4,704 matches
-
care „pururi, cade jertfă”, întruchipând „strămoșeasca legătură dintre scaun și popor”. Prin acest erou, persuasiv triumf al discreției, tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin „amuțire”, posibilitățile de sugestie ale unui teatru altminteri discursiv. E ca o convertire dinspre retorism spre negația lui absolută - expresia pur gestuală, asimilată sistemului de semnalizări alegorice al dramei. Vlaicu Vodă a creat, oarecum, tipul cel mai nobil și mai reușit al dramei istorice naționale și naționaliste, esențial patriotică
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
de număr): astfel, T.O. Bobe introduce conotații licențioase în comentarea imaginii lui Eminescu, Cristian Preda califică drept „nule” „rudimentele” de gândire politică ale gazetarului; Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea de poet național, pledând pentru
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E o poezie prin excelență discursivă, în care nu se mai întrezărește nimic din grija excesivă pentru formă, ci, dimpotrivă, izbitoare e încercarea de exprimare nudă a ideii. Dacă în placheta de debut D. ermetiza în maniera Ion Barbu, aici, ca și în Poeme mecanice (1973
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
de hîrtie Însemnată cu litere, cifre și imagini dintre care primele sînt dominante. SÎnt părți ale Lui, instanțieri ale Marelui Text. Nimeni nu „povestește” aici de plăcere, toate textele se scriu Împotrivă, Împotriva semnificațiilor dare, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: Împotriva cititorului amorțit, Împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și În consecință superficiale - deși textele sînt și ele, Într-un prim moment niște imagini; Împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de cître toți, familiare tuturor și ca urmare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
precum iluzie referențială, moartea autorului, grad zero al literaturii, variantele cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările de teorie literară, s-au Înconjurat de o familie discursivă greu de dezmembrat. În mod sigur Însă, lovitura de grație nu va fi dată de alte noi teorii cît de fracturarea și diseminarea obiectului lor, literatura, În urma acțiunii unor agenți dezintegranți despre care nu e locul să discut acum. Mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, Îi confirmă existența În act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea Însăși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trupului ei - a umerilor albi, a sînilor de fată tînără, a părului ei roșu și lung - martora curajului ei de a juca jocurile periculoase ale vieții pînă la capăt, pînă la capătul vieții adică, pînă la crimă (am rezumat jerbele discursive ale naratoarei). Dar tot nouă ni se cere să judecăm și toată istoria acumulată În mișcările neîmblînzite ale acestui trup: “M-am născut În ’68, reprezint revoluția, Înțelegi? Dar ce s-a ales din ea? Frazele frumoase nu mai sunt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întîmplă foarte repede, pentru că nici o acțiune, nici un gest nu are coerență, pentru că sentimentele se macină odată cu destructurarea fizică a lumii Înconjurătoare, singurele soluții salutare ale personajelor sunt anamneza (care eșuează) și, mai radicală, dar și infinit mai grea, adaptarea. Registrele discursive alternează, la fel și vocile. Nu există o unitate naratologică, lipsește, aparent, “autorul”. Adică principiul discriminant: prezent și trecut, viață și moarte, discursuri, sens și non-sens, totul se acumulează monstruos ca Într-un cazan infernal pe punctul de a deborda
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-l ascultăm pe Emmanuel Adely care ne vorbește firesc - veți vedea de ce adaug pronumele personal „ne” -, care expune cu modestia individului incapabil să se reprezinte mai mult decît pe sine o dramă de viață ca pretext al unei expoziții discursive. Contrar aparențelor, dar cît se poate de logic, numai ceea ce este expus poate ascunde ceva. Literatura enunțiativă semnalează neîntrerupt pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apoi în Belgia și a efectuat stagii de lucru în ateliere și seminarii ale traducătorilor la Seneffe (Belgia). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1999), cu o teză despre Aron Cotruș. Pentru scrisul lui C. este caracteristic poemul discursiv, atent construit, cu o imagistică bogată și frumoasă, chiar „somptuoasă” (Marian Papahagi). Simbolurile cele mai frecvente din primul volum, În odăile fulgerului, sunt lebăda, cârtița, norii, fulgerul, aripa, cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcție, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
scrieri de C. Negruzzi, Gala Galaction și Vasile Alecsandri. Poezia lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
