6,141 matches
-
mi-am dat seama - care Încercau să saboteze revoluția națională. Aici ea Își Înăbuși un căscat. Până la urmă, când Joey ajunse la subiectul lui preferat, glorificarea Führerului, ea sări În picioare și opri radioul. — Dumnezeule, cred că l-am auzit destul pentru o singură seară. Se duse la gramofon și alese un disc. — Vă place jazzul? mă Întrebă, schimbând subiectul. O, stați liniștit, e În regulă, nu e jazz cântat de negri. Îmi place la nebunie, dumneavoastră nu? În Germania e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de palmă. Ia spune-mi, Îți ies mulți bani din ceea ce faci? Lovindu-mă ușor cu palma peste coapsă, ca să-mi atragă atenția că nu Își terminase Întrebarea, adăugă: — Nu vreau să par nepoliticoasă. Ce vreau să știu e: câștigi destul cât să ai o viață confortabilă? Înainte de a-i răspunde, m-am mai uitat o dată la luxul opulent care mă Înconjura: — Eu, confortabil? Cum nu, ca un scaun Bauhaus. La acest răspuns, ea râse. I-am zis: — Nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din afurisita de ușă. Și asta mi-a adus aminte de ceva: mai devreme sau mai târziu, aveam să fiu nevoit să verific cine ar fi putut avea, În branșa spărgătorilor, destul talent ca să fi deschis seiful familiei Pfarr. Dacă așa se procedase. Ceea ce Însemna că exista un mic tenor scrofulos căruia de mult Îi venise rândul să ia o lecție de cântat. Nu mă așteptam să-l găsesc pe Neumann În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
două copane și barba de boier rus dintre ele, care erau lăsate la vedere de dragul meu. Simțeai mâncărimile sifilisului numai uitându-te la ea. Am adăugat: — Sunt un prieten de-al lui. Țestoasa căscă neconvingător și, considerând că am văzut destul pe degeaba, Își petrecu halatul, legându-l cu cordonul. — Ești polițai? pufni ea pe nas. Am mai zis, sunt un prieten. Își Încrucișă brațele și se sprijini de tocul ușii: — Neumann nu are nici un prieten, Îmi spuse privindu-și unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
propria-mi completare la prezentarea nepotrivită a lui Wesel, când Bock țâșni de pe scaun, iar maxilarul meu, care-i stătea În drumul spre ieșire, fu dat cu brutalitate la o parte. Nu Îmi trăsese un pumn cu adevărat, dar fusese destul cât să-mi provoace o mică durere ascuțită Între urechi și să mă dea la o parte. O clipă sau două mai târziu, am auzit un clinchet scurt, sonor, ca și cum cineva lovise o tavă din tablă cu o gamelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Roșcovanului. În același timp, m-am autoservit cu câteva hârtii din alea cu pudră albă. Nu-mi Închipuiam că Dieter Roșcovanul era genul de tip care ține sare de bucătărie În torpedou, dar am mirosit totuși câteva fire de praf, destul cât să-mi dau seama că era cocaină. Nu erau multe doze În hârtiuțele alea. Nu valorau mai mult de o sută de mărci. Păreau a fi pentru uzul personal al Roșcovanului. Am Încuiat mașina și am strecurat cheia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
confruntam În fața mea, pe care Încercam să o Înțeleg. Mă aflam În fața a două infracțiuni. Am parcat pe Nollendorfplatz la umbra metroului. Deasupra, un tren bubuia peste pod cu un zgomot care cuprindea Întreaga piață. Era tare, dar nu era destul ca să deranjeze funinginea venind de la imensele coșuri ale fabricilor din Tempelhof și Neuköln, care se depunea pe zidurile clădirilor ce Încercuiau piața, clădiri care văzuseră și vremuri mai bune. Mergând spre vest În Schöneberg, cartierul celor din partea de jos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
această femeie râzând. Acum că eram și mai nerăbdător să știu ce se Întâmplase cu Inge decât să recuperez diamantele furate lui Six și să-mi primesc recompensa, am decis că era timpul să mă confrunt cu cei trei. Auzisem destul ca să deduc că nu se așteptau la nici un fel de probleme, dar, În timp ce am pătruns pe ușă, am tras totuși un foc pe deasupra capetelor lor, În caz că le venea cheful să Încerce ceva. Stați exact acolo unde sunteți, am spus, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mănăstire, să te rogi pentru păcatele noastre și pentru sufletul diacului Radu! Faptele tale rele o să-ți aducă blestemul oamenilor, rosti apăsat diacul, în timp ce era luat de oamenii armașului. Lumea s-a săturat de greci și de neamurile lor parvenite! Destul, țipă domnul, îndepliniți poruncile! Iar eu o să domnesc încă mulți ani dinainte! Se iscă o zarvă mare, dar nimeni nu avu curajul să nesocotească poruncile voievodului. Catrina luă rasa monahală, diacul Radu fusese îngropat lângă Fântâna Cebului , iar boierii își
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
totuși, întotdeauna nevoia unui grup de prieteni „de suflet“, cu care să vorbesc despre viață, pe care l-am avut în mod intermitent, renunțând treptat, pe cât posibil, la activitățile „de socializare“ lipsite de substanță. Când devii mamă, te poți limita destul în interacțiuni, pentru că ești etichetată sau te etichetezi tu însăți drept „mamă“ și nouă, femeilor, ne place adesea să intrăm în acest rol să ne confundăm cu el, uitând că totuși nu e decât un rol, nu începutul și sfârșitul
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
