5,779 matches
-
adevăr, creatoare în sensul profund al cuvântului cultura română ? în cadrul tradiției sale istorice și lingvistice, fără nici o conotație naționalistă? Există, într-adevăr, un conflict între sincronizarea inevitabilă și tendințele locale și inițiativele personale, totdeauna foarte necesare ? Cum se rezolvă această dilemă fundamentală? Textele care urmează se referă nu la aspectul intrinsec al culturii prin definiție spontan, autonom, incontrolabil și neplanificabil ci la formele sale strict organizate și, mai ales, la motivarea lor ideologică. Doar acestea pot și trebuie să fie puse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
manifestă. Cine nu ajunge la această concluzie înseamnă că nu are nici o percepție a realităților socio-culturale existente imediate. Cultura alternativă înseamnă, în esență, cultură independentă economic. De economia de stat, în primul rând. Situația exprimă, cu brutalitate, întreaga dramă și dilemă profundă a creatorului cultural actual. Nu trebuie să uităm o clipă că economia de stat reprezintă încă realitatea dominantă; că privatizarea și economia de piață reprezintă basme, care nu mai adorm nici măcar pe funcționarii financiari internaționali. Ei nu au experiența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil direct, doar modul cum starea culturii române actuale se reflectă într-o conștiință culturală și critică. Un mesaj, deci, intelectual și spiritual și o invitație la o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Goethe (care a contaminat și pe alții), oricât de inteligentă și adecvată ar fi ea, rămâne doar un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o putea realiza. în orice caz: resemnarea și/sau refuzul de a realiza universalitatea după modelul goethean: Goethe acoperă tot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
biografice, nu constituie idealuri de existență civilă și, în general, intelectuală. Preferăm interiorul somptuos, de mare aristocrat, de pildă, al lui... Platon. De ce prejudecata că filozoful trebuie să locuiască în condiții mizerabile? Din caritatea publică? etc. Dar să revenim la dilemele noastre strict actuale. Ne face plăcere să constatăm că Andrei Pleșu care a luat de la Constantin Noica doar ceea ce era, efectiv, bun se apropie cel mai mult de adevăr, atunci când face două observații emblematice despre enciclopedismul românesc: 1. în condițiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a unor astfel de experiențe intelectuale nu se poate invoca decât, cel mult,... filozofia sticlei: ea este plină sau goală, totdeauna doar pe jumătate, după împrejurări; depinde de modul cum evaluăm astfel de eforturi culturale. 2. Esențială este și profunda dilemă actuală: totalizare a cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unor confesiuni și declarații. O conștiință vie în acest sens a existat la noi încă din perioada iluministă, cu prelungiri până între cele două războaie. Apoi, cu mare putere, după 1989, cu explicații și efecte compensatorii. Simetrică și solidară cu dilema tradițională Est/Vest, este și alternativa cultură majoră/minoră. Un alt complex tradițional, generator de mari sentimente de umilință și inferioritate, după cum vom vedea. Ea a fost pusă și discutată de L. Blaga, de alții, tot în perioada anilor '30-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar salva de la catastrofă. Aceasta pare să fi fost totuși soluția Constantin Noica, dintr-un text din 1943: ...Tensiunea interioară a culturii române devine: să te pierzi în creația personală care e umbra culturilor majore? S-o spunem deschis: teoretic... dilema aceasta pare fără ieșire. Din fericire, conștiința teoretică a insolubilității nu ne mai poate paraliza. în fapt, noi mergem către forme istorice 25. Dar, chiar și așa fiind, formele istorice, la sfârșitul secolului XX, sunt cu totul altele decât cele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
p. 13, la lansarea cărții sale Imitație de coșmar (București, Editura Du Style, 1995). 2 Lecție de istorie ratată la Liceul Spiru Haret, in: România liberă, 20 martie 1995. 3 în același sens, recent, Andrei Pleșu, Intelectuali și partide, in: Dilema, IV, 161, 9-15 februarie 1996. 8. Problemele politologiei românești, in: Românul liber, XI, 8-9 august septembrie 1995. Reprodus in: Sfera Politicii, V, 34, ianuarie 1996, pp. 41-45; 35, februarie 1996, pp. 38-39. 1 Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej (București, Univers