un nou fel de a articula psihologia popoarelor? Disputa rămâne una deschisă, câmpul, așa cum vom vedea mai jos, neajungând să se închidă în definiții foarte clare; vor fi cel mult definiții concurente, ce nu vor împiedica însă constituirea unei identități discursive. Există numeroase canale prin intermediul cărora teoriile germane, franceze, dar și italiene (Massi) și în mai mică măsură de sorginte engleză (Mackinder și Short) sunt adoptate și adaptate critic de cercurile științifice locale. Domeniul științific al antropogeografiei devine unul important în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fel de sinteză, de confinium și de pacificare a unor „permanențe” istorice, politice și geografice adverse. Un punct de vedere metodologic În opinia noastră, una dintre cele mai bune „căi de atac” pe care le putem avea asupra acestei formațiuni discursive în scopul unei cât mai adevărate înțelegeri ale sale ar consta în construcția unei „hărți” a disputelor ce îi structurează alternativele teoretice și pragmatice și îi specifică temele majore. Aceste dispute vor fi dublate sau, mai exact, vor fi situate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cele de mai jos este una comparativă, conștientă de existența unor niveluri diferite ale comparației, pornind de la cele mai evidente polemici și ajungând la tensiunile mai puțin clare ce structurează discuția pentru a obține, în final, accesul la acea zonă discursivă comună de unde apar teme diferite, uneori chiar contradictorii. Pilonul sociologic Biografia reprezentativă a lui Anton Golopenția este o parte importantă a proiectului nostru de înțelegere a pilonului sociologic al geopoliticii și antropogeografiei românești. Prin „biografie reprezentativă” (Muller, 1987), conform opiniei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
perspective: pe de o parte, este asemănat cu o oglindă uriașă, în care actorii se pot vedea reciproc și își pot planifica și efectua faptele în funcție de cunoștințele dobândite despre ceilalți, iar pe de altă parte, publicul reprezintă și un spațiu discursiv, în care sunt determinate și dezbătute problemele publice. Terestyéni Tamás definește conceptul de viață publică drept activitatea sferei instituționale și civile care se desfășoară în public. Activitățile vieții publice reprezintă, și ele, activități de comunicare. Lucrarea interpretează schimbarea de regim
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai puțin importante, sau chiar ignorate. 2.10. Psihologia narativă a persoanei Identitatea și realitatea persoanei se manifestă în mediul lumii umane, caracterizată nu doar prin tehnologie - care evoluează contiunuu, preschimbând mediul de existență al oamenilor -, ci și prin limbajul discursiv, asertiv. Persoana umană nu e doar o ființă cu subiectivitate conștientă, ci și o ființă capabilă de discursuri, relatări, narațiuni, de caracterizări și evaluări, realizate cu ajutorul limbajului. Dintotdeauna oamenii s-au descris și caracterizat reciproc, fapt din care a rezultat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
poate da un plus de acuratețe categorizării inițiale. De asemenea, cazuistica, în perspectiva subtipurilor și apoi a biografiei se apropie mai mult de „realitate”. Niciodată însă realitatea efectivă a unei persoane umane date nu poate fi transpusă integral în logosul discursiv. Și totuși, grilele de acuratețe în caracterizare și etichetare sunt totdeauna utile, alături de bogăția limbajului utilizat și de talentul de portretist - și de terapeut - ale celui ce intreprinde demersul. Capitolul 8 DIAGNOSTICUL ȘI EVALUAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE Diagnosticul tulburării de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
plămânii, pielea, insectele, sexul ș.a.), dar îndeosebi motivele spintecării și tăierii, asociate prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în orice caz deloc narativă, deloc discursivă - este una a „melancoliei metafizice” (Nicolae Manolescu), a sfidării și recuperării perpetue a abisului (se instituie aici ceea ce se poate numi, cu subtitlul unui poem de Leonid Dimov, „o eternitate iterativă”), a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
1964 scrie pamfletul dramatic Brambura, care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează, în 1976, articolele despre arta medievală românească pentru La Petite Encyclopédie Larousse și colaborează, foarte rar, la alte inițiative publicistice ale exilului. Romanul Parages, scris în maniera discursivă și voit alambicată a rememorărilor suprapuse, determinate de asociațiile întâmplătoare ale monologului interior, cultivat până la „delir” - cum însuși autorul spune -, se construiește de fapt în jurul ideii de înstrăinare și dezrădăcinare. În esență, este o scriere ieșită din experiența exilului, din
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
colonie” izolată, undeva, în Moldova. E un univers închis, „fără orizont”, banal, al gesturilor repetitive și comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]