9,274 matches
-
Ochii îi înotau în lacrimi ca într-un ocean. A oferit Adelei un scaun, l-a acoperit cu o rochie păturită, a înconjurat-o cu politeți excesive și naive, a copleșit-o direct și indirect cu complimente intempestive și stîngace: Domnișoara cea mai frumoasă din Bălțătești" - "Surioara matale trebuie să-ți fie dragă tare și seamănă așa de bine cu mata". Bine că n-a spus fiică! (Acum zece ani, în tovărășia unei femei ca Adela, ipoteza doamnei Sabina ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trei rachiuri - pentru cele două doamne și pentru mine... Și nici o garafă de vin cu trei pahare, să cinstim la tejghea ori la masa din fund, ocupată în parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de cracatiță atârnată strâmb într-un cui. Negustorița îmi servea comenzile cu îndoială, cu un fel de spaimă. Adela fugi pe ușă, lăsîndu-mă cu doamna M..., care o urmă imediat, decentă. - Ai cumpărat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întotdeauna și politicos. Doamna Sabina a început să plângă. Plângea, fără îndoială, după casă, după gazdă, după Bălțătești și probabil și după mine. - Respectele mele nepoatei matale! (Aflase desigur că nustăm într-o casă și trăsese concluzia.) Cea mai frumoasă domnișoară din toată țara Moldovei! Să-i deie Dumnezeu noroc! Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât aceea că sunt suportul vieții spirituale - ca subsolurile unde se fabrică forța care în salon strălucește în ghirlănzi de lumini. Adela este o iluzie paradisiacă, și nu trebuie să devie o realitate. Nu trebuie s-o asimilez întru nimic domnișoarei Niculina P..., artistă coregrafică (și dramatică in spe), care, ca și maestrul de scrimă, are un rol important în păstrarea echilibrului organic și, probabil ca și el, nu are numai un singur client. Atunci? Atunci rămâne să fac o tranzacție
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește la domnișoara Overman. Domnișoara Overman fusese bibliotecara din prima bibliotecă publică din New York la care ne duceam regulat în copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește la domnișoara Overman. Domnișoara Overman fusese bibliotecara din prima bibliotecă publică din New York la care ne duceam regulat în copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește la domnișoara Overman. Domnișoara Overman fusese bibliotecara din prima bibliotecă publică din New York la care ne duceam regulat în copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în același timp, să fie compatibilă, chiar de la prima vedere, și cu gusturile domnișoarei Overman. După ce debita asemenea lucruri, îi explicam calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
duceam regulat în copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în același timp, să fie compatibilă, chiar de la prima vedere, și cu gusturile domnișoarei Overman. După ce debita asemenea lucruri, îi explicam calm, cu răbdare - dar, desigur, țipând cât puteam de tare - care erau, după părerea mea, handicapurile domnișoarei Overman în calitate de critic, sau chiar de cititor de poezie. Atunci îmi amintea că în prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
specifice, dar care, în același timp, să fie compatibilă, chiar de la prima vedere, și cu gusturile domnișoarei Overman. După ce debita asemenea lucruri, îi explicam calm, cu răbdare - dar, desigur, țipând cât puteam de tare - care erau, după părerea mea, handicapurile domnișoarei Overman în calitate de critic, sau chiar de cititor de poezie. Atunci îmi amintea că în prima lui zi petrecută la biblioteca publică (singur, la vârsta de șase ani), domnișoara Overman, lipsită sau nu de calitățile unui critic de poezie, îi deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
desigur, țipând cât puteam de tare - care erau, după părerea mea, handicapurile domnișoarei Overman în calitate de critic, sau chiar de cititor de poezie. Atunci îmi amintea că în prima lui zi petrecută la biblioteca publică (singur, la vârsta de șase ani), domnișoara Overman, lipsită sau nu de calitățile unui critic de poezie, îi deschisese o carte la o planșă ce reprezenta catapulta lui Leonardo și i-o pusese în față; așa încât nu era o bucurie pentru el să scrie un poem despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îi deschisese o carte la o planșă ce reprezenta catapulta lui Leonardo și i-o pusese în față; așa încât nu era o bucurie pentru el să scrie un poem despre care știa că nu o să-i stârnească plăcere sau interes domnișoarei Overman, venită, probabil, de la o proaspătă lectură a iubitului ei domn Browning sau a nu mai puțin îndrăgitului și nu mai puțin explicitului domn Wordsworth. Ciondăneala - ciondăneală din partea mea și discuție din partea lui - sfârșea aici. Nu poți să te cerți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai bine, de ceea ce e, probabil, cea mai profundă satisfacție permisă meșteșugarului veteran. A găsit o formă de poezie care i se potrivea lui, care răspundea celor mai durabile cerințe ale poeziei în general, și pe care cred că și domnișoara Overman, dacă ar fi fost încă în viață, ar fi găsit-o frapantă, poate chiar atrăgătoare de citit și, fără îndoială, „interesantă“, cu condiția să-i fi acordat aceeași atenție neștirbită cu care-și trata vechii ei ciobănași bucolici, Browning
