5,812 matches
-
trebuit să imortalizăm vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care îl iau în brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu îl privește curios și cu dispreț, înfigând deodată lăbuța în capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii în jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Vâlcin. Ceea ce s- a și făcut. În anul 1918 a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și în Februarie - Martie 1919 - când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea încărcată
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ceea ce face. Realizez, cu tristețe, că domnia lui a zdruncinat, în Germania, încrederea în monarhie, care, înainte de el, era atât de puternică, de măreață, atât de națională", apoi sintetiza poziția interlocutorului: Atribuie lipsa de popularitate a împăratului, în bună parte, disprețului și necunoașterii caracterului poporului german. Firea lui nu e specific germană. El nu înțelege nimic din mentalitatea poporului său", și revenea la discursul prințului imperial: "Eu mă simt german. În ce-l privește, el nu știe ce este. Acest sentiment
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu a guvernat cu oamenii care îi plăceau, ci cu cei care, adeseori, îl dezgustau foarte mult", prințesa consemna faptul că "a pus alături de el, la masa Consiliului, oameni care îl detestau și pentru care nu avea el însuși decât dispreț" și devenea preceptoare în domeniul politic: "Guvernarea nu se învață din manuale de morală, dar ele pot aduce un soi de bucurie superioară prin buna cunoaștere a adversarilor, fapt de care se poate profita; adică să știi ce gândesc despre
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și el această metodă. Nu a guvernat cu oamenii care îi plăceau, ci cu cei care, adeseori, îl dezgustau foarte mult. A pus alături de el, la masa Consiliului, oameni care îl detestau, și pentru care el însuși nu simțea decât dispreț. Guvernarea nu se învață din manuale de morală, dar ele pot aduce un soi de bucurie superioară prin buna cunoaștere a adversarilor, fapt de care se poate profita; adică să știi ce gândesc despre tine, ce uneltesc împotriva ta și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fi de acord cu ceea ce face. Realizez, cu tristețe, că domnia lui a zdruncinat, în Germania, încrederea în monarhie, care înainte de el, era atât de puternică, de măreață, atât de națională. Atribuie lipsa de popularitate a împăratului, în bună parte, disprețului și necunoașterii caracterului poporului german. Firea lui nu e specific germană. El nu înțelege nimic din mentalitatea poporului său. Eu mă simt german. În ce-l privește, el nu știe ce este. Acest sentiment de a fi altfel [indescifrabil], de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ostentativ, el va detesta premierea în public, ca pe un atac la reputația sa, astfel încât va recurge la anumite forme de expresie sau gesturi care nu numai că vor anula efectul premierii, dar, mai mult decât atât, asociate și cu disprețul său, vor devaloriza ideea premierii în sine, în ochii celorlalți 157. Aceasta nu înseamnă că el nu dorește premiul, cică nu-l dorește oferit în public. Pentru un astfel de elev premierea între patru ochi este necesară și eficientă. Premierea
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
pedepsit mereu, problema lui nu va mai fi să facă numai ceea ce trebuie, ci să facă doar acele lucruri care îi aduc avantaje. Kant afirmă: Când copilul, de pildă, minte, nu trebuie să-l pedepsim, ci să-l întâmpinăm cu dispreț, spunându-i că pe viitor nu i se va da crezare etc. Dacă însă pedepsim copilul când face ceva rău și îl răsplătim când face binele, atunci el face binele pentru a avea bine. Când iese apoi în lume, unde
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
măsură alta decât recompensa financiară (sau de altă natură) care circulă la bursa socială și culturală din societatea noastră. De asemenea, ar trebui regândit și reevaluat ceea ce fac persoanele aflate în poziții înalte, o concluzie fiind aceea că intimidarea și disprețul acestora sunt intolerabile și de neacceptat; cei obsedați de bani și de voința de a deține controlul fac lucruri inacceptabile, dar pe care, în forul nostru interior, le acceptăm, deoarece am fost "programați" prin sistemul pedepse/recompense să le acceptăm
