4,974 matches
-
să continue sub orice formă, cât de precară, prin orice noi etape, cât de lungi și oricât de anevoioase, pe oriunde va fi să ne poarte tragicul nostru destin, destinul poporului român. Continuăm linia istorico-politică a Căpitanului nostru, într-o desăvârșită unitate interioară, cei de aici, cu cei de pe front și închisori, ca oamenii revoluției europene de pretutindeni să se poată întâlni în spiritul unitar al creatorilor mișcărilor de înnoire continentală”. Aceste numere din „Axa” intitulate „caiete legionare de istorie, doctrină
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
finisat. Pereții și tavanul din oțel inoxidabil sclipeau ireproșabil și nu se vedea nici urmă de pată. Pardoseala era acoperită cu o mochetă verde, groasă, în care simțeai cum ți se afundă picioarele. În al treilea rând, domnea o tăcere desăvârșită. Din clipa în care am intrat în lift și s-au închis ușile, n-a mai pătruns până la mine nici un zgomot, dar absolut nici unul. Era atâta liniște, încât nici nu-mi dădeam seama dacă se mișca. Apele adânci curg liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite, iar orașul neschimbat. Animalele se scurgeau, asemenea unui râu, pe străzile pavate, întortocheate. Nu le conducea nimeni. Nu era nici un animal în frunte. Înaintau cu privirile plecate, într-o tăcere desăvârșită. Grebenelele tremurau ușor. Amintirea intimă ce le lega, de altfel indestructibilă, era greu de perceput cu ochiul liber. Au coborât dinspre nord, au trecut podul vechi spre malul de sud și acolo s-au întâlnit cu cele care veneau dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai pun întrebări. Nu intra în atribuțiile mele să fac așa ceva. Misiunea mea era cu totul alta și trebuia să-mi văd de treabă. L-am urmat fără să mai întreb nimic. Pentru că scosese zgomotul, în jur era o liniște desăvârșită. Îmi auzeam chiar propriii mei pași. Am avut impresia că deasupra capului meu cineva freca niște pietre una de alta, dar după două-trei încercări a renunțat. — Am găsit niște urme de Întunegri și am fost îngrijorat din pricina ta. De aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și m-am așezat la masă în așteptarea Paznicului. Masa era plină de tot felul de mărunțișuri. Oare nu făcea ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am gândit la felul în care-și omoară timpul lumea din Oraș. Afară se rindeluia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simțeam tare bine. Nici vorbă de o zonă minată, plină de pericole, așa cum mă avertizase Colonelul. Mama Natură e divină. Copaci, plante, vietăți... toate își urmează ciclul neîntrerupt. Fiecare piatră, fiecare palmă de pământ era o mărturie vie a unei desăvârșite ordini imuabile. Cu cât pătrundeam mai mult în interiorul pădurii, cu atât această impresie era mai puternică. Umbrele înfricoșătoare au dispărut rapid, forma copacilor și culoarea frunzelor au devenit tot mai liniștitoare, cântecele păsărelelor se auzeau tot mai clar. În luminișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
repede. Mă dureau parcă urechile de atâta liniște și nici nu mi se părea de bun augur. E adevărat că fiecare percepe sunetele în felul lui, dar acum nu era nimic de perceput. Zero. Zero. Zero. Plutea în tăcerea aceea desăvârșită un semnal care se cerea descifrat. O dată ce-a încetat zgomotul, n-a mai pornit. Am rămas nemișcați locului, cu urechile ciulite. Ca să scap de presiunea din urechi, am respirat pe gură și am înghițit de câteva ori, dar sunetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înot în bezna aceea, dar n-aveam de ales. Apa îmi ajungea până la umeri, era rece ca gheața, dar n-am remarcat nimic neobișnuit la ea. Era apă normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită. Parcă ne aflam pe fundul unei fântâni. Nu vibra nimic. Nici aerul, nici apa, nici întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să le încerc. Le-am luat pe rând. De data aceasta am reușit să bag a treia cheie până la capăt și să o răsucesc. Nu-i greu de imaginat zgomotul asurzitor pe care l-a scos metalul în liniștea aceea desăvârșită. Cred că s-a auzit până-n oraș. Am lăsat cheia în broască, am privit în jur, dar nu mi s-a părut nimic suspect. Nu se distingea nici o voce, nici un pas de om. Am deschis portița, m-am strecurat încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu-l putea primi decât un cap al mișcării , nu ?.” N.n. În toată acestă tevatură absurdă, numele CASSIAN MARIA SPIRIDON, în planul material, concret al istoriei diurne, până la apariția cărții IAȘI, 14 DECEMBRIE 1989 ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE ?, era un anonim desăvârșit, pe itinerarii sociale și acestea, tot anonime. Iată dovada cu acuzațiile justificate: “Apelurile noastre n-au avut succes. Mulțimea nu s-a adunat în piață așa cum plănuisem. (După saci de manifeste difuzate în întreg orașul?!) Locul era înțesat de milițieni
