4,758 matches
-
poreclă ce însemna "cea obraznică" sau "copil răsfățat". Numele ei adevărat era Matoaka. Conform profesorului de istorie Cathy Schultz: "Filmul îi prezintă pe indieni trăind în armonie cu natura și cu celălalt. Sunt pașnici excepție făcând atunci când sunt deranjați de englezi. În realitate Powhatan, tatăl lui Pocahontas, era un șef de trib viclean și dur, care conducea prin cucerirea triburilor învecinate. Pricepuți politic și feroce în bătălii, poporul său era departe de creaturile inocente și copilărești din film." Filmul a primit
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
fie au fost scrise după o perioadă importantă de timp (Cronica Anglo-Saxona, scrisă în secolul 9). Însă, descoperiri arheologice și cercetări științifice (mai ales în ceea ce privește numele localităților) au dus la dezvăluirea multor date ale poveștii. Diviziunea tradițională a migranților în englezi, saxoni și iuți - popoarele din Angeln, Saxonia și din Iutlanda - provine de la "Historia ecclesiastica gentis Anglorum", o istorie latină din secolul al VIII-lea scrisă de Venerable Bede despre creștinismul din Regatul Angliei. Un număr mic de anglo-saxoni locuiau în
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
a fost salvată, fiind ascunsă de prieteni arabi. Comunitatea evreiască din Gaza, mică, dar având un lung trecut, s-a refugiat într-un hotel, pentru a se apăra de mulțimea mânioasă și a fost salvată în cele din urma de englezi. Evreii au fost evacuați și nu li s-a permis să se întoarcă la casele lor din oraș, decât pentru pentru a-și recupera cele necesare. În schimb, evreii din Tel Aviv și Haifa au reușit să respingă atacurile arabilor
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
său în Parlament și a luat parte în campania scoțiană a lui Eduard. După izbucnirea "Războiului de o 100 de ani", el a luat parte la mai multe campanii și misiuni diplomatice și a fost prezent la marea victorie a englezilor în Bătălia de la Sluys din 1340. Mai târziu, a fost rugat să se angajeze ca ostatic în Țările de Jos pentru datoriile considerabile ale regelui, rămânând ostatic timp de un an și fiind nevoit să plătească o răscumpărare mare pentru
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
Duce de Bedford. A fost implicată și Ioana d'Arc, ajutată de forțele sale, care au ridicat asediul de la Orleans. Victoria franceză în Bătălia de la Patay și încoronarea Delfinului, au evitat numeroase atacuri. Ioana a fost capturată de burgunzi, vândută englezilor, acuzată de vrăjitorie și arsă pe rug. În timpul minorității lui Henric al VI-lea, războiul a cauzat o diversiune politică între Lancasteri și Plantageneți. Bedford a vrut să apere Normandia, Humphrey de Lancaster, primul Duce de Gloucester s-a implicat
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
să-i riposteze demn lui Paul von Lettow-Vorbeck, obținând astfel primele succese palpabile în lupta cu forțele germane. Acest Jan Smuts era și el un specialist bun în ceea ce privește războiul de gherilă și acțiuni subversive, luptând în trecut chiar și împotriva englezilor în războiul anglo-bur din 1899-1902, iar după război ocupând postul de prim-ministru al Africii de Sud (în 1919-1924 și respectiv 1939-1948). Deci, se poate afirma că pe câmpul de luptă s-au întâlnit doi veritabili inamici, demni de respect și onoare
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
accesibilă, și, în consecință, slab apărată de către Lettow-Vorbeck. În același timp, coordonându-și pentru prima dată acțiunile, aliații au atacat dinspre vest (belgienii) și sud (portughezii). Noua tactică a dat roade, trupele belgiene ocupând în curând Rwanda și Burundi, iar englezii chiar capitala colonială Dar es Salaam. Aici s-ar părea că rezistența germană a fost înfrântă, însă nu și în cazul lui Lettow-Vorbeck. El nu numai a reușit să-și salveze trupele sale de la o înfrângere totală, dar i-a
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
pendulat între Mozambic, Rhodesia, Tanganyika și Congo, efectuând raiduri eficiente asupra bazelor militare aliate, dar nerefuzând confruntările deschise desfășurate în condiții prielnice. Astfel a reușit să obțină mai multe victorii, printre care cea de la Mahiwa din 18 octombrie 1917 asupra englezilor, conduși de Sir Jacob van Devender, succesorul lui Smuts, pierzând 600 de oameni din cei 1.500 antrenați în luptă, față de pierderile engleze de peste 2.700 de morți, răniți și prizonieri din cei 4.900 de soldați. O altă victorie
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
(deasemenea Papa Ioan al VIII-lea și Ioan Anglicus (Ioan Englezul) = nume ce-l purta în timp ce se deghiza ca bărbat; potrivit altor versiuni Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes și Glancia) a fost o femeie-Papă legendară care ar fi domnit pe scaunul pontifical vreme de doi ani, în secolul al IX-lea. Povestea
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
reușit să îl cumpere pe Carlos cu suma de 7,8 milioane lire sterline, spaniolul semnând pe o perioadă de patru ani. A debutat la noua sa formație în meciul din Cupa UEFA împotriva celor de la Litex Loveci, câștigat de englezi cu 3-1, însă a continuat să evolueze mai mult pe postul de fundaș dreapta, deoarece în centru se sudase cuplul Curtis Davies - Martin Laursen. Pe 2 iulie 2012 semnează cu Sunderland.
