KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...180 181 182 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

mă descurc. — Bine, Norman, cum spui tu. Luminile din coridorul Cilindrului C păreau nefiresc de puternice. Norman Își auzea pașii pe covor, precum și zumzăitul ventilatoarelor și al Încălzitoarelor. Simțea greutatea seringii pe care o ținea În mână. Ajunse la ușa dormitoarelor. În fața ușii din peretele despărțitor se aflau două femei, membre ale unui echipaj al Marinei Militare. La apropierea lui, pocniră din călcâie, luând poziția de drepți. — Doctor Johnson! Norman se opri: femeile erau drăguțe, negre și cam solide. — Pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
drepți. — Doctor Johnson! Norman se opri: femeile erau drăguțe, negre și cam solide. — Pe loc repaus! le ordonă Norman zâmbind. — Ne pare rău, domnule! Am primit niște ordine! — Înțeleg, spuse Norman. Atunci, continuați. Și dădu să treacă de ele, spre dormitor. — Vă cerem scuze, doctore Johnson. Femeile Îi barară calea. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Norman, Încercând să pară cât mai nevinovat cu putință. — Este strict interzis accesul În această zonă, domnule. — Dar vreau să mă duc să mă culc. — Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat. Perna încă mirosea a James. Îmi era așa de dor de el. Nu-mi vine să cred, m-am smiorcăit la Judy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
între a purta niște haine de gravidă sau o pereche de blugi pe care îi lăsase James în casă în goana plecării. Mi-am tras blugii pe mine și mi-am privit corpul revoltător de gras reflectat în oglinda din dormitor. Doamne, arătam groaznic! De parc-aș fi fost îmbrăcată cu costumul mascotei Michelin a surorii mele mai mari. Sau, și mai rău, arătam de parc-aș fi fost în continuare gravidă. Cu câteva săptămâni înainte să nasc ajunsesem enormă. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să le port. Mi le-am îndesat pe degete și abia am reușit să le fac să alunece. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
când trebuia să-mi dau examenele finale și nu mai ieșeam de la cursuri. Și-au făcut griji pentru mine când aveam douăzeci de ani și m-am despărțit de prima mea dragoste și timp de două săptămâni am zăcut în dormitorul întunecat și am plâns. Și-au făcut griji pentru mine când aveam douăzeci și trei de ani și am renunțat la serviciu ca să merg la Londra și să muncesc pe post de chelneriță. Și iată-mă acum, la aproape treizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să fii singură și pierdută așa cum mă simțeam eu. Voiam s-o protejez împotriva durerii pe vecie. Dar nu aveam să fiu în stare să fac asta. Viața avea să aibă grijă să-mi contracareze planul. Tocmai atunci ușa de la dormitor s-a deschis. Amândouă am tresărit trezindu-ne din starea nenorocită în care ne cufundaserăm. Era sora mea cea mai mică, Helen. (Helen, optsprezece ani, intrată la mustață în primul an la universitate, avea dinți albi, micuți și egali, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-mi reconsider poziția. Nu, Helen, i-am explicat. Nu sufăr de depresie postnatală. Ei, adică nu cred. Oricum, nu încă. Dumnezeule! Numai asta mi-ar mai fi lipsit! Dar înainte să apuc să-i spun că James mă părăsise, în dormitor a intrat tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm, în curând aveam să fim nevoiți să mutăm o parte din mobilă pe coridor. —Bună, Jack, l-am salutat în cor. Tata ne-a aprobat salutul cu un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-a făcut să mă simt foarte vinovată. Mama era așa de îngrijorată din cauza mea. Dacă biata femeie reușise să adoarmă, nu puteam s-o trezesc cu conștiința liniștită. Poate că Helen mă putea ajuta. Sfârșită, am urcat treptele spre dormitorul ei. Dar când m-am strecurat în cameră, am descoperit că patul era gol. Fie rămăsese peste noapte la Linda, fie îl lovise norocul pe vreun tânăr. Dacă-și petrecea noaptea cu un bărbat, atunci trupul lui neînsuflețit avea probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
substanțele care-ți modifică stările de spirit, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Biata fată. Din câte știa ea, eu mă aflam la șase sute de kilometri distanță, într-un alt oraș, într-o altă viață. Dar iată-mă materializată în dormitorul ei în mijlocul nopții. Venită cu cerșitul. Asta ca s-o mai și insult. —Anna, iartă-mă că te deranjez, dar nu ai ceva de băut? am întrebat-o. Anna continua să se holbeze la mine. —De ce ești aici? m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că am stat prea mult timp închisă în casă și am început să am halucinații. Apoi mama a dat buzna în cameră agitată și cu respirația tăiată. S-a dovedit că tânărul venise să monteze un interfon pentru copil între dormitorul meu și sufragerie. Mama îl supraveghease ca un uliu în sufragerie, dar când se dusese să răspundă la telefon, tipul evadase și își croise drum până în camera mea. Mama a venit în goană și m-a obligat să mă dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost o chestiune de maximă urgență să mă mute cât mai repede cu putință. Pe lângă necazurile produse de mutarea mea din cauza omului cu interfonul, Helen nu mă lăsa nici o secundă în pace. În majoritatea dimineților se posta în ușa dormitorului meu, se uita la mine cum zăceam în pat într-o stare de prostrație, după care urla: — Micul-dejun e gata. Și ultimul care ajunge jos e un porc mare, gras și împuțit! Apoi dispărea instantaneu, bubuind pe scări în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