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în februarie, același an). Conflictul nu mai e, ca în Sanda, între două mentalități și două feluri de a fi, ci se produce în cugetul personajului principal, medicul Dinu Mureș. Specializat în boli nervoase, el se comportă ca un profesionist desăvârșit, refuzând compromisurile și practicând, în relațiile cu pacienții, un stil de rece probitate. Echilibrul lui se năruie pe măsură ce îl acaparează obsesia că ar putea moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
alese de F., teatrul ca soluție de amânare a dispariției pentru unii, ca mod de ascensiune parazitară pentru alții. Toți au în comun impuritatea gândurilor ascunse sub jocul de măști, joc pe care ei îl susțin ca niște actori rafinați, desăvârșiți. Pentru a organiza această percepție, F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
firesc unui scriitor ce operează în sânul propriei sale formule poetice, ea se menține, în genere, prin expresia sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La Fântâna Castaliei, București, 1910; Iov, București, 1911; Zâna din fundul lacului, București, 1912; Sfinxul, București, 1915; Inscripții, București, 1916; ed. București, 1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
fiind generat mai mult de atmosferă decât de acțiune, cuvintelor, țesute în largi monologuri ori în dialoguri repezi, li se acordă un rol esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la antipodul lui Ștefan. Pentru a-și impune puterea, el
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
liric implicat, nu de inovații sau încifrări stilistice. Volumul Moartea calului troian cuprinde, alături de câteva frumoase pasteluri (De primăvară, Pastel comemorativ), și lirică de dragoste (ciclul Zăpezi interzise), versuri meditând asupra creatorului de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
cea a specialiștilor sau a vedetelor media. De aceea salvarea lui nu mai vine din elocvența calității artistice intrinsece producției lui, care oricum nu-i mai asigură nici un fel de prestigiu social. Atare scriitor (un Pierre Michon de pildă, stilist desăvîrșit, căruia i se consacră deja colocvii universitare) nu va fi luat În seamă dacă oferă doar atît. Scriitorul se află dintoteauna În fața unei Încercări capitale: nu-i ajunge să confecționeze o formă “după chipul și asemănarea sa”, mai trebuie să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ces attributs”. Naratorul care conferențiază deschide dese paranteze prin care se Își secretă biografia, mai ales cea recentă, fiind vorba de moartea nevestei sale Lucienne, o femeie mai din p(t)opor care salva prin autenticitate ceea ce pierdea prin lipsa desăvârșită a instinctului social. Lucienne nu pigmentează Însă textul “conferinței” accidental, ea apare Întotdeauna, În antiteză sau ca o confirmare défense et illustration - al unui cod de bune maniere, ca actor principal al unor situații paradigmatice ale traseului retoric și etic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se scriu pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei halbe). De aceea, Însă, la douăzeci de ani de la debut, Echenoz, scriitor În toată puterea cuvântului, nu este Încă un nume În literatura mondială. Tanguy Viel S-ar fi putut scrie o Mioriță În franceză, o Cale a Vidului Desăvârșit În italiană, s-ar putea juca teatru În Coasta de Fildeș de către băștinași, cine știe, eu unul nu-mi pot Închipui că toatea astea s-ar fi putut Întâmpla de-adevăratelea. Dar sunt convins că un francez poate scrie acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă narațiunea i se datorează impresia de narcisism auctorial percepută la lectură: poate fi acesta simptomul unui complex identitar. Opera
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în articolul-program că „însuși titlul [...] e un program. Cugetul din Moldova își cere dreptul la viață.” Gândul de a fi „o răsfrângere a conștiinței neamului românesc obijduit altădată”, dar căruia îi este deschisă calea spre „propășiri mai frumoase și mai desăvârșite”, a dominat întreaga activitate a revistei, nefiind zdruncinat nici în 1940, cănd „din exil” redacția declară ferm că este în continuare „pe aceeași linie: unirea spirituală va aduce întregirea hotarelor”. C.m. și-a propus să informeze publicul despre principalele evenimente
CUGET MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286553_a_287882]
-
Când Floricica se ivește, decorativ, în cerdacul casei de țară, „în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit într-o girimea tot albă și cu țurțuri de mărgele roșii pe margine”, clasicistul reflectează: „o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui...” Câteva pagini mai departe, „cariatida antică” se transformă însă într-o „Veneră împletind la colțun”. H. nu suportă „să ducă prea multă vreme, în spate, povara ucigătoare a sublimului” (Singur). Umorul răstoarnă comparația mitologică spre
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]