6,113 matches
-
mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă Soțul ideal la mijlocul lui aprilie, În timp ce Alexander scotea numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi onest, Într-o Încercare disperată de a menține piesa. Procesul lui Wilde Începu pe 26 aprilie. După câteva zile În care fură administrate probe distrugătoare și nemăsurat de sordide, juriul nu reuși să ajungă la o Înțelegere comună și se ceru rejudecarea; indiferent Însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse dna Smith, continuând să zăbovească. N-ați fi dispus să-i primiți acum, oare? — Acum?? Doamne ferește, sunt aici, carevasăzică? — Sunt la bucătărie, domnule. Sarah Noakes l-a adus dis-de-dimineață și m-a rugat să vă Întreb. Atâta-i de disperată. Oftă. — Bine atunci, hai să terminăm treaba. Dar bagă de seamă că nu promit nimic până nu l-am văzut pe băiat. Nu, domnule. Vă mulțumesc, domnule. Îi aduc imediat. Pe când se Întorcea să iasă, o mai reținu un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
victimele accidentelor puternice, de genul celor auto sau aviatice. În timpul unui eveniment intens, creierul se străduiește să asimileze, să Înțeleagă, să reasambleze elementele lumii mentale, chiar dacă lumea fizică Înconjurătoare este distrusă. Creierul intră Într-un fel de Încercare grăbită și disperată de a reasambla faptele, de a le percepe corect, de a restabili echilibrul. Fundamental, era Încă o perioadă de confuzie, de vertij intelectual. Tot ce puteai face era să aștepți. Harry Își termină limonada, returnând paharul. — Mai doriți? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puntea din apropierea bucătăriei, lovindu-se cu capul de podeaua metalică. Se răsuci pe spate. Văzu deasupra cele două tentacule, strângând salteaua, răsucind-o. „Știe oare calmarul ce s-a Întâmplat? Că i-am scăpat, adică?“ Norman se uită În jurul său disperat. „O armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În momentul În care ajunse afară, Își dădu seama de greșeală: avea nevoie de greutăți. Mai ușor decât apa, corpul lui era Împins inexorabil către suprafață. Inhală o ultimă doză de oxigen, lăsă să-i scape butelia și se agăță disperat de țevile reci din afara habitatului, știind că, dacă nu rămânea agățat, nimic nu avea să-l mai oprească și nu mai avea de ce să se prindă până sus. Avea să ajungă la suprafață și să explodeze ca un balon. Ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
păcat. Din păcate, nu mai am leac de disperare. Mi l-a furat Elena. Nu dispera, căutătorule, nimeni nu e exclus de la șansă! Pe de altă parte, să nu uităm că nu din mintea unui genial inventator ci, din lăuntrul disperat al durerii, s-a născut speranța!“ Pe marea păsării violet e furtună. Auzi, speranța! V. tînăr trăiesc o spaimă similară cu alarma care m-a paralizat cînd am văzut un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rămîne singur numele devalizat ca un muced sarcofag. Un cuvînt. Iar indiferentele vorbe, pe jumătate moarte, sînt jumătăți de moarte. V. răstignit pe patul de spital realizez că e absurd să strig la copia mea tînără. V. tînăr mă privește disperat și totuși rîde. Se bucură văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sensul lumii este dat numai de jerfă și singur gîndul omului nu poate înălța nimic, oricît de efemer, fără să se simtă învelind ierburile, izul iute al mirosului de sînge.” Are dreptate. Dar cum să dăruiesc chiar și ura? Privirea disperată cu care mătur împrejurimile e cea mai bună dovadă că nu-mi sînt suficient. Nu mai pot concepe nici un sentiment viu. E atîta lipsă de iubire în mine că simpla mea respirație a început să mă plictisească și să mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca drog ca să treacă timpul, sînt imediat huliți. Tu ai dreptate. Cum vrei să le spună cineva că viața lor nu are rost? S-ar supăra. Tu, dacă ai descoperit asta, ce-ai realizat în afară de faptul că stai ca un disperat în fotoliu și plîngi atît de tare că nu te-aude nimeni?” V. tînăr privește, cumva, la el cu speranță iar Doctorul pare că savurează clipa: „-Și cum să te înțeleagă cineva cînd planeta e plină de muieri ce-abia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc cu pumnii, se roagă și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau sihastru. Speriat de imensul ochi reptilian pe care-l intuiește alături, fiecare se grăbește să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înfiorați unii la alții neștiind ce să creadă căci eu sînt peste tot: subtil și, în același timp mineral. V. tînăr înghit etapele. Trăiesc arzînd cu fierbințeala fosforului renunțînd la orice control sau cenzură. Mă căsătoresc, fac copii, scriu ca disperatul mulțime de cărți ciudate care fac criticii să strige că ar trebui să fiu împușcat. Cei apropiați mie vor să mă transforme în unealtă, în instrumentul propriei lor mulțumiri și îi sfidez. Îi abandonez, deși rămîn în mijlocul lor la fel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat de emoție, răspund: „-Știu, știu. Oh, cum de-am fost în stare să fac
