4,691 matches
-
scenariu dramatic, Premiul Saturn pentru cel mai bun regizor. Joseph Weedon s-a născut la 23 iunie 1964 în Manhattan (New York, Statele Unite ale Americii). Tatăl său, Tom Whedon, a scris scenarii pentru televiziune, iar bunicul său, John Whedon a fost dramaturg și, mai târziu, a scris scenarii pentru seriale de comedie în anii 1950-1960. Mama sa, Lee Stearns, a fost profesoară de liceu în Riverdale, iar în timpul liber a scris romane. Are doi frați mai mari - Jed și Zack Whedon.
Joss Whedon () [Corola-website/Science/330038_a_331367]
-
Alexandru Cosmescu (n. 24 mai 1922, Vorniceni, județul Lăpușna, România, azi în raionul Strășeni, Republica Moldova - d. 29 septembrie 1989, Chișinău) a fost un antologist, dramaturg, poet, prozator, redactor de carte, scriitor, traducător și ziarist român basarabean, membru al Uniunii Scriitorilor din (Republica) Moldova. Alexandru Cosmescu s-a născut la 24 mai 1922 în comuna Vorniceni, județul interbelic Lăpușna, România, astăzi în raionul Strășeni, Republica Moldova (după
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
origine evreiască, membru-corespondent al Academiei de științe din Federația rusă, doctor în științe fizico-matematice, profesor, susținător al mișcării regionale în frunte cu Andrei Saharov. Mihail Vladimirovici Volkenștein s-a născut la Petersburg în familia lui Vladimir Mihailovici Volkenștein- cunoscut poet, dramaturg, critic teatral și scenarist, și a Mariei Mihailovna Volkenștein- profesoară la Institutul de artă muzicală în numlele lui Gnesin. A absolvit Universitatea M.V. Lomonosov din Moscova. a fost șeful laboratorului de fizică a biopolimerilor a Institutului de biologie moleculară a
Mihail Volkenștein () [Corola-website/Science/330222_a_331551]
-
Teatrul absurd cuprinde o serie de lucrări scrise de anumiți dramaturgi americani și europeni în timpul anilor 1940, 1950 și 1960 și, în general, ceea ce a rezultat din munca acestora. Acesta este caracterizat de cadre și scene care par dialoguri repetitive, fără sens și lipsită de secvență dramatică, care creează adesea o
Teatru absurd () [Corola-website/Science/330250_a_331579]
-
atmosfera suprarealistă și/sau onirică. Teatrul absurd are trăsături existențiale puternice care chestionează societatea și omul. Prin umor și mistificare se ascunde o atitudine foarte exigentă față de acestă artă. Incoerența, nonsensul sunt, de asemenea, caracteristici reprezentative ale acestor lucrări comune. Dramaturgi asociați, de obicei, cu "teatrul absurdului" includ Samuel Beckett, Eugène Ionesco, Jean Genet, Harold Pinter, Tom Stoppard, Friedrich Dürrenmatt, Miguel Mihura, Alejandro Jodorowsky, Fernando Arrabal, Václav Havel și Edward Albee. Mulți văd teatrul absurd ca lucrări fără explicație logică și
Teatru absurd () [Corola-website/Science/330250_a_331579]
-
a fost publicată la București în anul 1966 într-un volum șapirografiat. Scenariul filmului a fost scris de prozatoarea Marica Beligan (1943-1993), fiind o adaptare pentru cinema după piesa "Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan. Dialogurile au fost scrise de dramaturgul Alexandru Mirodan. Prozatoarea Marica Beligan era fiica lui Petru Pop și a baroanei Jeanne de Siemmons și s-a născut în orașul La Louvière din Belgia. Ea s-a remarcat de timpuriu ca scriitoare, publicând un volum de nuvele pe când
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
de scriitori emigrați îi include pe Witold Gombrowicz, Gustaw Herling-Grudziński, []Czeslaw Milosz]] , și Sławomir Mrożek. Zbigniew Herbert, Tadeusz Różewicz, Czeslaw Milosz, și Wislawa Szymborska sunt printre poeții cei mai remarcabili ale secolului al XX-lea din Polonia, incluzând romancierii și dramaturgii Witold Gombrowicz, Sławomir Mrożek, și Stanisław Lem (literatură științifico-fantastică). Lista autorilor polonezi de literatură o include și pe Hanna Krall a cărei reportaj se concentrează în principal pe experiența evreiască din timpul războiului, și Ryszard Kapuściński cu opere traduse în
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
Wanda a servit ca sursă de inspirație pentru multe lucrări, subliniind adesea temele independenței Polonie și conflictul victorios cu Germania. Poetul polonez C.K. Norwid a vizitat movila în 1840. El a compus ulterior poemul narativ "Wanda", în onoarea vechii prințese. Dramaturgul croat Matija Ban a făcut-o pe Wanda simbolul Poloniei în piesa lui din 1868, "Wanda, regina poloneză." Antonín Dvořák a compus a cincea din cele 11 opere ale sale, tragedia "Vanda" în jurul acestui episod din legendele istoriei poloneze. Scrisă
