KorAP: Find »[drukola/base=cuminte & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...180 181 182 ...254 >

6,333 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

puțin în oraș. La întoarcere Otilia chemă pe Felix deoparte și-i dădu trei sute de lei. - Dar te rog mult să nu-i spui nimic lui papa! - Nu ți i-a dat el? - Ba da, ba da, nici vorbă! Fii cuminte și fă așa cum îțispun eu... îți explic altă dată. Otilia deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpână a casei, căreia îi încredința toate dezideratele lui, evitând pe moș Costache, totdeauna voit bâlbâit și gata să se strecoare printre degete

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ceea ce n-are șura... - Pascalopol, admiră Otilia pe moșier, totdeauna ai fost chic! - Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, după ce te odihnești,te poți plimba pe moșie. Dau ordin să-ți dea o brișcă, dacă vrei, îți dau chiar un cal cuminte... nu te teme... Îți dau ș-o călăuză... aci devii numaidecât călăreț. Felix mulțumi, rezervîndu-și să se gândească, însă nu putu să nu remarce că Pascalopol îi făcea un program deosebit, izolat de al Otiliei. Asta îl indispuse, fiindcă aici

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Aglaei, Aurica nu uită să-l atragă în punctul ei de vedere. - Nu-mi explic, insinuă ea, cum poți dumneata, un tînărașa de distins și de familie bună, să ieși pe stradă cu o destrăbălată ca Otilia. - Otilia e foarte cuminte! protestă Felix. - Nu știi dumneata toate, se încăpățînă ea. O vede o lume întreagă hîrjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar ști Pascalopol, care moare după ea! - Otilia urmează Conservatorul și are, se-nțelege, colegi cu care stă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
puse lui Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
chemat pe nimeni. - Ei, frate, preciză Stănică cu aer jignit, domnul doctor nuia nici un ban, l-am adus eu ca pe un prieten, să-l cunoașteți și dumneavoastră, dar ar fi bine să vă examineze puțin, nu strică, e mai cuminte să chemi doctorul când ești sănătos. Nu e așa, Vasiliad, ce zici? În loc să se arate jenat, ca o cântăreață căreia i se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dezordonat, eu nu mă ocup,ești subalimentat. Muncești și prea mult. Supraalimentația impusă de Otilia se reducea, când își aducea aminte, la un baton de ciocolată sau la o prăjitură vârâtă cu sila în gura lui Felix, care se supunea cuminte, fiindcă putea mușca puțin și din degetul fetei. Toate maternitățile acestea durau atât cât Otilia era numai cu Felix, acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol, sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cu Pascalopol. Părea mâhnit că nu-l primim. În definitiv, poate c-am fost nedrept. Dacă tu mă iubești, de ce m-aș teme de el? Nu-i așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege!Ce-ți face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? - Vine mâine la noi, eu zic să-l primim. - Cum? făcu Otilia exaltată. Sărmanul Pascalopol! Ce dormi-era de el! Și zicând acestea, Otilia prinse capul lui Felix

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cu putință. Sohațchi veni la Aglae și lămuri că ei n-au avut nici o intenție rea, că s-au certat cu toții cum se-ntîmplă, dar că situația surorii lor era intolerabilă și trebuia să fie rezolvată într-un fel, cel mai cuminte chip fiind acela ca Titi să se-ntoarcă acasă. Titi declară scurt: - Eu acolo nu mai mă duc, cine vrea să vie, să vie aici.Aglae, ca să nu-l supere, zise și ea: - Domnule Sohațchi, eu nu pot să las

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
speriată a fetei și tropotul pașilor prin odaie. Capul zbârlit al Otiliei apăru în întredeschizătura ușii. - Ce vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii. Și cum Felix lăsase capul în jos iritat și rușinat totdeodată, Otilia ieși curajoasă afară și prinse pe tânăr cu brațele de gât, privindu-l în ochi. - Felix, dacă mă iubești cu adevărat

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
fără sens, casa lui Costache, o ruină părăsită, el însuși, un om aruncat în lume, fără nici un căpătâi. Ce să facă în această pustie, lăsată în grija unei bătrâne slabe de minte? Și Otilia, care îl certase că nu e cuminte că vrea să plece! Otilia i se desfăcu din întuneric. Își aduse aminte de întîia noapte în care pășise în această casă, de glasul fetei din capul scării, de brațul subțire care i se agățase de al său, de întrebarea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum pârâie scaunul și dușumelele. Casa și solul erau în

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
i se păru lui Felix că i se destăinuie, deși comparația o socotea jignitoare până la un punct, pentru cea dintâi. O întrebă cu fraternitate: - De ce ești descurajată? Poate iei lucrurile în tragic! - O, nu, deloc, crede-mă. Nu prea sunt cuminte, cred că-țidai seama, sunt "o fată faină", cum zice Stănică, dar să nu-ți închipui cine știe ce despre mine. Sunt poate mai nevinovată ca atâtea fete așa-zise oneste. Desigur, Stănică ți-o fi spus comedii. - O, nu, nimic altceva decât

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cum îmi vorbești despre ea. - Îți mulțumesc, zise Felix sărutîndu-i mâna îndelung. - Însă poți fi credincios unei femei, chiar făcîndu-i mici infidelități cu o alta. E un fel de a o prețui prin comparație. Ți-am spus, sunt o fată cuminte până la un punct, dar nu sunt o sfântă. A păcătui cu un tânăr simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracție în viață. Îți dau voie să vii oricând ca să încerci să mă tragi pe calea pierzării. Felix înțelese