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
directorilor și a cadrelor didactice pornind de la acest pachet legislativ. Să impui o dezbatere acum, la sfârșit de august-început de septembrie, este încă o dovadă a superficialității și a relei-credințe a unui minister interesat să mențină haosul din sistem, a disprețului față de cadrele didactice, elevi, studenți și părinți, față de întreaga societate românească. Pachetul legislativ elaborat de Comisia Prezidențială reprezintă un set de principii care conturează clar o Strategie. De Strategie avem nevoie acum, de o Strategie clară și coerentă. Strategia sub
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de acestea. Un prim mesaj nonverbal este transmis prin delimitarea unui spațiu personal pentru interacțiune. Nerespectarea acestuia poate induce reacții de agresivitate sau de evitarea din partea individului. Privirea poate, de asemenea, să exprime o gamă variată de emoții: dezaprobare, Încântare, dispreț, Întristare. În unele culturi, contactul vizual direct este apreciat și este de dorit pentru a exprima o atitudine deschisă, Însă În altele semnifică aroganță, insubordonare. Și postura corporală a unei persoane poate transmite diferite mesaje. Mersul cu umerii aplecați indică
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
ultima slută o Ava Gardner, refuzându-și comparația. În plus, toată lumea știe că societățile bazate pe încredere funcționează mai bine decât cele bazate pe neîncredere. În fine ar trebui ca toată lumea, dar mai ales formatorii de opinie să știe că disprețul pentru oamenii politici reprezintă un pericol pentru democrație, deschizând calea către salvatorii neamului. Cei care apar pe cai albi și înveșmântați în cămăși verzi, sau mă rog, cu tancuri verzi și steaguri roșii. Și execuții pe stadioane, sau case căzute
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
n-aș fi făcut-o. Vă scriu, ca să intru direct în temă, în legătură cu câteva fraze ale dvs. dintr-o Scrisoare de la Olănești, (Vatra, nr. 11-12 /2004, pp. 24-25), în care pentru prima dată am fost șocată de violența tonului, de disprețul și agresivitatea unor termeni utilizați, de obicei, nu pentru apostrofarea, sau ridiculizarea, sau chiar umilirea, ci pentru nimicirea celui luat în vizor. Este vorba de dl. Alexandru Paleologu, despre care, printre alții și printre altele, iată ce scrieți: Nici măcar de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
care și dvs., folosesc la adresa confraților, din propriile generații, sau din generațiile anterioare, termeni ca aceia din Scrisorile de la Onești. Mă gândesc, domnule Mușina, că precaritatea culturii noastre și desconsiderarea aculturalilor pentru ea, se explică măcar în parte și prin disprețul acesta neverosimil pentru confrați, al celor care chiar o produc, o cultivă, o întrețin și absența sentimentului că sunt dincolo de orice, un grup uman compact, privilegiat, cu răspunderi aparte. Dispreț pe care vă rog, aduceți-vă aminte, scriitorii francezi, fiindcă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
aculturalilor pentru ea, se explică măcar în parte și prin disprețul acesta neverosimil pentru confrați, al celor care chiar o produc, o cultivă, o întrețin și absența sentimentului că sunt dincolo de orice, un grup uman compact, privilegiat, cu răspunderi aparte. Dispreț pe care vă rog, aduceți-vă aminte, scriitorii francezi, fiindcă-i luați drept exemplu, nu l-au avut față de Céline, Brasillach, ori Drieu de la Rochelle. Ale căror greșeli au fost de altfel, infinit mai mari decât ale lui Alexandru Paleologu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
trage în provincie (și sfori se trag destule și acolo). Micile premii din nordul, vestul și estul țării nu vor reuși niciodată să egaleze marele premii sudice din Capitală. În mod ciudat însă, scriitorii bucureșteni nu mai manifestă obișnuitul lor dispreț față de foști provinciali adoptați de București și bucureștenizați. Nu există, din punctul acesta de vedere, vreun vizibil complex al bastardului, care să fie pus pe tapet. Faptul este cu atât mai ciudat cu cât respectivii foști provinciali nu renunță neapărat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a fost cel mai adesea dur, grobian, fără scrupule și mercenar. Practic, profilul ofițerului de Securitate, similar cu portretul cekistului sovietic descris de literatura proletcultistă ș...ț a fost alterat deseori de vicii și pasiuni lumești, de ambiție, infatuare și dispreț în raport cu celelalte cadre, pe măsura avansării în grad sau funcție. Astfel, cu toate sutele de mii de ore de ședințe și analize, Securitatea a luat chipul și asemănarea cadrelor ei, iar printre ofițeri și subofițeri prea puțini erau cei care