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
diferența între a crede și a încerca să te convingi; să te lămurești. Dar crunta evidență mă împiedică să fac pînă și atît. Pare că nu mai am nimic de lămurit. Cum aș putea? Nu-mi mai pot răspunde la disperatele întrebări. Am iubit prea tare oamenii și mau lovit; i-am iubit pe ai mei și m-au lovit. Dacă nu iubesc, las durerea să mă copleșească. Dar cum să mă întorc la iubirea lor? De unde atîta dragoste? Îmi văd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii în care mi vedeam înfrântă ființa si prefăcută-n ruine, în visurile mele disperate se vedea trupul asfixiat al asasinului ce-mi furase viața pentru a lăsa în urmă nostalgia transformată-n răni vizibile. În visurile mele știam că El este omul cel mai tăcut, al cărui suflet nu are putere să mintă și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-ar înlemni stările să nu mai întâmpini nimic în statistica verbelor disperate... Până mai ieri împingeam ochii mei, stele spre tine, Până mai ieri n-am plâns niciodată. Astăzi otrava roasă în suflet a murit. N-am mai rămas decât un vânt cu câteva regrete că te-am întâlnit la statuia ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat disperat la Bătrâna care-l privea cu o înțelegere și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee la care nu avusese curaj să gândească vreodată. Bătrâna, căluțul meu drag, apucă lanțul cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
James s-a ridicat în picioare. Stătea mult prea departe ca să reușesc să-l ating. Era îmbrăcat într-un costum negru (în trecut glumiserăm deseori pe seama faptului că purta costumul ăla atunci când supraveghea lichidarea companiilor falimentare), era palid și arăta disperat. Într-un fel, parcă niciodată nu mi se păruse mai frumos. — Văd că ți-ai luat costumul de cioclu, am spus cu amărăciune. O tușă foarte potrivită! James nici măcar n-a încercat să zâmbească și atunci mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
multă vreme de când n-ai mai avut voie să bei. Nu-i de mirare că sugi la greu. Păi, chiar că a trecut mult timp de când n-am mai putut să beau nimic. Dar nu de asta sunt așa de disperată să mă îmbăt, i-am explicat. —A? m-a întrebat ea fără cuvinte. Așa că i-am povestit de James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă simt în siguranță. Sperând să găsesc un loc unde imaginile alea îngrozitoare să nu-mi mai ruleze în cap. Dar gelozia și ura mă țineau trează. Mă tot împungeau, iar eu nu mă puteam liniști. Nu-mi găseam pacea. Disperată, m-am gândit că poate dacă încerc un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui Rachel. (Știți, camera în care o să stați voi când veniți pentru săptămâna de înfometare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încep să mă bucur de felul în care arătam, așa rău cum mi se părea mie că arăt. Pentru că într-o zi aveam să-mi doresc să mai arăt la fel. Deși nu mă puteam imagina ajungând vreodată așa de disperată. Sigur că noutatea legată de bicicletă și de mașina de vâslit s-a consumat foarte repede. A fost o combinație de accidente și de dezamăgiri. Cu toate că Helen nu avea decât nouă ani, a decis că numai ea știa cum funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
c-avem ceva cu ea. —Anna nu e vampiroaică, am râs eu. —De unde știi? m-a întrebat mama. În majoritatea timpului, așa arată. Cu părul ăla al ei și cu rochiile alea îngrozitoare, lungi și violete, și cu machiajul ăla disperat. Nu vrei să vorbești cu ea și să încerci s-o convingi să se mai îngrijească puțin? Dar Anna arată așa cum e ea, i-am spus mamei în timp ce vărsam busuiocul tocat într-o tigaie. Asta e Anna. Dac-ar arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs, m-am gândit disperată. M-am gândit, fără prea multă convingere, s-o sun înapoi pe recepționeră și s-o întreb unde era James. Însă m-am oprit. N-aveam să-mi arunc la gunoi și ultima fărâmă de mândrie care-mi mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James mi s-a adresat pe un ton liniștitor. Poate că nimeni nu știe încă. N-am făcut prea mult tamtam pe tema asta. Și în ultima lună de zile n-am văzut prea multă lume, mi-a explicat el disperat să mă țină într-o stare de calm. Sigur suferise o cădere nervoasă, m-am gândit. Devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă gen Howard Hughes. — Am fost plecat la un curs, a continuat el. —A! Bine, deci nu suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înapoi. Da, așa mă face James să mă simt. Norocoasă! — Dar nu ești norocoasă că ai primit o a doua șansă? Nu toate femeile au parte de asta, a zis mama. Nu, nu e genul ăla de noroc, am spus disperată s-o fac să înțeleagă și să înțeleg și eu. James mă face să mă simt norocoasă, deși n-aș merita asta. De parcă e drăguț cu mine cu toate că n-ar fi obligat să fie așa. De parcă e drăguț cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]