4,682 matches
-
tradiția Franciscană și ca atare era centrat pe simbolul crucii, ca moment culminant al patimilor lui Isus Christos. În momentul în care Fericita Angela s-a distanțat de familia ei și de bunurile pământești, ea se convinsese de existența unei echivalențe între "cruce" și "dragoste". În descrierea Fericitei Angela, bazată pe propria experiență, procesul de "transformatio amoris" cuprinde trei transformări: Aceeași exaltantă transfigurare a dragostei profane într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu se regăsește și în alte lucrări religioase de la sfârșitul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Kilogramul-forță este forța a cărei valoare e egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația normală a gravitației de 9,80665 m/s". Unitățile de măsură sunt prezentate în tabelele următoare, care cuprind și relațiile de echivalență cu unități din SI și CGS. În afară de unitățile prezentate se pot folosi și multiplii și submultiplii lor, iar când e cazul și multiplii unităților de timp. Dintre multipli, unii au denumiri speciale:
Sistemul MKfS de unități () [Corola-website/Science/310838_a_312167]
-
liniar normat produs formula 30 unde formula 31 Pentru fiecare formula 3 există formula 33 astfel încât formula 34 de unde rezultă că formula 35 Atunci există formula 36 astfel încât formula 37 Deci formula 38 Se notează formula 39 În concluzie, oricare ar fi formula 40 există formula 33 astfel încât formula 42 adică formula 43 "Teoremă" (echivalența spațiilor Banach). Dacă normele formula 44 și formula 45, definite în spațiul liniar formula 46 sunt echivalente, atunci spațiul liniar normat formula 47 este spațiu Banach dacă și numai dacă spațiul liniar normat formula 48 este spațiu Banach. "Demonstrație". Fie formula 49 două constante alese astfel
Spațiu Banach () [Corola-website/Science/309759_a_311088]
-
despre care se poate demonstra că duc la același rezultat: Rezultatul oricăreia dintre construcțiile de mai sus se numește "subalgebra generată" de mulțimea "M". O relație binară formula 35 definită peste mulțimea formula 36 se numește "congruență" dacă este o relație de echivalență și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație formula 2 a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente: Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea formula 36 în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
relație binară formula 35 definită peste mulțimea formula 36 se numește "congruență" dacă este o relație de echivalență și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație formula 2 a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente: Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea formula 36 în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită "algebră cât" (de la cât=rezultatul împărțirii): formula 42 definind fiecare operație
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
este o relație de echivalență și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație formula 2 a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente: Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea formula 36 în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită "algebră cât" (de la cât=rezultatul împărțirii): formula 42 definind fiecare operație formula 43 prin: unde prin formula 45 se notează clasa de echivalență din
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație formula 2 a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente: Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea formula 36 în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită "algebră cât" (de la cât=rezultatul împărțirii): formula 42 definind fiecare operație formula 43 prin: unde prin formula 45 se notează clasa de echivalență din care face parte "x". De
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită "algebră cât" (de la cât=rezultatul împărțirii): formula 42 definind fiecare operație formula 43 prin: unde prin formula 45 se notează clasa de echivalență din care face parte "x". De notat că corectitudinea definiției de mai sus a operațiilor se bazează pe faptul că din condiția de congruență rezultă că clasa lui formula 46 nu depinde de alegerea lui formula 47 în interiorul claselor lor. Două algebre
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
de-a doua structură. Morfismele, respectiv izomorfismele, între o algebră universală și ea însăși se numesc "endomorfisme", respectiv "automorfisme". Fiind dată o congruență într-o algebră universală, funcția ce asociază fiecărui element al mulțimii de bază a algebrei clasa de echivalență a acelui element este un morfism de la algebra inițială la algebra cât. Imaginea unui morfism (formula 51) este o subalgebră a algebrei destinație a morfismului. Pentru orice morfism "f", dacă punem formula 52 dacă formula 53, obținem o relație de congruență. Funcția care
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
dacă au același număr de elemente (același cardinal), altfel spus, dacă sunt la fel de bogate în membri. Două mulțimi "A" și "B" se numesc "echipotente" dacă există cel puțin o funcție bijectivă formula 1. Relația de echipotență satisface proprietățile unei relații de echivalență. Numim "număr cardinal" clasa tuturor mulțimilor echipotente cu o mulțime dată. Dacă două mulțimi sunt echipotente se mai spune că "au același cardinal" sau "au tot atâtea elemente". Cardinalul unei mulțimi "B" se notează punând mulțimea între bare verticale, de
Număr cardinal () [Corola-website/Science/309894_a_311223]
-
de al doilea principiu al termodinamicii a fost formulat ca o lege specifică proceselor termice. Cel de-al doilea principiu al termodinamicii reprezintă o generalizare a rezultatelor experimentale legate de funcționarea mașinilor termice. Principiul întâi al termodinamicii pune în evidență echivalența cantitativă dintre căldură și lucru mecanic, însă el nu face nicio referire la direcția de desfășurare a proceselor termodinamice. Se spune că un proces de trecere dintr-o stare inițială 1 într-o stare finală 2 este "reversibil", dacă este
Principiul al doilea al termodinamicii () [Corola-website/Science/309372_a_310701]
-
musique légère" și sintagma englezească "easy listening" (care s-a răspândit și în alte limbi - de exemplu, în germană). În cazul limbii engleze, atributele muzicii ușoare sunt împărțite între subgenurile "music-hall", "light music", "beautiful music" ș.a., astfel încât o relație de echivalență precisă nu poate fi stabilită. Totuși, mergând pe criteriul limbii, nu se poate conchide că muzica ușoară există numai în România (cu toate că, sintagma fiind autohtonă, vom stabili muzica ușoară românească ca prim reper de comparație), ci este și situația altor