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pasabilă, totuși sancționabilă pe bună dreptate. Aceste lucruri au fost percepute cu asupra de măsură de străinătate, dar au fost des mediatizate și în interiorul țării. Așa încât nu este de mirare nici cinismul trupei Paraziții când exclamă Fuck you România!, nici disprețul cântărețului spaniol care strâmbă din nas, declarând Me cago en esos putos Rumanos, hijos de puta (în paranteză fie spus, întrebat de ce a ales ca melodia lui să îi incrimineze tocmai pe români, DJ Syto a declarat într-un interviu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
rol pozitiv. Există o tendință de a menține reprezentarea sau poate chiar vederea obiectului, ca să ne putem savura propriul sentiment de forță. Se afirmă aici nu numai o reacție împotriva propriei tensiuni de mai înainte, ci și împotriva obiectului însuși. Disprețul față de el se întărește continuu. Puful s-a prefăcut, în acest caz, într-o mare piedică pe care am înlăturat-o. d) În humor, în cel de al patrulea tip de sentiment al ridicolului, obiectul joacă un rol esențial, ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
profund întemeiată, efortul de învingere a rezistenței lui va semăna cu un joc și nu va exista imboldul de a zăbovi mereu asupra ei. Superioritatea reală se sprijină pe ea însăși și sentimentul său de mîndrie nu capătă caracterul de dispreț față de altceva și de alții. Tendința de a defăima sau de a simți dispreț și a le da expresie este tocmai un semn că depindem de obiectul exterior și că nu ne putem simți cu totul noi înșine decît în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu va exista imboldul de a zăbovi mereu asupra ei. Superioritatea reală se sprijină pe ea însăși și sentimentul său de mîndrie nu capătă caracterul de dispreț față de altceva și de alții. Tendința de a defăima sau de a simți dispreț și a le da expresie este tocmai un semn că depindem de obiectul exterior și că nu ne putem simți cu totul noi înșine decît în opoziție cu el. Chiar cînd nu în cercăm pentru el vreo simpatie pozitivă, el
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe locul cel mai înalt (Statul, V, p. 452, D). Thomas Hobbes spune (în Leviathan, cap. VI): "Rîsul mult este semnul unui spirit mărunt (pusillanimitas). Dimpotrivă, specificul unui spirit mare este să dea altora ajutor și să-i scape de dispreț, iar pe sine să nu se compare decît cu cele mai mari spirite". Toată viața mea", spune Lichtenberg (Vermischte Schriften, I, p. 173), "am socotit că nu se poate cunoaște mai bine caracterul unui om decît printr-o glumă pe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceea ce e mic, sublimul și josnicul, tot ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat urmele și gîndirea a chibzuit asupra legilor generale ale vieții. Fie că baza humorului este acea superioritate ce exclude orice fel de dispreț, fie că e generozitatea care poartă povara altora ca pe ceva firesc, fie că e melancolia ca rod al unei experiențe bogate, dar dureroase, fie că e nostalgia îndreptată spre un țel înalt, fie că e acea înțelegere ce vede
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Swift. Îmbibarea și captivarea sa tocmai de ceea ce respingea și combătea apar atît de accentuate încît imaginea îi este deseori întunecată pentru posteritate, întocmai cum i-a fost ți sufletul întunecat de ele. Swift căuta într-una noi expresii pentru disprețul pe care-l resimțea față de mulțimea oamenilor și purtarea lor, așa cum credea că le-a cunoscut în timpul participării (sau al încercării de a participa) la viața politică. El se desfată cu imagini și alegorii ce pot exprima acest sentiment. Îl
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în cazurile în care superioritatea și înălțimea sufletească alcătuiesc baza. Chiar și niște trăiri foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]