7,752 matches
-
PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se îndreptă într-acolo, conștient că întârziase mai mult decât se cuvenea pentru o primă dimineață. Ușa era închisă, dar o deschise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o zonă lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un sentiment a tot ce rămânea de făcut. Nu avea decât să tragă nădejdea că va fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fără egal în istoria științei, permitea omului să se deplaseze în marile spații ca și cum nu ar exista. Un Prezicător intra în cabina distorsorului de la bordul navei de război și se trezea transportat la o sută sau o mie de ani-lumină depărtare, aproape instantaneu... Nava se odihnea pe o pajiște. În timpul celor patruzeci de minute cât dură observarea, ieșiră din umbră două aerulote. Nu sosiră în același timp și aterizară ușor lângă un punct luminos care trebuia să fie deschizătura unui sas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ofițerilor superiori. Aici va putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu atât mai impresionantă. Întunericul se lipea de geam. Nu avea o asemenea impresie de depărtare văzând toate stelele acestea. Erau mici puncte strălucitoare la câteva sute de metri. Și iată iluzia: proximitatea. Acum, însă, pentru el, ele erau aproape. În cinci ore și jumătate el putea să parcurgă prin similari-zare suta de mii de ani-lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puterea și voința le modelau speranța. Plecarea către Venus nu însemna nimic nici pentru Patricia, nici pentru el; nici măcar nu se gândise la așa ceva; acum însă, pentru el, rămas singur, puterea și bogăția erau noțiuni fără absolut nici o semnificație. Dar depărtarea, inimaginabilul și misteriosul peisaj venusian, perspectiva unei rupturi totale cu trecutul, toate acestea îl atrăgeau. Se simțea departe de materialismul pământului. Într-un fel, dorea o modificare în plan spiritual, însă fără absolut nici o implicație de ordin religios. Un ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și nori groși mascau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e o prostie. Creierul meu este prea echilibrat ca să poată fi influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zis că-i caricatura unui tigru negru într-o lume de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în mod normal, putea detecta prezența idului într-un organism aflat la mari depărtări. Însemna că nu mai funcționa normal. Faptul că nu izbutise, în noaptea asta, să mențină contactul trăda o dereglare a organismului, era un simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
solară pe unele lungimi de undă. Aceasta, din pricina apariției în atmosferă a unor mari cantități de pulbere vulcanică. Rezultatul: aproape peste noapte, mai toate plantele au dispărut. Ieri, una din aeronavele noastre de recunoaștere, zburând la vreo sută de mile depărtare de orașul acela mort, a detectat niște animale, de mărimea cerbilor tereștri, dar aparent mai inteligente. Aceste animale erau atât de suspicioase, încât n-au putut fi capturate, decât după ce-au fost omorâte. Din analiza făcută în secția domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu era decât un firicel de praf. Se puteau vedea și nenumărate stele care, deși nu făceau parte din galaxie, se roteau o dată cu ea în spațiu, strălucind prin ceața depărtării. La vederea lor, Grosvenor își aminti că Space Beagle trecea tocmai acum printr-un arhipelag de stele asemănător. După formulele de politețe obișnuite, îl întrebă pe Morton: - Vom poposi cumva pe unul din aștrii acestui arhipelag? Ce hotărâre s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
iar creierul lui va începe să interpreteze datele senzoriale pe care i le transmitea sistemul nervos al acelei făpturi. Putea să stea și... Se opri. Cum adică, să stea? Oare stătea și ea? Grosvenor își încorda atenția. Auzi deodată, în depărtare, un glas: - Fie că ceea ce văd și aud are sau n-are vreun sens, eu rămân calm... Simți o mâncărime pe nas și-și spuse: "Ei nu au nas, din câte mi-am putut da seama. De aceea, e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în stomacu-i gigantic. E timpul să pornim la drum. Timpul avea să vină, însă, abia peste câteva luni, când se hotărâră să pornească spre nebuloasa NGC-50 347. Astronomul Lester explică astfel sensul acestei alegeri: - Galaxia aceea se afla la o depărtare de nouă sute de milioane de ani-lumină. Dacă inteligența asta gazoasă se va lua după noi, ea se va pierde în noaptea fără sfârșit a spațiului. Când Lester se așeză, Grosvenor se ridică și vorbi astfel: - Vă dați, cred, seama cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l interesează cum se termină dansul, e ca o poveste. Depinde cât învârte cheia. Uneori se termină cu bine și cei doi rămân mână-n mână. Alteori nu, iar la sfârșit, păpușile de porțelan stau răsucite și se uită în depărtare. Jacques jură că-și schimbă expresia chipului, când se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
învârte cheia. Uneori se termină cu bine și cei doi rămân mână-n mână. Alteori nu, iar la sfârșit, păpușile de porțelan stau răsucite și se uită în depărtare. Jacques jură că-și schimbă expresia chipului, când se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea polițaiului nostru, cu vești din târg. Ne-a împuiat capul cu duelul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o echipă. Iar el era victima pe care și-o aleseseră. Instinctiv, se uită de jur-împrejur să vadă câți oameni asistă la rușinea lui. Dar, spre marea lui ușurare, nu se uita nimeni într-acolo. Bărbatul așezat la trei metri depărtare nu se mai vedea. O grăsană bine îmbrăcată se opri la intrarea în compartimentul respectiv, dar se îndepărtă. Încetul cu încetul, lui Cayle îi reveni culoarea în obraji. "Așadar, ăștia socotesc că au găsit o pradă ușoară, nu?" Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase pe locul lui, distrus. Căută cu privirea orologiul din depărtare și citi data: 15 iulie, anul 4784, după calendarul Isher. Se afla la două ore și cincisprezece minute depărtare de Ferd, cu perspectiva de a ajunge într-o oră în Orașul imperial. Închizând ochii, Cayle parcă se văzu sosind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase pe locul lui, distrus. Căută cu privirea orologiul din depărtare și citi data: 15 iulie, anul 4784, după calendarul Isher. Se afla la două ore și cincisprezece minute depărtare de Ferd, cu perspectiva de a ajunge într-o oră în Orașul imperial. Închizând ochii, Cayle parcă se văzu sosind în orașul vechi la lăsarea întunericului. Prima sa noapte acolo, care urma să fie atât de palpitantă, trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înăuntru. Se trase înapoi, pe urmă se opri, profund zguduit. Oare ce i se întâmpla? Era noapte într-un oraș plin de lumini, feeric. Stătea în picioare pe un bulevard care se întindea ca o suită de pietre prețioase până în depărtare. Strada părea înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted. Merse înainte un număr neștiut de minute, sfâșiat între dezamăgire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi: "Un minut în viitorul îndepărtat; dar în minutul următor - unde?" Fără îndoială, nu exista nici un oraș. Numai copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]