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de cuvinte pe zi și, uneori, aproape patru sute de mii. La patruzeci de ani, trebuie să recunosc, nu prea mă mai simt înfometat de lectură și, când nu mi se cere să examinez lucrări de limba engleză aparținând fie unor domnișoare, fie mie însumi, citesc foarte puțin, cu excepția cărților poștale intransigente sosite de la rude, a cataloagelor de semințe, buletinelor pasionaților de ornitologie (de un fel sau altul) și a mișcătoarelor bilete de „Grabnică însănătoșire“ sosite de la vechi cititori de-ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bună. Noapte bună, doamnă Narghilea. Noapte bună, Descriere Afurisită! Cum îmi vine cam greu să vorbesc din punctul meu de vedere, am hotărât azi-dimineață la curs (mi-e teamă că în timp ce priveam la incredibil de comoda încălțăminte de bicicletă a domnișoarei Valdemar) că lucrul cel mai galant pe care l-aș putea face ar fi să las pe unul dintre părinții mei să aibă primul cuvânt, și cu cine aș putea începe decât cu Mama Primordială? Totuși, riscurile implicite sunt enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Un bărbierit și, poate, o baie rece care să-mi pună sângele în mișcare. Mă încearcă un impuls - mai degrabă un vechi reflex urban decât un impuls, slavă Domnului -de a rosti câteva cuvinte ușor caustice la adresa celor douăzeci și patru de domnișoare, tocmai întoarse după weekend-uri abundente petrecute la Cambridge sau Hanovra sau New Haven, care mă vor aștepta în sala 307, dar nu pot termina o descriere a lui Seymour - chiar și o descriere care șchioapătă, chiar una în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spune), dar nu degeaba sunt fratele fratelui meu, așa încât știu - nu întotdeauna, dar știu -că nimic din ceea ce fac nu e mai important decât a mă duce în acea groaznică sală 307. Nu se găsește acolo nici o fată, inclusiv teribila domnișoară Zabel, care să nu fie sora mea în aceeași măsură ca Boo Boo sau Franny. S-ar putea să strălucească în ele ignoranța vârstei, dar strălucesc. Gândul ăsta reușește să mă buimăcească: nu există vreun alt loc în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el, va trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
porți civilizat...“ Nici singur nu Înțelegea Subotin de când Începuse să vorbească atât de calm și elevat. „Mă vedeți, sunt calm, continuă el, de aceea vă rog să-mi spuneți: am de-a face cu o doamnă sau doar cu o domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă-i place, se poate califica la locul de producție...!” „Nu mi-e frică de muncă...” - Îl convinse fata. Tony Pavone luă o foaie de angajare, se așeză la birou cu stiloul În mână, chestionând-o profesional. „Cum te numești, domnișoară?” „Atena Karamalis” - răspunse ea repede. „Ce etate ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala acestei țări, ce amintește de trecutul Îndepărtat al civilizației
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foaie de angajare, se așeză la birou cu stiloul În mână, chestionând-o profesional. „Cum te numești, domnișoară?” „Atena Karamalis” - răspunse ea repede. „Ce etate ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala acestei țări, ce amintește de trecutul Îndepărtat al civilizației elene, unde au trăit și au desăvârșit capodopere literare, cele mai luminoase „Genii” ale omenirii. Te felicit...” Îi mai puse unele Întrebări ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai multe stații de autobuz, În timp ce fata reuși să-i surprindă privirea, destul de timorată. „Mergem, departe...?” În compensație pentru impolitețea de care dăduse dovadă, Tony Pavone se simți dator să destindă puțin atmosfera. O privi zâmbind enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nopții, presupunea iarăși un câștig bine venit. Cunoscând cine plătește consumația, se prezentă În fața lui Tony Pavone făcându-i o plecăciune. „Vă stau la dispoziție...” Polipeanu interveni. „Sunt de părere să bem câte un păhărel...tot de Coniac franțuzesc...” „Iar domnișoara...?” „Un pahar de lichior ar fi bine venit”. Patronul aduse comandă În același timp cu o altă originală sticlă de Coniac, pe care o așeză cu oarecare pedanterie În mijlocul mesei. Justifică gestul, zâmbind. „Dacă nu se bea, o plătesc eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]