Carlos Cuéllar () [Corola-website/Science/330321_a_331650]
-
János) a ajutat 35 de familii maghiari să se stabilească în sudul provinciei Saskatchewan, întemeind prima localitate maghiară: Kaposvar, care a primit numele după orașul maghiar Kaposvár (Ungaria). În nordul acestei localități s-au stabilit ulterior și alți imigranți (germani, englezi, suedezi, dar și maghiari). Această localitate a primit numele fondatorului (Esterhazy). Emigrarea maghiarilor în Canada s-a continuat în secolul XX. și se continuă și azi. Cele mai mari valuri de imigranți au sosit în Canada în urma marilor primejdii istorice
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția franceză. Puțin după aceasta, familia Marquant din Hyères cumpără de la stat insulele, în valoare de 34 800 de franci-aur. În 1793, arhipelagul este ocupat de Englezi, dar anul următor Napoleon îl recucerește și ridică fortificațiile ce se văd până azi. Acestea au fost ridicate de prizonieri, dintre care mulți au murit pe insule, care rămân în continuare posturi de veghe și de pază a coastei franceze
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
fost capturat de nativii din tribul Powhatan.A fost salvat de la moartea prin bătaie de către fiica preferată a liderului amerindian, Pocahontas. John Smith și-a petrecut întrega iarnă alături de amerindieni, uitând, practic de colonișitii înfometați ce îl credeau, probabil, mort. Englezul s-a întors în Anglia după ce a rămas șocat de ceea ce descoperise în Jamestown, unde oamenii își pierduseră orice urmă de umanitate, ajungându-se la consumul cizmelor, hainelor și chiar a cadavrelor , pe fondul foametei puternice ce afecta colonia Henry
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
ariergărzii, Sweers reuși să iasă superior în lupta cu Kempthorne și forță divizia acestuia să coboare sub vânt; dar Ossory a rămas pe poziții în fața lui De Haen, deși focul neerlandezilor era mai rapid și mai precis decât cel al englezilor. Între timp Tromp și Spragge rămaseră unul în fața celuilalt timp de 3 ore într-un duel nimicitor, dar și în acest caz se dovedi superioritatea tunarilor neerlandezi, căci trecură 3 ore înainte de a muri prima persoană pe "Gouden Leeuw" în timp ce
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
deși se afla destul de aproape de scenă, ignoră semnalul și a rămas în vânt. Deși a înteles ordinul dat de către comandantul flotei aliate, Martel fu împiedicat de către D'Estrées să se alăture liniei. Ambele flote fiind extenuate, în cele din urmă englezii abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est. Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est. Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar englezii au pierdut și iachtul "Henrietta"), dar multe au fost avariate serios și au murit în jur de 3.000 de oameni: două treimi dintre ei erau englezi și francezi; aliații au pierdut un amiral, Spragge, iar un altul, Harman, a
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
chiar el după luptă. Martel însuși a confirmat acuzele lui Rupert, ceea ce l-a costat pe viceamiralul francez încarcerarea la Bastilia pentru lipsa de disciplină. În octombrie escadra franceză s-a întors la Brest și nu a mai colaborat cu englezii pe tot parcursul războiului. În ciuda încheierii indecise, bătălia a fost o victorie strategică clară pentru neerlandezi: a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul invaziei de pe mare, porturile neerlandeze au fost deschide comerțului, iar Flota neerlandeză nu mai avea de luptat decât
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
avangarda inamică și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii. La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februari 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat de Parlament să renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice. 86 nave
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
finală unde a fost învins de Ding Junhui cu scorul de 5-10. La ediția din 2014 a Campionatului Mondial Robertson a învins pe Robbie Williams, Mark Allen și Judd Trump pentru a ajunge în semifinale unde l-a întâlnit pe englezul Mark Selby. Robertson a pierdut cu scorul de 15-17 în fața celui care avea să câștige trofeul. În timpul meciului cu Judd Trump, Robertson a realizat al 100-lea său break de peste 100 de puncte al sezonului iar în timpul meciului cu Selby
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în port, dar navele britanice cu manevre complexe au putut să se întoarcă și să atace escadronul francez pe toate flancurile. Bătălia a durat toată ziua și sa încheiat cu înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități mai mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a efectua
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a efectua debarcarea în Anglia. Cu privire la această bătălie britanicii glumeau antipatic, ""Dacă Dumnezeu i-ar da peștelui posibilitate de a vorbi, el ar
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
Prințul Negru - erou al bătăliei de la Crécy, a creat un plan prin care trecând prin Bordeaux, înaintând prin regat, trebuia să-și unească pe râul Loir efectivele sale cu cele ale lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster. În iulie, englezii au pornit spre nord din bază aflată în Aquitania, ținta fiind Parisul. Fără a întâlni o oarecare rezistență, trupele engleze au prădat și ars multe orașe și ajungând la malul Loarei, s-au oprit lângă Tours. Ne reușind să captureze
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea. Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud. Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la câțiva kilometri sud-vest de Poitiers. În dimineața zilei, înainte de luptă în armata anglo-gasconă s-a ținut o liturgie, mulți ostași fiind numiți în titlu de cavaler, după care Prințul Eduard a dat ultimele instrucțiuni. La ordinul său a fost
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
În dimineața zilei, înainte de luptă în armata anglo-gasconă s-a ținut o liturgie, mulți ostași fiind numiți în titlu de cavaler, după care Prințul Eduard a dat ultimele instrucțiuni. La ordinul său a fost interzis de a lua prizonieri atât timp cât englezii nu au obținut o victorie decisivă. Prințul a ordonat oamenilor săi să se abțină de la tentația de a vâna cavaleri eminenți din armata inamică, pentru care sar da o răscumpărare bogată. La începutul bătăliei englezii, sub comanda contelui Warrick au
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]