Wanda (personaj legendar) () [Corola-website/Science/329159_a_330488]
-
inclusiv transmisii TV în 1971. Al său "Așteptându-l pe Godot"]] în traducere a avut premiera în 1957, atât la Varșovia (la "Teatr Współczesny") cât și la Cracovia ("Teatr 38"). Postmodernismul polonez poate fi identificat în activitatea poetului prolific și dramaturgul Tadeusz Różewicz, filozofii Leszek Kołakowski, Stanisław Lem, Tadeusz Kantor, sau în producția diferiților scriitori emigranți polonezi, cum ar fi laureatul Premiului Nobel, Czeslaw Milosz (Captive Mind) și contemporanii săi, inclusiv Witold Gombrowicz. Bazele caracterului distinctiv al postmodernismului poloneze s-au
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
Malamen (poetă, prozatoare și critic de artă), pe Daniel Turcea, Adi Cusin, Ion Mircea, Eva Lendvay (poetă de limbă maghiară care scria poezii în limba română), Gabriela Melinescu și poeta Violeta Zamfirescu, pe Sânziana Pop, Ilie Constantin și Gigi Astaloș (dramaturgul), pe Alexandru (Alecu) Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicu Filip, pe criticii Nicolae Ciobanu și Eugen Negrici, pe Pâcă și Pucă, Mircea Ciobanu poetul și Mircea Ciobanu pictorul și pe Corneliu Vadim Tudor. Debutul literar l-a avut în anul 1961
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Pan-Record (P 9) de către Ionel Păscu. Tipăritura lui Richard Stein, din păcate publicată în 1937 de editură bucureșteana Ticu I. Eșanu sub pseudonimul „S. Richard”, l-a aruncat pe adevăratul compozitor în anonimat. Pe versurile inițiale ale poetului și dramaturgului Liviu Deleanu și cu subtitlul „Cling, cling, cling”, melodia, anunțată de editor drept „cel mai formidabil succes” al epocii interbelice, și-a pierdut după un sfert de veac adevărată identitate. Pătrunderea compozitorului român în anonimat s-a datorat - dupa 1949
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
evenimentele trăite de el. După căderea regimului comunist, romanul este publicat cu titlul "", iar Milena, acum bătrână, se plimbă zilnic cu un vaporaș pe malul Atlanticului și citește cartea scrisă de Manu. Scenariul și dialogurile filmului au fost scrise de dramaturgul Eugen Șerbănescu, membru al Uniunii Scriitorilor și fost redactor-șef adjunct al ziarului România Liberă. El a scris un roman intitulat "Dincolo de Groenlanda", care a fost publicat de Editura Cartea Românească în 1997. Criticul Alex Ștefănescu considera că romanul se
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
(n. 26 aprilie 1936, Timișoara) este dramaturg, prozator și sculptor român. Actor important al vieții culturale timișene, el a fost metodist, conservator, inspector și referent cu probleme de artă plastică la Centrul de Cultură și Arta al Județului Timiș și la Inspectoratul pentru Cultura Timiș vreme de
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
, Knapiusz, Cnapius (n. 1564 în Grodzisk din voievodatul Mazowia, d. 12 noiembrie 1638 în Cracovia)- iezuit polonez, învățător în colegiile iezuite, filolog, lexicograf, paremiograf și dramaturg. A învățat în școlile din Varșovia iar din 1582 la Colegiul Iezuiților din Pułtusek. A petrecut o perioadă scurtă la Vilnius și Braniew. În 1585 a depus jurăminte monastice la iezuiții din Kalisz și a devenit învățător la același colegiu
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
Suleiman Al Halabi a fost idealizată în lumea musulmană, acesta fiind prezentat ca un martir care s-a jertfit pentru cauza independenței arabe, în lupta cu asupritorul colonialist. Enciclopediile occidentale îl descriu fie ca fanatic religios, fie ca asasin plătit. Dramaturgul egiptean Alfred Farag a scris o piesă de teatru intitulată "Suleiman Al Halabi" în anul 1965, în care personajul central este înfățișat ca un devotat slujitor al cauzei arabe. În Egipt există mai multe străzi cu acest nume, de exemplu
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
publicul poate vedea acțiunea din lumea piesei de teatru sau a filmului prin cel de-al patrulea perete imaginar. Ruperea celui de-al patrulea perete implică interacțiunea unui personaj cu lumea reală. Conceptul este de obicei atribuit filosofului, criticului și dramaturgului Denis Diderot. Termenul în sine a fost folosit și de Molière. Iluzia celui de-al patrulea perete este asociată de obicei cu teatrul naturalist de la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales cu inovațiile regizorului francez André Antoine. "" apare și