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
G. Călinescu, Scrieri despre artă. Ediție îngrijită de George Muntean (București, Meridiane, 1968), I, p. 108. 10 Alina Mungiu, Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri (București, Humanitas, 1995), pp. 89-90. 11 De ex., George Pruteanu, Poticnelile căderii în prezent, in: Dilema, III, 153, 15-21 decembrie 1995. 12 România liberă, 7 iulie 1995. 13 Gheorghe Caragiani, Riflessioni sulle traduzioni e la ricezione della letteratura romena in Italia, in: Synthesis, XXII, 1995, pp. 7-18; Adrian Niculescu, Corespondență din Italia. Zilele României de la Roma
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și Anglia, iar ofensiva diplomatică a lui Napoleon în Balcani punea în pericol nu numai interesele britanice, ci și pe cele rusești. în 1804, s-a declanșat răscoala sârbilor, condusă de Kara Gheorghe, care a plasat diplomația rusă într-o dilemă: a nu-i sprijini pe sârbi însemna a-i arunca în brațele francezilor; pe de altă parte, a-i sprijini deschis însemna conflict nu doar cu Turcia, dar și cu Anglia. în aceste circumstanțe, St. Petersburgul a ales calea duplicității
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a glicemiei, astfel încât diagnosticul corect poate fi precizat în câteva minute. Probleme dificile de diagnostic ridică un diabetic găsit în comă la domiciliu și pentru care familia nu poate da relații privind circumstanțele și momentul instalării comei. În această situație, dilema majoră pentru medic este aceea a diagnosticului diferențial între coma diabetică cetoacidotică și coma hipoglicemică. Întrucât atitudinea terapeutică în aceste două situații este total diferită, cunoașterea semnelor de diferențiere este deosebit de importantă. Aceste semne sunt redate pe larg în Tabelul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
eram martorii zbuciumului său constant pentru a rupe, fura, câștiga pentru scriitorul din el dreptul de a exista și altfel decât cu intermitențe, ca o rudă săracă, admisă pe ușa din dos"10. Proza scurtă a fost soluția ieșirii din dilema care-l frământa pe Eliade. "Nu-mi dau seama nici acum, după trecerea anilor și intrarea în posteritate a operei sale, dacă Mircea Eliade a pus conștient în cele două talgere cele cuvenite, sau dacă, dus de optimismul său funciar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui nou mod de a gândi 61, anunțându-se "ca o soluție creatoare a marii crize eleniste"62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga. Explicația acestei prime formulări a dogmei este căutată de către filosoful român în dilema în care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
are infinit mai multe posibilități decât ne imaginăm noi6. Edgar Morin publică în 1972, în Le Nouvel Observateur, articolul L'an I de l'ére écologique, în care proclamă sentențios începutul erei ecologice, cumva în spiritul unei parafraze la binecunoscuta dilema hamletiană a lui "a fi sau a nu fi?", în sensul că ne aflăm între a fi ecologiști și a nu mai fi deloc. Ulterior, Morin va continua să scrie pe această temă și își va aduna studiile într-un
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ținem seama de aceste consecințe și să revizuim teoriile. Dacă luăm în considerare ceea ce au făcut filosofii, concluzia va fi aceea că, de regulă, preferăm să imunizăm teoriile și să minimalizăm pierderile intuitive. Exemplare pentru o astfel de ieșire din dilemă sunt câteva considerații ale unora dintre cei mai importanți filosofi cu contribuții remarcabile în domeniul eticii și al filosofie în general. Voi cita in extenso două comentarii care ajung la acest expedient al salvării teoriei în condițiile în care teoria
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cu toate fenomenele ce îi sunt proprii, atunci rezultă că sunt bune toate procesele naturale, din simplul motiv că sunt naturale, adică sunt bune atât durerea, cât și moartea 60. O altă consecință a acestei perspective ecocentrice integratoare reia vechea dilemă platoniciană a relației dintre lucrurile ignobile și lumea ideilor 61. Problema este următoarea: prețuim viața ca întreg, caz în care ar avea valoare intrinsecă microbii sau copacii putreziți, sau diferențiem între formele de viață pornind de la diverse criterii precum capacitatea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sălbatică ar avea sens numai dacă am avea o lipsă de oameni, ceea ce nu ar fi cazul 95. Dar dacă presupunem că ecosistemele sunt prioritare față de ființele umane, atunci apar întrebări cu privire la temeiurile unei asemenea decizii. Holismul însuși duce la dileme etice care subminează însăși capacitatea sa de a rezolva în mod acceptabil unele conflicte etice. Problema alegerii este reconsiderată în raport cu situații de felul următor: dată fiind valoarea supremă a ecosistemului, decidem să salvăm un țânțar sau un om? Chiar despre
