebuie să-mi spui tu. Nici nu apucară bine să iasă din gara Shinjuku și să meargă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
probabil în stare să înșface pentru sine un crâmpei din minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la stele, care străluceau ca niște bijuterii în noapte, Gaston a dat colțul și-a luat-o spre est. Nu putea să se urce în tren pentru că nu i se dădea voie cu câinele, iar punga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deja două ore de când plecase din Kyōdō. — Câine-san, ai obosit, nu? îi strigă el animalului care se opri să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta mers. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989, numai s-au dat la fund, așteptând să se reactiveze. „Cum să ne imaginăm că au dispărut peste noapte?” zicea. - Cum? - Au ales locuri frecventate, unde nimeni nu s-ar aștepta să fie, să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în dicționar din volumașul de psihologie, Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum! N-am cum să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut tată castrator, mamă dominatoare, familie care l-a abandonat, bunică sadică, mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se vândă? l-am întrebat pe Marcu, doar e interesul meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]