43,048 matches
-
tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele sunt devastatoare. Mamă și fiu își țin discursuri, unul mai dur decât celălalt. Șerban apelează la arma logicii, argumentându-i că drumul ales a fost propriul ei exemplu de a trăi rațional: „Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, nam făcut decât să ți urmez îndeaproape exemplul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de față, sporește considerabil în coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de text, să-l contemple și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dintre detractorii societății umane nu a izbutit să le prevadă (nici măcar ilustrul amic al lui Nicolaus Olahus, Erasmus din Rotterdam, pe care o fostă studentă îl transcria, la un examen de literatură veche, Erasmus din Notre-Dame). Evident, de la bun început, discursul meu se confruntă cu eterna problemă a oricărei critici globale: aceea că ia în calcul toate celelalte versiuni ale maniei, mai puțin pe cea generată de intelectul fabricantului de diatribe. Așa că, tot de la bun început, îmi recunosc nebunia și, prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca om al timpurilor moderne, nu slujea ca vasal nici unui senior) era însă puternic infuzată de accente romantice: sedus de gesturi teatrale, scriitorul vroia, pur și simplu, să sfârșească în chip deopotrivă violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
perspectivă psihologic-afectivă, într-o manieră ce anticipează, la un nivel primar, romanele lui Joyce. Mai mult decât atât, dincolo de fenomenul intertextualității cultivate (proze și poeme din epoci literare diverse intră în dialog fertil), un fapt inovator trebuie consemnat la nivelul discursului: personajul central, prințul Genji, moare cu mult înainte de final, astfel că ultimul sfert al cărții este dedicat aventurilor galante ale lui prințului Niou (nepot al lui Genji) și ale generalului Kaoru (socotit de mulți drept fiu al lui Genji; în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de prejudecăți. Deruta celor lipsiți de nume Poate că el ajunsese atât de departe doar grație vagului. Yasunari Kawabata "Eu, cel dintr-o Japonie ambiguă". Astfel își intitulează Kenzaburo Oe, al doilea laureat nipon al Premiului Nobel pentru literatură (1994), discursul de recepție, făcând referire în subtext la titlul conferinței ținute de predecesorul său, Yasunari Kawabata, într-o ocazie similară. Îmbrățișând sintagma "ambiguitatea japoneză", Kenzaburo Oe vede Japonia modernă ca pe un Janus Bifrons, cu una dintre fețe întoarsă spre trecut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cînd nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă posedă toate atributele unui discurs obsesiv : cifre, enumerări, reveniri, menite să anuleze trauma reală. Într‑adevăr, „poet“ fiind (să ne amintim scrisoarea la care am mai făcut apel), banii cîștigați sînt pentru el un fel de operă de artă : „Mormanul uriaș de bilete și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
descoperirea sensului pe care trebuie să-l dea vieții lor. Nu se limitează totul doar la sfaturi de natură psihologică și pedagogică în scopul bunăstării sau al trăirii vieții. Dar nici la o predică venită din cer sau la un discurs revelatoriu; nu sunt nici sfânt, nici fanatic. Este vorba despre o reflecție personală, bazată pe experiență și conștiință, de încercarea de a da sens propriei vieți zilnic. Dacă vreți le puteți numi meditații! În latină meditari semnifică "a măsura", "a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
știe. Morala sexuală enunțată de magisteriul papal, care în acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens deplin din partea papilor următori, a numeroaselor călătorii, discursuri și documente papale în sprijinul său. Dar autoritatea papală, infailibilitatea și incontestabilitatea papei aveau să fie agitate pentru totdeauna, cum s-a confirmat prin erorile de neînțeles din comportamentul papei Benedict al XVI-lea față de Bisericile protestante, musulmani și evrei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pace și împotriva introducerii armelor nucleare în armata germană. Medalia mi-a fost înmânată de primarul Klaus Wowereit, în special pentru "angajamentul exemplar în favoarea umanității, toleranței și dialogului între marile