După care m-am întors la bicicletă și am mai pedalat și am mai transpirat nițel. În timp ce James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o nebună, într-un dormitor care încă mai avea postere cu Don Johnson pe pereți, în vreme ce lacrimi fierbinți și furioase îmi șiroiau pe fața roșie ca sfecla. Nu mă puteam abține să nu-mi plâng de milă realizând paralela aceea atât de evidentă. De fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se întâlni cu Helen. Iar acasă exista mereu un șir constant de vizitatori. Invitația la ceai fiindu-le lansată de cele mai multe ori exact atunci când lui Helen tocmai i se stricase casetofonul, când Helen voia să i se văruiască pereții din dormitor sau, ca în cazul de față, când Helen avea nevoie să i se scrie un eseu, iar ea nu intenționa absolut deloc să-l scrie personal. Iar ceaiul promis rareori se materializa când sarcinile fuseseră îndeplinite. Dar nici unul dintre vizitatorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
gândit. —Ei, mă duc în pat, am anunțat-o. —Somn ușor, mi-a urat mama strângându-mă de mână. Vin și eu s-o pup pe Kate de noapte bună. După asta am plecat. M-am dus la mine în dormitor și m-am pregătit de culcare. Evident, cămașa mea de noapte era furioasă pe mine. Nu i-a picat bine să fie neglijată și lăsată acasă în timp ce eu mă dusesem la supermarket îmbrăcată cu pantalonii și cămașa lui Helen. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu o fiică ascultătoare. Mă simt foarte bine acum. Și am plecat din camera mamei îndreptându-mă spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să împrumute și ea de la mine. Mama nu mi-a dat nici un răspuns. —E bine așa? am întrebat-o. — Da, mi-a zâmbit ea. Și arăți minunat, a adăugat ea cam cu jumătate de gură. Chiar înainte să ies din dormitor ca să cobor la parter, mi-au căzut ochii pe ceva care strălucea pe chiuvetă. Era verigheta mea. Uitasem să mi-o pun la loc pe deget după ce ieșisem de la duș. Verigheta stătea acolo și-mi făcea cu ochiul, nerăbdătoare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs. Și eu la fel. Uitasem complet că trebuia să ne simțim stânjeniți din cauza scenei din dormitor când Adam practic îmi propusese să facem copii. Adam a spus: — Îți comand eu băuturile. I-am dat banii și i-am comunicat să ia două pahare de vin roșu și orice voia el să bea. Mă mândream cu faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
destule apartamente studențești ca să mă aștept la ce era mai rău. Văzusem aranjamente cât se poate de ciudate. Știți ce vreau să spun: șase-șapte oameni care dormeau în sufragerie, doi în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Văzusem aranjamente cât se poate de ciudate. Știți ce vreau să spun: șase-șapte oameni care dormeau în sufragerie, doi în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane de ciocolată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Wintergreen, toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp pe care au fost nevoite s-o petreacă în ascunzătoare, întinzându-se și scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să-l ironizez cu calm la telefon. Dar era mult mai dificil să tratez cu el în persoană. Cu toate astea, oricât de neplăcut era, trebuia să mă comport ca un adult. Zilele în care fugeam plângând la mine în dormitor trecuseră demult. Nici el nu părea foarte fericit. Știam că nu mă mai iubea, dar om era! Ei, cel puțin eu așa presupuneam. Credeam că era imposibil să nu fie afectat de momentul acesta atât de important. Dar îl cunoșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
el nu era destul de bun pentru mine, cum niciodată nu ne-am potrivit de fapt, cum îmi era mai bine fără el. Poate că era dezamăgit că nu avea ocazia să mi-l livreze. Probabil că stătuse în fața oglinzii din dormitorul de la The LiffeySide (aprobat de biroul de turism, cu duș în cameră, cu facilități pentru prepararea ceaiului și a cafelei în toate camerele, cu televizor cu multiple canale, cu scandaluri la crăpatul zorilor, organizate la cerere pe strada care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Capitolul douăzeci și șapte" Abia am reușit să închid ușa în spatele lui James, c-am și început să plâng. De parcă instinctul le-ar fi spus că James plecase - hei, ce naiba tot zic eu aici?! Fiindcă stătuseră întinse pe burtă în dormitorul de deasupra sufrageriei, cu urechile lipite de câte-un pahar cu care încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]