5,034 matches
-
biosferă se găsește absorbția cuantelor de lumină roșie, „ intrarea” în sistem a unei infime părți din energia radiantă a soarelui”. (Victor Săhleanu, 1977, (30)). „Soarele este rezervorul Forței Vitale” (din „Doctrina Secretă” citată de Florin Gheorghiță,1997, (7)). „Din soare emană curenți vitali care vibrează prin spațiu și prin organismul oricărei viețuitoare de pe pământ.” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Circuitul energiei și al materiei prin ființele vii se desfășoară după legile studiate de disciplinele: fizică, chimie, etc.: „Omnia fluunt, omnia mutantum”(limba
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de nume care ne însoțesc în drumul către moarte, emanând haloul unic al bunătății care se devotează până la capăt. Și poate că tot din același spațiu al cinematografului, din același rezervor care îi oferă lui Hergé rețeta inepuizabilă a gagului și bucuriei, vin și cei mai adorabili-imbecili detectivi pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
universuri încetează de a mai fi o simplă fantezie. Din aventură, Luc Orient aruncă cititorul de bandă desenată în plin miraculos mitic. O descoperire extraordinară realizată de un explorator al laboratorului Eurokristal, metalul cu proprietăți uluitoare, metalul suprem, cel care emană o radioactivitate ucigătoare pentru purtătorii săi, declanșează șirul de evenimente ce îi catapultează pe apărătorii umanității în miezul unei bătălii ce are ca miză viitorul Terrei și al Galaxiei. Urma acestui metal îi poartă pe Hugo Kala, Luc Orient și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
junglei și Bulundi nu mai poate fi departe. Jungla se rărește și se simte apropierea unei citadele ridicate din nimic de mâna omenească. Nici un sunet nu o anunță, și totuși Tintin și Milou îi simt vecinătatea, ca și cum un fluid ar emana din zidurile sale încă invizibile. Un fluid care inundă întregul teritoriu din jurul localității și al uzinei, contaminând natura și oamenii care se apropie de Bulundi cu un vag sentiment al neliniștii. Deodată, din pământ se ridică colosul de oțel și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fuseseră, tot Într-o clipă de derută a asistenței, lăsate Însărcinate de către masterandul Lawrence, În același scop. Dreptunghiurile de hârtie, În special așii și decarii, veneau și ele de o planetă Îndepărtată, ce se rotea undeva pierdută În spațiul cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui, cu genunchii strânși la piept, Într-o cămașă de noapte albă ca zăpada, stătea Mathilda, privind prin el și dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inimii nu este concordant întotdeauna cu cel al conștiinței. Poveri Poverile din conștiință induc scăderi ale tonusului psihic și încețoșează bucuriile. Acord Când sufletul și mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut lumina zilei va cunoaște și hăul întunericului veșnic, că oamenii se vor iubi și urî, că inegalitatea și setea de putere
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mnemic în produs literar îl au doar acele persoane care sunt înzestrate cu harul creației. Valoare Valoarea operei literare dă măsura talentului creatorului ei. Frumusețe Frumusețea fizică e trecătoare și adeseori înșelătoare. Farmec Adevăratul farmec al unei persoane este cel emanat de frumusețea sufletească, de caracterul ei. Neputință Nu de puține ori trăiesc sentimentul de neputință când vreau să exprim în cuvinte gândurile și simțirile ce mă asaltează. Cuvintele și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vor trezi energiile latente din interiorul tău. MASCA CEA DE TOATE ZILELE ... Am să încep acest capitol interesant cu o poezie compusă de mine ... În timpu-n care eu trăiesc E-at=t de multă lume, Iar eu cu zâmbet tineresc Eman doar gânduri bune. Nu e ușor să fii iubit Când tu nu deschizi ochii, Să vezi și chipul lor mâhnit Să-ncerci ca să-i aproprii. În lumea-n care eu mă simt Încerc să mi te aproprii, Să nu-ți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mult“, spunea, „n-aș vrea să te deranjez“. „Poți să stai cât vrei“, i-am spus. „Nu mă deranjezi deloc, ești la tine. știi, sper, că ne mutăm curând...“ „Nu-i nici o grabă“, a spus ea, mișcându-se moale, și emana atâta căldură și supunere, încât orice băiat ar fi sărutat-o măcar. „Am venit să iau niște desene vechi, nu știam că ești singur.“ „Nici nu sunt singur, Maria“, am spus arătând vag spre masa de unde Dragoș, care nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mână o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce o scrisese : Huysmans, nedreptățitul de mine, pe atunci... Firește, hârtiile pe care scriu și le distrug sau le păstrez, ca și obiectele-cărți, ca și oamenii, emană aure, efluvii bine definite și nu numai atât. Îmi amintesc că observația aceasta am recunoscut-o recent în cartea despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
opinia, contrară convingerii sale, că pohezia nu mai ritmează acțiunea, că e de mult înainte“. (Deveneam jalnic...) „Pe urmă venise altul, voise să mă convingă că pohezia trebuie făcută de toți. De fapt, în ciuda parfumului de vechi pe care îl emanau, îi iubeam pe amândoi pentru modul lor de viață și, mai ales, pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În genealogia sa exista o Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron, În pofida faptului că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apartamentul ăsta o casă de toleranță. Altfel ar sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina mea. Eu am Întrebat. RÎse, nervoasă. Singurătatea emanată de femeia aceea ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea dintr-o dată. La felul de a privi și la gesturi. Și el făcea ca și dumneavoastră. Rămînea tăcut, privindu-te fără să poți ști ce gîndea, și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o senzație unanimă, de factura următoare: jertfirea Pepenoaicei, în umilitoarele condiții din mijlocul drumului de țară, înclinase cumpăna, în Goldana, spre trivialitatea consumului, în dauna rafinatei și ostenitoarei cruțări a laturilor consacrate. Întrucât starea de veghe întreținută de Faraon emanase o nouă amenințare cu pavazarea și cu raportul către Tovarășului Popescu, spusele acestuia determinară emulația conducătorilor de partid și de stat de la Goldana. E vremea faptelor! au decis ei, de îndată, și convocară o întrunire a colectiviștilor, la care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma meteorologică, pentru măsurarea umidității din atmosferă, numite higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reprezintă viteza Luminii... Dar ascultați-o acum în fabuloasa configurație, în fabuloasa întocmire intonată de prietenul (ei, de prietenul, ce zic eu?), de fratele meu, preistoricul O'Piatră! Anume, ia ascultați! ridică degetul ca pe un diapazon care urma să emane sonuri fermecătoare și stranii: Făgăduiala spiritului unui corp din natură... Glăsuind primul verset, Profesorul se înecă de tulburare, trebuind să reia din nou: Făgăduiala spiritului unui corp din Natură este aidoma cu noima miezului acelui corp, sporită cu iuțeala razei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înseamnă servitor. Unui băiat de serviciu i se cere să aibă o personalitate cât mai ștearsă, dar asta nu Înseamnă că trebuie să se transforme Într-un robot. Însă, cum să spun, o ființă umană nevoită să-și anihileze personalitatea emană, mi se pare că emană, un erotism straniu. Cred că are legătură cu starea de supunere totală față de cineva. Era o temă de discuție profundă. Încercam să mi-l imaginez pe Monkey Îmbrăcat În uniforma de băiat de serviciu, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]