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
supără de morală. Îl agasa aerul matern. Se simțea bărbat în toata firea. Îi explică Georgetei că venise cu moș Costache pentru niște treburi și că mâncase, pur și simplu. - Așa? Ei, atunci, iartă-mă. Știam eu că ești băiat cuminte.Înțelegi că nu pot să am iluzia unei logodnice cu un stâlp de șantane. Nu știi însă ce rude ai! Stănică al tău e o perlă. De-abia am scăpat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
sumă de bani, ceea ce iarăși era adevărat. Aglae se obișnui atât de mult cu ideea, încît, deși aflase, nu se știe cum, ceva de Georgeta, fu câștigată cauzei. Era mândră că va avea "artistă" în familie. Titi era un băiat cuminte, care asculta pe mama. La cea mai mică insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G.

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
comparație între Titi și el. Felix se simți umilit, înșelat din nou în sentimentele lui față de femei. Se scrută bine și-și mărturisi că-i era ciudă pe Titi, că era gelos și invidios. Își zise la început că era cuminte să nu se amestece în chestiunea aceasta. Dar apoi, reprezentîndu-și noua situație, văzu că e mai grea. N-ar fi putut da niciodată ochii cu Titi și ceilalți fără a avea un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amanta lui și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
altfel. Am venit acasă veselă, și mă întristezi din nou. - Otilia, regretă Felix, iartă-mă, n-am voit să te supăr. Ți-am spus cu sinceritate ce-am gândit în lipsa ta. - Felix, imploră Otilia, de ce nu vrei tu să fii cuminte? Amatîtea să-ți spun! Haide cu mine sus. Și fata, apucîndu-l de mână, ca de obicei, îl trase și începu să alerge cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe pat, erau deschise două geamantane noi. Fata aruncă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
vreodată cu mine? - Felix, nu complica lucrurile! De ce, dacă tu singurrecunoști că nu e acum momentul pentru asta, să vorbim de viitor? Esențial pentru tine este că te iubesc. Sunt sigură că te voi iubi și mâine, dacă vei fi cuminte, bineînțeles, nu pot să vorbesc însă de pe acum de ceea ce se va întîmpla mâine. Poate că mâine, când tu sfârșești studiile, nu mă mai iubești. - Niciodată! - Vom vedea. Dacă mă vei iubi, se va întîmpla ceea ce dorești. - Deci, îmi făgăduiești

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să mă numesc astfel) leal. Poate că Otilia te iubește pe dumneata sau pe altcineva (eu te-aș prefera pe dumneata). Ei bine, atunci demnitatea mea îmi comandă să nu las să planeze calomnia asupra ei. Otilia e o fată cuminte și aș fi mândru să am un copil ca ea. Dacă vei fi dumneata norocosul ei tovarăș (fiindcă nu văd siguranța ferecirii decât în căsătorie), află de la mine că Otilia trebuie respectată. Se cade s-o spui și altora. Spunând

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era însă modestă, încredințată că orice bine în viață trebuie plătit cu o nefericire sau măcar cu o dușmănie, că nu avea dreptul să pretindă nimic. Asta o făcea cuminte și ridica nebuniilor ei acel aer de lăcomie feminină atât de caracteristic fetelor care au prestigiu asupra bărbaților. Gândul că moș Costache vrea să-i facă o casă cu prăvălii pentru speculă, o izbi pe Otilia într-un chip dureros

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
prin casa ei să-i strice băiatul. G. Călinescu Câtă vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se zăpăcise. Acum, de când a rupt-o, și-a venit în fire și ascultă de ea, cum se cuvine unui băiat cuminte. O dorință are: să-l însoare pe Titi cum știe ea, și apoi să-l pună pe Costache la respect prin tribunal, ca să vadă dacă este de tolerat ca un om bătrân să-și risipească averea după gustul unei fete

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Costache privi întrebător la Felix, apoi, ascultând, așeză cutia adânc sub pernă, iar cheile le legă la brâu. - Așa-mi place, când m-asculți! zise Weissmann: eu am venit să-ți fac bine, să execut ordinele doctorului. Mâine, dacă ești cuminte, poți să mergi să faci chef! - He, he! râse moș Costache, amuzat, desfăcând știrbenia gurii. Cei doi studenți încununară din nou pe bătrân cu o pungă de gheață, și Weissmann, după ce-i trase ciorapii groși din picioare, îi puse sinapisme

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Otilia îl sfătui să tacă. - Este inutil, dacă nu e papa, n-au decât să-și ia toatefleacurile. Nu trebuie să simtă bietul papa, fiindcă, dacă află, se supără și moare pe loc. Observația i se păru lui Felix foarte cuminte. Banda operă deci în liniște, până ce obosi, amânând pe altă dată noul transport. Aurica poftise și la pianul Otiliei, dar mai mult din gelozie Olimpia declarase că nu se cade, că este o margine în toate. Pianul era al Otiliei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

temperament, că v-ați putea deschide, în centru, un supermagazin din el! Fără să fie zărită, doamna, într-un chimonou nu prea curat, cu doi dragoni portocalii pe spinare, surâse flatată. Apoi, femeia de la masă întoarse către ei un chip cuminte întreținut, cu un bot de vulpiță și-o etate în jurul a 40-45 de ani. 114 DANIEL BĂNULESCU Genel despica un pumn de semințe, le scuipa, le punea stop, amortizîndu-le pe bombeu, apoi le răsturna, pe dreapta sau pe stânga, în

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]