fost atât de insistent chemate să murmure melancolia în fața morții, în timp ce o umbră de spaimă trece chiar pe figurile zeilor. victoria artei Aproape tot ce-a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai fie disprețuită de nimeni? Iuliu al II-lea e pomenit mai ales datorită lui Michelangelo. Și nici o victorie nu i-a dat lui Carol Quintul cât i-a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală să se umple de umbre. N-aș sfătui pe nimeni să meargă acolo dacă nu e convins că Homer n-a mințit... Nici în Mexic nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ne referim la împrumuturi, Spania i-a dat Mexicului mai mult decât o limbă, o religie și barocul. I-a dat tristețea ei însorită. Ca și Spania, Mexicul nu poate despărți frumusețea de tristețe. Ca să te convingi de asta, e destul să vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lumea pentru a rătăci. Cel care a cunoscut cel mai puțin iubirea a fost, se pare, cel care a alergat tot timpul după exemple. Don Juan. Poate că acest lucru e adevărat și în privința călătoriilor. Unii își închipuie că e destul să țină în mână un bilet de Jumbo-jet ca să aibă ceva de comunicat. Uită că autorii tragediilor clasice nu s-au ostenit niciodată să ne dea indicații amănunțite despre decorul în care se petreceau întîmplările povestite de ei. Li se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci indiferent pe lângă sutele de cranii din el. Unul, cel al lui Yorick, e destul pentru întrebarea lui Hamlet. Mai multe, iată pus în discuție chiar răspunsul firesc. Florile galbene care se leagănă ușor în interstiții și șopârlele care dorm pe pietre îmi stârnesc un regret. Am vorbit prea puțin sau aproape deloc despre Mexicul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat în munți au trecut, spre ușurarea Clarei, dar și a mea, la versuri ceva mai decente, pe care le știam dinainte, cele cu reclame, care aveau ca refren "Opriți dricul/Mortu-ar vrea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dar mi-era imposibil să-mi duc viziunea până la capăt. Obida mea era prea mare, ei erau prea aproape și ceva în mine îi invidia mult prea mult. "Predă-te, sufletul meu", repetam ca să acopăr cumva dragostea-ura asta, "am luptat destul/viața s-a terminat/nu am fost lași/am făcut ce-am putut". Până și versurile astea erau însă bruiate grotesc de cîn-tecul adus de vânt dinspre un grup din apropiere: "Carolina e studentă,/E studentă eminentă,/Da-n dragoste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stelele erau neuronii din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se prelingea vopseaua roșie pregătită pentru mantia arhanghelului Mihail și lacrimi mi-au curs pe obraji, fiindcă în acele momente de tensiune copilul din mine a înțeles că tatăl lui nu se va mai întoarce niciodată, și n-a fost destul și rusul a alergat repede la perete și și-a mânjit mâinile în vopsea și, izbucnind furios, a întins-o cu palma pe tot peretele, ceilalți care erau cu el s-au oprit speriați, au urlat ceva în limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picta ca și Theo, asta o înțeleg, doar el te-a învățat, dar vei picta cu credință! Liniștea mea de dinainte n-a fost decât liniștea ce precedă țipătul, Nu! Nu! mă ridic livid de pe scaun, urechile mele au auzit destul, sare și el în picioare și încearcă să mă oprească, Mai gândește-te, Daniel! dar eu am sărit deja trei trepte deodată în iarbă și mă îndepărtez grăbit cu caietul lui Theo în mână, XVII Mă duc în sat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să aștepte în fața sălii de ședințe timp de douăzeci și cinci de minute. Până la urmă, Barry și Calvin erau oameni importanți. Ar trebui să o lăsăm să intre? l-a întrebat Barry pe Calvin, când a simțit că au lăsat să treacă destul timp. Nu au trecut decât douăzeci de minute de când am chemat-o, anunță Calvin, plictisit. Evident, Barry Hollingsworth nu își dăduse încă seama exact cât de important era el, Calvin Carter. —Scuze, credeam că a trecut mai mult timp. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din nou să mă spăl singură pe cap. 3tc "3" Ashling s-a decis într-un final să aleagă jacheta numărul unu. Putea să jure că a sesizat o mică denivelare la jumătatea distanței dintre sâni și șolduri, ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar, în eventualitatea că ar putea părea prea ștearsă, a luat cu ea poșeta ei preferată din piele de ponei, în contraste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scuză ea. E prea devreme, sunt încă prea inhibată ca să încep să dansez. —Bine, te mai întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul. De fapt, o viață întreagă nu ar fi fost de ajuns. Peste puțin timp, spre deliciul ei, o văzu pe Joy sărutându-se cu Jumătate-om-jumătatebursuc. A mai rămas puțin. Deși era o petrecere destul de nasoală, se simțea fericită că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cunoștea pe nimeni. Și nici nu își dorea. Îi considera pe toți foarte enervanți. Nimeni nu ajunge la timp pentru nimic în țara asta de rahat și cineva chiar avusese tupeul să spună: „Cel care a făcut timpul a făcut destul“. În calitate de om care lucrează la o revistă, era privilegiul ei să întârzie. Dezolată, s-a întors la hotelul ei mic și scârbos, dorindu-și ca Trix să fi reușit să îi aranjeze o întâlnire cu cineva semifaimos pentru seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
devreme, a încercat ea. El a dat din cap cu neîncredere. Nu era devreme, amândoi știau asta. Înainte de sosirea personalului editorial al revistei Colleen, Margie făcuse deja de o lună de zile muncă de pre-producție: cei interesați ar fi avut destul timp să muște momeala. Lisa se cufunda în umilință. Își dorea ca acest om să o dorească și să o respecte, iar acum el o va considera o ratată. —Dar ei nu știu...? spuse ea, fără să își poată controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]