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ar putea fi luată în considerare, dar nu cred că aceasta este calea neutralizării entuziasmului teoretic pentru holism 96. Deși disputa dintre individualism și holism este mai veche în științele sociale, abia etica mediului aduce această dispută pe terenul eticii. Dilema dintre individualism și holism în etica mediului este de regulă pusă în legătură cu noul mod de a gândi specific științelor vieții. Cu atât mai mult, ecologia presupune un nou mod de gândire, bazat pe știință, prin delimitare și în opoziție față de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
acordăm un respect egal oricărei forme de viață, pe când în al doilea caz introducem un criteriu, așa cum ar fi acela al complexității biologice pe scara evoluției, și realizăm o ierarhie a formelor de viață. În opinia mea, avem aici o dilemă din care putem ieși numai prin asumarea unor presupoziții care avantajează una dintre cele două poziții. O alternativă la această dispută o reprezintă mutarea problemei din plan teoretic în cel practic în sensul acceptării faptului că în diverse situații practice
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
o asemenea teorie ar fi așa-numita problemă a conflictului. Virtuți diferite ne pot orienta în direcții diferite. De exemplu, onestitatea îmi cere să spun un adevăr dureros, bunătatea și compasiunea mă fac să mint. Acceptăm că putem avea asemenea dileme morale sau încercăm o cale de ieșire din încurcătură? O etică normativă ar trebui să rezolve o asemenea problemă. Răspunsul ar fi acela că facem mai degrabă A decât B în funcție de circumstanțe. Altfel, ar fi dificil să ieșim din încurcătură
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
despre obligații în cazul în care la nivelul ecosistemului trebuie păstrat un anumit echilibru și despre permisivitate în cazul unor specii care nu presupun riscul de a pune în pericol echilibrul ecosistemului. O perspectivă utilitaristă poate duce la încurcături în raport cu dilema dintre individualism și holism. Pe de o parte, vom susține interzicerea vânătorii pentru că nu vrem să aducem prejudicii indivizilor, pe de altă parte, dacă suntem partizanii conservării vieții sălbatice ca întreg, vom adopta o atitudine managerială și vom încerca să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cafea”). În acest caz este vorba de un fals abdomen acut. În plus, neuropatia viscerală diabetică îngreunează suplimentar diagnosticul, atât prin inducerea unor tulburari digestive funcționale, cât și prin modificarea transmiterii nervoase a diferiților stimuli, în special cei algici (21). Dilema esențială care se ridică în fața unui bolnav diabetic, cu cetoacidoză și cu semne de abdomen acut, o reprezintă stabilirea exactă a relației cauză-efect. Astfel, poate fi vorba de instalarea cetoacidozei consecutiv unei afecțiuni nechirurgicale, iar semnele digestive se datoresc decompensării
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
fi, dar este - abia acum - în modul în care nicăieri altundeva nu s-ar putea arăta 7. Poemul Meduza 8 pune în scenă un astfel de transfer de sens în realitatea lui a-fi-ca. Ceea ce se surprinde însă nu e hamletiana dilemă a fi sau a nu fi, oscilarea nehotărâtă între două stări axiologizate prin compensație, și nici fixația într-un dincolo static, precum într-o imagine înghețată, deja dată. Surprinderea privește chiar starea de trecere, tranziția de la imaginea și cuvântul lumii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Există autori care au afirmat existența a importante perturbări ale echilibrului acestui ion (Na) la pacienții cu ADPKD. Se afirmă tendință la pierdere de sare în ADPKD și se consideră aceasta ca o caracteristică a bolii. De aici, multitudinea de dileme și discuții în ceea ce privește interpretarea patogeniei HTA secundare din ADPKD și, de asemenea, în ceea ce privește terapia antihipertensivă; s-a crezut atât de mult în valabilitatea acestei teorii, încât se considera ca axiomă interdicția restricției de sare și a terapiei cu diuretice în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]