5,695 matches
-
la străini, c-un cuvânt oameni, precum unul din ei s-a definit însusi, "cari mănâncă carne de om și gura-i miroase a eau de Cologne'', și aceștia ne. sânt nouă prea liberi, pe când după toate legile omenești și dumnezeiești ar trebui să putrezească la ocne. Libertate materială au românii destulă; nimeni nu e-mpiedecat de-a se ocupa cu orice ramură productivă, fie plugărie, fie meșteșug, fie negustorie, fie artă sau știință; ceea ce împiedecă însă și face a se închirci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mutat din greșeală un animal de competiție de pe scenă într-un hambar. Fata asta n-avea ce să caute aici, o vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la ipoteza asta și cred că ar trebui luată-n serios). Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu fii fericit că îl iubești? O, nu mă pricep să exprim... dar câte lucruri minunate nu se pot întâlni la fiecare pas, lucruri pe care și omul cel mai decăzut le-ar găsi minunate? Priviți un copil, priviți aurora dumnezeiască, priviți cum crește iarba, priviți ochii care vă cercetează și vă iubesc... Se ridicase de mult în picioare vorbind. Bătrânelul îl privea deja speriat. Lizaveta Prokofievna strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și, dându-și prima seama despre ce era vorba, își plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a scoate luna din puț, n-a scos-o așa de bine la capăt ca Preaosfinția Sa, vlădica celei mai proaspete divinități, descoperite în seara banchetului, pe când Duhul Sfânt se pogorâse asupra apostolilor în chip de udătură, insuflîndu-le tuturor darul dumnezeiesc al suptului. Demult am bănuit în adevăr că roșii ar fi având parte la crearea universului; dar că unul dintre ei e chiar Dumnezelea, închinat de neamul lui Fundescu în biserică de urdă, asta n-am știut-o încă. A
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spiritual este religia. Cunoașterea religioasă așează la temelia ei simbolul care, potrivit gândirii teologice, este un semn material care Învăluie si dezvăluie o prezență spirituală. Potrivit lui Berdiaev ,,cunoașterea simbolică pătrunde evenimentul În tainele vieții divine căci simbolismul presupune abisul vieții dumnezeiești, infinitul ascuns dincolo de tot ceea ce este finit, viața de taină a lui Dumnezeu care nu e supusă puterii de pătrundere a inteligenței și nu poate fi formulată În chip logic”. Mai mult, simbolul arată prezența divinului În uman ca și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vrăjmaș și aleargă spre Dum nezeu, băutura durerilor, care stinge efectul rău al plă‑ cerii. Căci nu se poate bucura cel ce nu suferă dureri 12. Sensul durerii este redat și de Sfântul Maxim Mărtu‑ risitorul, care, pornind de la predania dumnezeieștii Scripturi, Învață despre Îndoitul chip al ispitelor : unul prin plăcere, iar altul prin durere. Cel dintâi e ales de cineva de bunăvoie, iar celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să‑l Înduplece să‑și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască ; iar pe cea de‑a doua, o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice firea prin durere, ca să silească sufletul doborât de dureri să pună În mișcare gândurile de ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și făcea Împletituri și ne vorbea, iar În vreme ce trupul Îi era operat, era ca și când altul era tăiat 35. În vreme ce i se tăiau acele mădulare ca niște peri, 36 Suferința și creșterea spirituală stătea ca și când nu simțea nimic prin covârșirea lucrării dumnezeiești. În vreme ce noi priveam Îndurerați și simțeam o mirare că o astfel de viață căzuse Într‑o astfel de pătimire și sub astfel de operații, el ne spunea : «Fiilor, nu vă lăsați tulburați de un astfel de lucru, căci nimic din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
necăjesc la vederea celor vicioși care se lăfăie În lux și În desfătare, suferă de fapt și „din cauza” Îngăduinței și Îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Mulți dintre cei ce nu Înțeleg aceste taine zic : „Unde este purtarea de grijă cea dumnezeiască, unde este dreptatea lui Dumnezeu, unde este judecata cea dreaptă ? Cel Înfrânat și cel virtuos sunt nenorociți, pe când cel des‑ frânat și cel rău prosperă ; acesta este admirat, celălalt neso‑ cotit, acesta trăiește În Îndestulare și În desfătare, celălalt este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chi‑ nuiește și se Întinde când Dumnezeu atrage spre Sine partea Sa, și când Îl subțiază forțat de elementele străine, care s‑au lipit de el, iar această lucrare pricinuiește sufletului chinuri amare și de nesuferit”40. Astfel, rolul judecății dumnezeiești constă, precum a dovedit demonstrația, numai În despărți‑ rea binelui de rău și În atragerea spre participare la fericire a celui mai bun. Iar aceasta produce smulgerea celui bun din legătura cu cel rău, precum și atragerea lui mai mult spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a preface pe cel ce iubește În chipul celui iubit. Astfel, „dacă iubești pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi ; dacă‑l iubești pe diavolul, diavol vei fi ; iar de iubești trupul, trup vei fi. Înseamnă deci că lucrul cel dintâi al dumnezeieștii iubiri este a uni pe cel ce iubește cu cel iubit”63. Iubirea produce În inima celui ce o Îmbrățișează un adevărat reviriment și un festin spiritual. Referindu‑se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
El a venit să insta‑ ureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21, 4). Citim În Sfânta Scriptură că suferința umană Îl emoțio‑ nează pe Hristos Cel plin de compasiune, de compătimire. Revelația dumnezeiască Îl prezintă pe Dumnezeu fiind ori‑ când dispus În a ieși din transcendența Sa, pentru a alina și a mângâia pe cel aflat În proximitatea morții. Mântuitorul nu doar că nu refuză pe nimeni care‑I solicită ajutorul, ci Îl