Al patrulea perete () [Corola-website/Science/334893_a_336222]
-
(în idiș: איציק מאַנגער, n. 30 mai 1901, Cernăuți, Austro-Ungaria - d. 21 februarie 1969, Ghedera, Israel) a fost un poet și dramaturg evreu de limbă idiș, originar din Bucovina, care s-a intitulat „bard popular”, văzător și „meșter croitor” al cuvântului scris. Manger a trăit și creat în România și Polonia, mai apoi s-a refugiat din cauza primejdiei naziste în Franța și
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Golda Meir și Teddy Kollek. Manger s-a stabilit în Israel definitiv în ultimii ani ai vieții și a murit la Gedera, în anul 1969, la vârsta de 68 ani. A fost înmormântat ca un poet național israelian. Regizorul și dramaturgul evreu român Israil Bercovici a fost autorul unei adaptări pentru teatru a poeziilor lui Manger - piesa în două acte „Mangeriada”. Premiera acesteia a avut loc la 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat. Poezia sa „Oif'n Veg Șteit
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
(n. 17 ianuarie 1937, Rabat) este un filozof de limba franceză, cu orientare marxista respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier. El a fost din 1969 până în 1999 profesor la Universitatea Paris VIII ("Université Paris-VIII"), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la "Collège internațional de philosophie
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
matematică. Interesul sau față de filozofie a evoluat din lectură operelor lui Jean-Paul Sartre. Badiou a fost student la Lycée Louis-le-Grand, apoi la École normale supérieure (1956-1961). A predat la Lycée în Reims din 1963. Acolo a început prietenia lui cu dramaturgul și filosoful François Regnault. A publicat mai multe române până în 1969 la Universitatea din Paris VIII a mers. Badiou a fost foarte timpuriu activ politic, el a fost unul dintre fondatorii "Părți socialiste unifié" (PSU). PSU a devenit deosebit de important
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
cu alte instituții, cum ar fi Collège internațional de philosophie. A fost membru în Organisation politique, pe care a fondat-o în 1985, împreună cu colegii din UCFml. Această organizație a fost desființată din 2007. Badiou a fost, de asemenea, un dramaturg de succes; una dintre piesele sale cele mai cunoscute este "Ahmed le Subtil". De aproximativ 10 de ani lucrările sale sunt din ce in ce traduse în limba engleză, "Ethics", "Deleuze", "Manifesto for Philosophy", "Metapolitics", și "Being and Event". Articole
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
(n. 16 mai 1939, Cluj) este un prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar român. S-a născut la Cluj în familia învățătorului Grigore Cubleșan și a soției sale, Iolanda (n. Popa-Zaharonski). A învățat la Școala primară din comunele Traniș și Nearsova, după care a început studiile liceale la
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
, pseudonimul literar al lui Iosif Pocler, (n. 14 iunie 1932, comuna Dudești-Cioplea, județul Ilfov - d. 2005) a fost un poet și dramaturg româno-israelian. S-a născut într-o familie evreiască din vecinătatea Bucureștilor sub numele de Iosif Pocler. A studiat la Liceul „Cultura Max Aziel”, apoi la Liceul „I. L. Caragiale” și Liceul teoretic evreiesc din București, după care a absolvit cursurile Institutului
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
(n. 7 decembrie 1894, Roman - d. 30 ianuarie 1972, Vatra Dornei) a fost un dramaturg român. Face parte din aceeași generație cu Alexandru Kirițescu, Mihail Sorbul, Mihail Davidoglu și Aurel Baranga. Provenea dintr-o familie de muncitori. A urmat școala primară la Roman și Bacău, apoi și-a continuat studiile la seminarul „Veniamin Costache” din
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
unde spera să-și poată continua opera dramatică și unde a rămas până la capătul vieții. Acolo a predat până în anul 1955 ca profesor de limba rusă la Școala Generală Nr. 1. Cele mai multe detalii legate de temperamentul și de caracterul acestui dramaturg au fost incluse de monahul și scriitorul Valeriu Anania în volumul "Rotonda plopilor aprinși", volum în care amintirile se opresc la nume ca Tudor Arghezi, Gala Galaction, Anton Holban, Lucian Blaga, Marin Preda, Vasile Voiculescu și Ion Luca. Recunoașterea postumă
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]