religii ale lumii, îndeosebi în cadrul proiectului pentru o etică mondială". Discursul oficial pe care îl ținusem cu această ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată doar de marile religii universale și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dar fundamentul vieții? Se întâmpla cu câteva luni înainte de aniversarea a 500 de ani de la fondarea Universității din Tübingen, ce datează de la 1477: președintele universității, Adolf Theis, îmi adresase din partea comitetului pentru festivități dorința să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci unui teolog. Decizia să țin un discurs, în biserica luterană unde a fost fondată universitatea, nu fusese acordată unui teolog
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îmi adresase din partea comitetului pentru festivități dorința să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci unui teolog. Decizia să țin un discurs, în biserica luterană unde a fost fondată universitatea, nu fusese acordată unui teolog luteran, ci unuia catolic. Tema nu trebuia ancorată în despre istoria universității, ci putea face referire la chestiune centrală a existenței umane. Acceptasem această onorabilă, dar dificilă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu fusese acordată unui teolog luteran, ci unuia catolic. Tema nu trebuia ancorată în despre istoria universității, ci putea face referire la chestiune centrală a existenței umane. Acceptasem această onorabilă, dar dificilă sarcină conștient că va trebui să țin un discurs într-o situație politică și socială explozivă: era anul 1977, vârful valului de terorism politic al Rote Armee Fraktion. Întrebarea mea încă de pe atunci era: Credința în Dumnezeu are viitor? În urcarea noastră pe munte am ajuns acum la un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu ireligiozitatea argumentată în teorie sau doar trăită practic. Totuși, din perspectiva unei asemenea dezvoltări se impune cu tot mai mare evidență, nu ca un lucru de pe urmă în universitățile noastre, întrebarea: credința în Dumnezeu are încă un viitor? În discursul meu cu această ocazie voiam să aduc un serviciu universității mele, dar și "cauzei lui Dumnezeu", care este obiectul "teologiei", "discursul despre Dumnezeu". Mă simțeam bine pregătit: eram aproape de terminarea operei mele despre "răspunsul la întrebarea despre Dumnezeu a modernității
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evidență, nu ca un lucru de pe urmă în universitățile noastre, întrebarea: credința în Dumnezeu are încă un viitor? În discursul meu cu această ocazie voiam să aduc un serviciu universității mele, dar și "cauzei lui Dumnezeu", care este obiectul "teologiei", "discursul despre Dumnezeu". Mă simțeam bine pregătit: eram aproape de terminarea operei mele despre "răspunsul la întrebarea despre Dumnezeu a modernității" care durase patru ani și urma să fie publicată în scurt timp cu titlul Există Dumnezeu? Astfel, pe 8 octombrie 1977
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care durase patru ani și urma să fie publicată în scurt timp cu titlul Există Dumnezeu? Astfel, pe 8 octombrie 1977, după un simpatic și critic "cuvânt de salut" al Președintelui Republicii Walter Scheel adresat mișcării studenților, mi-am ținut discursul, Heute noch an Gott glauben? (Să mai credem în Dumnezeu astăzi?), ambele publicate la scurt timp după aceea. De ceea ce am afirmat cu acea ocazie sunt și acum foarte convins: astăzi, cine vrea să susțină pe baze raționale că credința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
față, devine un lucru care mă încadrează, pătrunde și mă umple cu bucurie din interior, mă satisface integral. Nu pot să nu gândesc că: În ea trăim, ne mișcăm și existăm". Este binecunoscut versetul din Noul Testament al Faptelor Apostolilor, în discursul apostolului Pavel la Areopagul din Atena, în care susține că îl caută și îl găsește pe Dumnezeu, care nu este departe de nici unul din noi și în care noi trăim, ne mișcăm și existăm (Fap., 17, 27s.). Într-adevăr, muzica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o dezbatere dificilă, și pentru că am prezentat-o publicului. După actul solemn de deschidere a Parlamentului au fost tocmai budiștii, sub conducerea lui Dalai Lama, cei ce au ridicat obiecții pentru cele scrise: demnitarii creștini, evrei și musulmani, atât în discursuri, cât și în rugăciuni, au cerut în bună credință de "a urma unitatea religiilor în Dumnezeu" și chiar au pus în mod inconștient pe Buda la același nivel cu "Dumnezeu". Ar fi trebuit să știe că budiștii refuză conceptul de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