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lui Dumnezeu numai ceea ce este Împlinit cu dragoste și jertfelnicie. Astfel, paha‑ rul de apă dat unui frate de‑al nostru În numele Mântuitorului 84 Suferința și creșterea spirituală (Matei 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Hristos. Dragostea este un „har al Domnului” : „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s‑a vărsat În inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Romani 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al haru‑ lui iubirii dumnezeiești. Sfaturile Sfinților Părinți În ceea ce privește suferința și Îngrijirea celor suferinzi constituie de fapt și o terapie spi‑ rituală, căci ei răspund multor Întrebări, nedumeriri și pro‑ bleme duhovnicești, pe care lecturându‑le, realizăm că dra gostea cuvioșilor era atât de mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ce o cultivă și o dezvoltă perpetuu să fie cuprins de o sfântă bucurie, bucuria pe care o dăruiește el altora. Omul milostiv se „plasează” În locul celui Îndurerat, se roagă, mângâie, dar și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui. Cine slujește pe semeni, crește duhovnicește și se susține pe sine prin cei pe care‑i susține. Cine dă putere, primește putere. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Damaschin menționează că cel ce unge pe altul cu aromate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
viață creștină genuină, sau În continuarea unei vieți virtuoase și a practicării unei intense, sincere și stăruitoare rugăciuni de către cei credincioși, se află marele secret al Întăririi În credință, al tăriei spirituale, al Înmulțirii răb‑ dării și al pogorârii harului dumnezeiesc peste dânșii, pre‑ cum și al simțirii iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. Toate acestea dau putere sufletului celui suferind. Acesta nu este doar un sfat convențional, ci o caldă invitație la trăirea lor. Oricine le poate experimenta. Celui ce cere
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
trăi Însemna Hristos. Nu au șovăit În vreun fel când au fost Împinși a alege Între a‑și lepăda credința și a muri mărturisindu‑și convingerile de care erau total pătrunși. În mijlocul persecuțiilor și ordali‑ ilor, erau plini de bucurie dumnezeiască : „Mai Întâi ne‑au alungat de la casele noastre și pretutindeni În lume numai singuri noi creștinii eram hăituiți și amenințați cu moartea, dar și În astfel de vremi, noi totuși ne‑am sărbătorit praz‑ nicul nostru. Pretutindeni unde era o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ci de veșnicia ei”. Mucenicii sunt pătrunși de o acalmie și o pace sufletească În fața morții fizice, Întrucât, nefiind robiți de lucrurile acestei lumi efemere, o părăsesc fără Îngrijorare, frământare sau neliniște, prioritare În sufletul lor fiind cele netrecătoare, esențiale, dumnezeiești care le aduc bucuria Întâlnirii și a unirii cu Dumnezeu. Sfinții mucenici nu prețuiau atât viața aceasta, cât pe cea viitoare, doreau Întâlnirea cu Dumnezeul‑Iubire ai Cărui ucenici erau. Precum Înșiși mărturiseau, orice patrie le era patria lor și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Întreagă, dacă‑și pierde sufletul ? Sau ce ar putea să dea omul, În schimb, pentru sufletul său ?” (Marcu 8, 36‑37). Răbdarea chinurilor cumplite ale bolii poate fi egală cu mucenicia dacă bolnavul suferă cu stăruință și credință În voia dumnezeiască. V.6. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței, chiar În mijlocul supliciilor Înspăimântătoare și a chinurilor atroce Martirii, privind Înspăimântătoarele ordalii ce aveau să urmeze, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata și veșnica viață. Și‑au Îndeplinit astfel
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ne scăpa de rătăcirea diavolului ; iar aces‑ tor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești ; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor Înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc aces‑ tora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații Închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu În duh și adevăr (Ioan 4, 23), se aseamănă În slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori Împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se Închină acestora (zeilor) se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
urau pe Hristos ai Cărui credincioși erau, creștinii au fost În mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al Domnului Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea muce‑ nicilor era supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru Înțele‑ gându‑l unii din călăi, s‑au lepădat de deșarta Închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit Împăr‑ tășirea noii credințe, trecând În tabăra lui Hristos. În această situație
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
i iese În cale la poartă și că intră În oraș, L‑a Întrebat : «Doamne, unde mergi ?ă. La aceasta, Domnul Hristos a răspuns : «Vin să Mă răstignesc a doua oarăă. Atunci Sfântul Petru a Înțe‑ les că În răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeuă (Romani 6, 10). A Înțeles, așadar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Suferința și creșterea spirituală ciocănitură În ușă și o voce de femeie spunând : «Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri ....ă. Atunci m‑am gândit : «Cum de a intrat o femeie În Sfântul Munte ?ă Cu toate acestea am simțit o dulceață dumnezeiască Înlăuntrul meu și am Întrebat : — Cine este ? — Eufimia. «Care Eufimia ? m‑am Întrebat În sinea mea. Nu cumva vreo femeie a făcut vreo nebunie și a venit În Sfântul Munte Îmbrăcată În haine bărbătești ? Acum ce să fac ?ă Aceea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pier‑ dute”210. E bine de meditat și la modul În care suferința poate adeseori constitui o cale spre credința creștină, pentru cei care nu au fost renăscuți prin „baia cea dumnezeiască” a Botezului. Adeseori, Înmormântarea unui prieten se ilus‑ trează a fi un punct de cotitură În călătoria spirituală a unei persoane, când dintr‑odată piesele unui puzzle complex Încep să‑și găsească locul În viața lui și să‑i determine
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]