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
restrânse, Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra propagării luminii, publicată în 1907 până la principalele lucrări din anii 1911—1915, cu constatarea rolului geometriei diferențiale (cu ajutorul fostului său coleg de facultate Marcel Grossmann) și o lungă căutare, cu multe ocolișuri
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
când este prezentă și gravitația, apar ambiguități. Conform legilor gravitației din mecanica clasică, fapt verificat de experimente cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi (experimentul Eötvös), există o universalitate a căderii libere (cunoscut și ca "principiul echivalenței slabe", sau "echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă"): traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și gravitația, apar ambiguități. Conform legilor gravitației din mecanica clasică, fapt verificat de experimente cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi (experimentul Eötvös), există o universalitate a căderii libere (cunoscut și ca "principiul echivalenței slabe", sau "echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă"): traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale. O versiune simplificată
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
în care lumina se propagă așa cum prevede teoria relativității restrânse. Generalizarea acestei propoziții, și anume că legile relativității restrânse sunt valabile într-o bună aproximație în sistemele de referință nerotative aflate în mișcare geodezică (cădere liberă), este denumită principiul de echivalență al lui Einstein, un principiu esențial pentru generalizarea fizicii relativiste restrânse cu includerea gravitației. Aceleași date experimentale arată că timpul măsurat de ceasurile aflate într-un câmp gravitațional—timpul propriu, cum este el denumit—nu respectă regulile relativității restrânse. În
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană. Mai mult, toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură, și anume cu legătura Levi-Civita, și aceasta este, de fapt, legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian (adică, în coordonate local inerțiale, metrica este minkowskiană, și primele sale derivate parțiale și coeficienții de legătură dispar). După ce s-a formulat versiunea relativistă, geometrică a efectelor gravitațonale, mai rămâne problema cauzei(sursei
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
teoria relativității restrânse, masa se dovedește a fi o componentă a unei mărimi mai generale, denumită tensorul energie-impuls, care include atât densitatea de energie cât și pe cea de impuls, precum și tensiunea mecanică (presiunea și forțele deformatoare). Utilizând principiul de echivalență, acest tensor se poate generaliza la un spațiu-timp curbat. Pe baza analogiei cu gravitația newtoniană geometrică, se poate presupune că ecuația de câmp a gravitației leagă acest tensor de tensorul Ricci, care descrie o clasă particulară de efecte mareice: schimbarea
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
bază care să fie invariantă. Astfel, teoria satisface un principiu general al relativității mai restrictiv, anume cel ca legile fizicii să fie aceleași pentru toți observatorii (postulat de către Einstein în teoria relativității restrânse). Local, după cum se specifică în principiul de echivalență, spațiu-timpul este minkowskian, iar legile fizicii prezintă invarianță Lorentz locală. Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein. Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei, o astfel de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
teorii alternative. are mai multe consecințe fizice. Unele rezultă direct din axiomele teoriei, pe când altele au devenit clare doar de-a lungul zecilor de ani de cercetări care au urmat primei publicări a teoriei lui Einstein. Presupunând că principiul de echivalență este valabil, gravitația influențează scurgerea timpului. Lumina trimisă în jos într-un puț gravitațional este deplasată spre albastru, pe când lumina trimisă în sens opus (adică cea care iese din puțul gravitațional) este deplasată spre roșu; împreună, aceste două efecte constituie
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
efectuate în câmpuri gravitaționale mai puternice provin din observarea pulsarilor binari. Toate rezultatele sunt în concordanță cu teoria relativității generale. Totuși, aceste observații nu pot distinge între teoria relativității generale și alte teorii în care este considerat valid principiul de echivalență. Relativitatea generală prezice curbarea traiectoriei luminii într-un câmp gravitațional; lumina care trece pe lângă un corp masiv este deviată către acel corp. Acest efect a fost confirmat prin observarea luminii stelelor sau a quasarilor îndepărtați (prin măsurători asupra paralaxei), lumină
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
aceasta este considerată o soluție ce ține de "relativitatea generalizată", de fapt ea este elaborată pe baza unor date ce rezultă din teoria relativității restrânse pentru observatori accelerați pe care Einstein a descris-o încă din 1907 (anume principiul de echivalență și dilatarea temporală gravitațională). Se poate arăta că soluția din relativitatea generalizată pentru un câmp gravitațional static omogen și soluția din relativitatea restrânsă pentru accelerație finită produc rezultate identice. Fie ceasul K asociat cu "fratele rămas pe Pământ". Fie ceasul
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
Diffie-Hellman. Corpurile finite sunt de asemenea folosite în teoria codurilor: multe coduri sunt construite ca subspații ale unor spații vectoriale peste corpuri finite. CG, corpul Galois cu 2 elemente : CG ~ Z : CG ~ Z[x]/(x+x+1), corpul claselor de echivalență ale polinoamelor cu coeficienți în Z modulo x+x+1 : unde A = x și B = x+1 ; operațiile se efectuează modulo 2 și utilizând relația x+x+1 = 0. Corpul F furnizează grupul simetric cu 6 elemente drept grupul de
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
nu este zero: sau în termeni de operatori: Deoarece derivata în funcție de timp a unei stări este: în timp ce conjugatul complex este: Atunci, derivata în funcție de timp a unui element al matricei: se supune ecuației de mișcare a lui Heisenberg. Acest lucru stabilește echivalența dintre ecuația lui Schrödinger și formalismul lui Heisenberg, ignorând punctele de finețe matematică ale procedurilor la limită pentru spațiul continuu. Ecuația lui Schrödinger satisface principiul de corespondență. În limita micilor lungimi de undă ale pachetelor de undă sunt reproduse legile
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]