există pace mondială fără pace religioasă". Ca urmare avea să devină fundamentul primului simpozion cu reprezentanții religiilor mondiale pe care UNESCO avusese curajul să-l organizeze la Paris în februarie 1989. Un deceniu mai târziu, pe 9 noiembrie 2001, după discursul și hotărârea Adunării generale a ONU în urma atentatelor de pe 11 septembrie, "dialogul între civilizații" a început să facă parte din programul Națiunilor Unite, în opoziție cu "clash of civilizations", ciocnirea civilizațiilor teoretizată de Samuel Huntington. Totuși, pentru ca dialogul să dea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evrei și a circa cinci sute de mii de sinti și rromi, un act de o barbarie și brutalitate unice în istoria omenirii, a dat problemei raportului dintre Dumnezeu și suferință o profunzime niciodată atinsă. Îmi amintesc referitor la aceasta discursul emoționant pe care filozoful evreu Hans Jonas l-a ținut la Tübingen în 1984 despre "conceptul de Dumnezeu după Auschwitz". Răspunsul său începe nu de la supremația lui Dumnezeu, ci de la suferința lui Dumnezeu din momentul creației lumii, nu de la atotputernicia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu mi-a dăruit-o. Este responsabilitatea mea, și nu a unui medic, preot sau judecător. În acest sens, în 1995, în cartea publicată cu Walter Jens, Menschenwürdig sterben ( Despre demnitatea de a muri), am scris și Plädoyer für Selbstverantwortung (Discurs în favoarea responsabilității personale), iar în 2009 l-am întărit prin douăzeci de teze, pe care nu le voi mai menționa aici. Eu, care cred în viața veșnică, nu am nevoie să îmi chinui la infinit viața pe acest pământ. Și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Confesiunile sale: "Inquietum est cor nostrum, donec requiescat in Te, Domine Neliniștită este inima noastră până când nu se va liniști în tine"23. Capitolul 10 Concepția despre viață " Viața îl pedepsește pe cel ce ajunge prea târziu". Președintele Mihail Gorbaciov, discurs cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări de la fondarea DDR, Berlinul de Est, 7 octombrie 1989. Un parcurs al vieții bazat pe încrederea în viață, orientat de o viziune a vieții. Cu aceasta ne atingem scopul ambițios al urcării: dintr-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și '70 constituiau o opoziție destul de comunicativă, în fața noilor întrebări ce se impuneau au rămas, în mod surprinzător, muți. Marile ideologii sau teorii "științifice" considerate mult timp pseudoreligii, în care se credea cu adevărat, au fost respinse fără prea multe discursuri funebre. "Dezvrăjirea lumii" (Max Weber) nu s-a realizat și este evidentă o "întoarcere la religios", religios care în realitate nu a fost niciodată complet eliminat. Totuși, nu voiam să fiu nici dintre cei ce credeau în ideologia progresului ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de homo oeconomicus, care caută aparent doar să-și maximalizeze propriul avantaj. Astfel, astăzi sunt analizate fenomenele de rezistență la reforme. În ciuda acestor rezistențe, eu am o speranță pe care vreau să o descriu foarte pe scurt în continuare. Un discurs în fața ONU Astăzi se vorbește despre stabilirea unei noi paradigme de raporturi globale, pe care am descris-o în cărți ca Projekt Weltethos (Proiect pentru o etică mondială, 1990) și Weltethos für Weltpolitik und Weltwirtschaft (Etica mondială pentru politica și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noiembrie 2008 am ținut o serie de conferințe în Statele Unite și am putut constata cum și acolo se deplâng aviditatea profitului în economie și megalomania în politică. În acest sens, mi-au fost confirmate convingerile de președintele Obama, care, în discursul instaurării din ianuarie 2009, a luat act de faptul că: "În cele din urmă este foarte limpede că ne aflăm în mijlocul unei crize. Țara noastră este în război împotriva unei rețele de violență și ură. Economia noastră e slăbită foarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]